Idei de afaceri

by -
florăria cu povești afacere online
Alina Mușat, cofondatoarea brandului "Florăria cu Povești". Foto: Alina Mușat / Florăria cu Povești (Facebook)

Alina Muşat (44 de ani) şi Marian Nicolae (45 de ani), doi antreprenori din România, au ajuns la o cifră de afaceri de 235.000 de euro pe an din vânzarea online de flori şi cadouri.

„Florăria cu Povești” a fost lansată în 2013, iar cei doi au investit 20.000 de euro în afacere. Florăria online face livrări în București și în țară.

„Anul trecut (în 2016 – n.r.) cifra de afaceri a urcat la 235.000 de euro, în creştere cu 56% faţă de anul 2015, iar profitul net a fost de aproximativ 25.000 de euro. În 2017 trendul creşterii se menţine. În această perioadă am înregistrat creşteri de 45% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut“, a povestit pentru „Ziarul Financiar” Alina Muşat, cofondatorarea florăriei online.

Într-un interviu oferit publicației „Capital”, antreprenorii au arătat că încearcă să se diferențieze prin calitatea serviciilor oferite.

„Noi am fost primii care am livrat flori în cutie și tot noi avem angajați care livrează produsul îmbrăcați în costum elegant“, a explicat Marian Nicolae.

La început, afacerea nu avea angajați. Marian Nicolae se ocupa de livrări, iar Alina Mușat de aranjarea buchetelor. Acum, echipa este formată din 7 oameni, iar florăria are și o unitate deschisă pe Bulevardul Decebal din București.

florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)
florăria cu povești afacere online
Foto: Florăria cu povești (Facebook)

Potrivit informațiilor publicate pe siteul florariacupovesti.ro, buchetele de flori comandate se livrează gratuit în București (în 3 ore) și în toată țara (în 24 ore).

“La florăria online Florăria cu Povești florile sunt foarte proaspete, aprovizionarea făcându-se zilnic. Fiecare floare este selectată pentru frumuseţea şi eleganţa sa, iar buchetele şi aranjamentele sunt realizate manual în atelierul nostru”, se mai arată pe site.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
șofran aurul roșu
Foto: Nick Perla (Flickr) / zoyachubby (Flickr)

Vincent de Busson, un belgian stabilit în România, cultivă cel mai scump condiment din lume: șofranul. Cunoscut și sub numele de „aurul roșu”, acest condiment este căutat în întreaga lume pentru aroma și culoarea pe care le dă mâncărurilor.

Vincent de Busson a comandat bulbii din Belgia, i-a aclimatizat cu succes, iar anul trecut a obținut prima producție.

„Motivul principal pentru care am ales cultura de șofran este pentru că am căutat o cultură cu valoare de profit mare. Un alt motiv pentru care am ales cultura de șofran este costul de transport relativ mic față de valoarea mărfii. Prima cultură am testat-o pe o suprafață de 200 de metri pătrați. Astăzi am ajuns la 4.000 de metri pătrați”, a explicat el pentru postul de televiziune Digi24.

Vincent de Busson vinde condimentul atât în România, cât și în Belgia: 110 lei este prețul de comercializare în țară, iar în străinătate este de 28 de euro.

Prin urmare, un kilogram de șofran ajunge să coste până la 28.000 de euro. Însă pentru a obține astfel de cantități este nevoie de foarte multă muncă. 40 de grame de șofran necesită o recoltare de la 6.000 – 8.000 de flori de șofran.

De asemenea, investiția inițială este și ea considerabilă: pentru primii bulbi Vincent de Busson a plătit 17.000 de euro.

La ora actuală, în România există mai mulți producători de șofran. Spaniolul Guzman Aparitio a cumpărat 15 hectare de teren în comuna Bustuchin din județul Gorj, iar în primul an a recoltat de aici 200 de grame de șofran.

Originar din Asia de Sud-Vest, șofranul este considerat o adevărată delicatesă, fiind folosit în bucătăria spaniolă, italiană sau indiană.

În prezent, culturile de șofran s-au răspândit în multe părți din lume (Asia, Eurasia, Europa, America de Nord, Africa de Nord sau Oceania). Statul-campion la producția de șofran este Iranul: acesta realizează aproximativ 90% din producția de șofran la nivel mondial.

În funcție de orginea sa, șofranul se vinde la prețuri cuprinse între 6.000 și 35.000 de euro pe kilogram.

șofran aurul roșu
Foto: Thor (Wikimedia Commons)
șofran aurul roșu
Șofran din Iran. Foto: Rainer Zenz (Wikimedia Commons)
șofran aurul roșu
Foto: Nick Perla (Flickr)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
matca solarii legume
Foto: Costel Crângan / adevărul.ro

Comuna Matca din județul Galaţi are nu mai puțin de 1.000 de hectare de solarii, iar locuitorii de aici produc în fiecare an 200 de milioane de kilograme de legume, adică aproximativ 14% din cantitatea de legume consumată anual de români, relatează adevărul.ro.

Comuna Matca este formată numai din satul de reședință cu același nume și este limitrofă municipiului Tecuci, cu care se învecinează la vest. În Matca trăiesc 12.000 de oameni, iar 2.000 dintre ei fac parte din comunitatea legumicolă de aici: locuitorii cresc legume la solar și vând castraveţi, roşii sau vinete în România și în alte 20 de ţări ale Europei.

Agricultorii produc 15% din legumele româneşti destinate comercializării şi acoperă circa 14% din consumul românilor (media naţională este de 74 de kilograme de legume pe an pe cap de locuitor).

Conform tradiției, legumele sunt cultivate la Matca în zona locuită, motiv pentru care terenurile au ajuns să fie foarte scumpe în această zonă. Ultimele tranzacţii de teren arabil cu destinaţia pentru legumicultură arată că hectarul a depăşit 15.000 de euro, mai notează adevărul.ro.

„Pare un preţ mare, dar nu se poate spune că nu merită. Până la urmă, piaţa face preţul. Pământul are căutare la Matca. Fermierii noştri se perfecţionează, învaţă lucruri noi, se extind. Tradiţia la noi este să cultivi în zona rezidenţială, aşa că este de înţeles de ce este aşa de scump terenul”, a explicat pentru sursa citată Mircea Croitoru, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Legume Matca.

Iar în zona din apropierea drumului judeţean ce leagă satul de Tecuci se vând terenuri pentru agricultură la peste 40.000 de euro hectarul.

matca solarii legume
Foto: Costel Crângan / adevărul.ro

În afară de solarii, în comuna Matca mai există 2.000 de hectare de legume cultivate în câmp, 1.000 de hectare de pepeni şi în jur de 5.000 de hectare cultivate cu cereale şi plante tehnice.

De asemenea, la Matca există şi o fermă de creştere a găinilor ouătoare (cu o producţie de peste 50 de milioane de ouă pe an), o fabrică de folie din polietilenă, mai multe ateliere de mobilă și câteva depozite frigorifice unde se fac procesarea, sortarea şi ambalarea legumelor.

matca solarii legume
Foto: Costel Crângan / adevărul.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
teodora bîrsan gossip tree boutique
Teodora Bîrsan (Foto: Lavinia Danciu / Facebook Teodora Bîrsan)

Teodora Bîrsan, o tânără din Sibiu în vârstă de 28 de ani, a investit 2.000 de euro într-un magazin de haine unde vinde articole de îmbră­că­minte şi acce­sorii create de de­sig­neri ro­mâni, relatează „Ziarul financiar”.

În 2016, magazinul a avut vânzări de 47.000 de euro, iar Teodora speră ca până la sfârşitul anului să ajungă la o cifră de afaceri de aproape 70.000 de euro.

„Am început afacerea în anul 2011 din dorinţa de a crea haine unicat. Am propus ideea mea unor designeri pe care îi cunoşteam, iar ei au fost de acord să colaboreze în cadrul proiectului“, a povestit pentru sursa citată Teodora, proprietara magazinului Gossip Tree Boutique.

În acest moment antreprenoarea co­la­borează cu aproximativ 40 de desi­g­neri români care creează haine pentru bărbaţi şi femei, dar şi genţi, accesorii şi încălţăminte pictată.

Preţurile din magazin variază între 10 lei şi 1.200 de lei: cele mai ieftine produse sunt accesoriile precum cerceii unicat, iar cele mai scumpe sunt rochiile pictate manual. Cea mai scumpă rochie din magazin costă 1.200 de lei.

gossip tree boutique
Foto: Gossip Tree Boutique (Facebook)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Teodora Bîrsan (Foto: Lavinia Danciu / Facebook Teodora Bîrsan)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Foto: Gossip Tree Boutique (Facebook)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Foto: Gossip Tree Boutique (Facebook)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Foto: Gossip Tree Boutique (Facebook)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Teodora Bîrsan (Foto: Lavinia Danciu / Facebook Teodora Bîrsan)
gossip tree boutique
Foto: Gossip Tree Boutique (Facebook)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Foto: Gossip Tree Boutique (Facebook)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Teodora Bîrsan (Foto: Lavinia Danciu / Facebook Teodora Bîrsan)
teodora bîrsan gossip tree boutique
Foto: Gossip Tree Boutique (Facebook)


Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
dădacă pentru pisici frau miau
Raluca și Merișor. Foto: Andreea Dogar

Da, internetul, Facebook, Google sunt toate pline de pisici. Oriunde întorci privirea dai peste câte un filmuleț cu o mâță care face cine știe ce giumbușlucuri, peste poze cu pisoi drăgălași care au mii de Like-uri sau peste videoclipuri cu milioane de vizualizări pe YouTube. În această harababură pisicească nu e greu de înțeles de ce unii internauți serioși s-au săturat de invazia felinelor și sunt gata să dea block pe viață oricui postează imagini cu pisici. Însă pentru iubitorii mâțelor, printre care mă număr și eu, niciodată nu o să fie destule fotografii sau filme cu pisici în oceanul internetului. Așa că orice poză sau videoclip în plus e binevenit. Iar pentru unii dintre noi, dragostea pentru pisici este atât de mare încât se transformă în profesie.

Acum câteva săptămâni am petrecut o întreagă după-amiază alături de Raluca Moldovean, o tânără în vârstă de 32 de ani din București, care și-a lansat o mică afacere: are grijă de pisicile bucureștenilor atunci când aceștia merg în concedii sau pleacă din oraș în interes de serviciu. Timp de aproape 3 ore am discutat încontinuu despre pisici, ne-am povestit experiențele, iar la final mi-am dat seama că timpul a trecut atât de repede (și de plăcut) încât multe întrebări au rămas fără răspuns. Așa că a trebuit să reluăm poveștile și în zilele următoare.

Când le-am zis prietenilor mei că merg să intervievez o dădacă pentru pisici au exclamat uimiți: „Dădacă pentru pisici? O doamne…”. Bineînțeles, au urmat tot soiul de glume și de nelămuriri: ce face o dădacă pentru pisici; cât câștigă; și așa mai departe.

Simpatică, zâmbitoare, cu trăsături calde, o privire prietenoasă și o pisică în culori vii tatuată pe spate, Raluca pare să întruchipeze perfect ideea de dădacă. De cum am intrat în garsonieră am recunoscut multe dintre indiciile care trădează o casă cu pisici, și pe care le cunoșteam prea bine de-acasă: bolul cu bobițe de mâncare sub masa din bucătărie, peria de blană într-un colț din hol, ușa de la baie lăsată întredeschisă pentru ca pisica să aibă acces nestingherit la tăviță. Imediat ni s-a împleticit printre picioare Merișor, o pisică alb-neagră slăbuță, cu părul lung, și foarte afectuoasă (numele de Merișor vine de la Mary Poppins).

„Atât de diferită de Tomiță”, mi-am zis în sinea mea cu invidie, gândindu-mă la motanul meu gras de 12 ani, un fel de Grumpy Cat autohton, gata să muște și să zgârie prin surprindere, fără niciun motiv aparent, și care îmi dă voie să pun mâna pe el și să îl mângâi numai când se aliniază planetele.

dădacă pentru pisici frau miau
Foto: Frau Miau (Facebook)

Până acum, Raluca a avut în grijă nu mai puțin de 80 de pisici pe care le-a hrănit atunci când stăpânii au fost plecați de acasă. Unele nu au nevoie decât de mâncare și de puțină atenție, însă altele au de urmat tratamente stricte cu pastile și chiar injecții, așa că prezența Ralucăi – zisă și Frau Miau (Doamna Miau) – este esențială.

Raluca s-a transformat în dădacă în iunie 2016, când a avut primii clienți. Mai avusese grijă în trecut de pisicile prietenilor și la un moment dat i-a venit o idee: de ce nu ar avea grijă și de pisicile necunoscuților?

„Așa mi-am dat seama că e nevoie… că la un moment dat ți-e așa să îi chemi și pe prieteni. Dacă pleci mai des…”, își amintește ea.

A renunțat la locul de muncă de la Teatrul Țăndărică, unde făcea marketing, și a decis că nu vrea să se întoarcă la o muncă de birou. S-a consultat cu prietenii pentru a găsi un nume potrivit pentru noua afacere, iar unul dintre ei a venit cu ideea de „Frau Miau”, care s-a dovedit ulterior un mare succes.

La început însă Raluca habar n-avea dacă afacerea va prinde și va avea clienți. Cel mai tare îi era teamă că oamenii nu o s-o cheme, speriați de ideea ar putea să le fure ceva din casă (chestiune care a fost rezolvată ușor prin intermediul unui contract pe care Raluca îl semnează cu fiecare proprietar de pisică, în care ea garantează că nu se atinge de lucruri din casă, cu excepția celor necesare pisicilor).

dădacă pentru pisici frau miau
Merișor. Foto: Andreea Dogar
dădacă pentru pisici frau miau
Raluca și Merișor. Foto: Andreea Dogar

Prima vizită oficială în calitate de Frau Miau a fost vara trecută, la un motănel pe nume Oscar: „Vaiii… ce emoții am avut. Îți dai seama că ți-e și frică. Că e super-responsabilitate. Eram super-stresată. Mă tot uitam în formular să nu fi greșit cu mâncarea… dacă e apă plată sau de la robinet… că-s tot felul de chichițe”.

Înainte de a veni acasă la stăpânii care pleacă în vacanță, Raluca le trimite un formular în care ei completează toate informațiile importante: câtă mâncare trebuie să primească pisica într-o zi, ce fel de hrană consumă (uscată sau umedă?), ce geam poate fi deschis pentru aerisire, urmează vreun tratament (dacă da, câte pastile trebuie să ia etc). O vizită costă 35 de lei și durează o jumătate de oră, timp în care dădaca hrănește pisica, se joacă cu ea, aerisește casa, curăță litiera și îi administrează tratamentul (dacă este cazul). Vizita inițială, în care stăpânii îi explică regulile (de alimentație, de tratament etc) este gratuită.

În general, o pisică este vizitată o dată pe zi, însă este posibil să meargă și de două ori în cazuri speciale: de pildă, o pisică avea gingivită și trebuia să primească hrană umedă de două ori pe zi, iar un alt motan era obișnuit să mănânce la ore fixe (la 12 și la 5).

În medie, Raluca dedică două-trei ore pe zi activității de dădacă. Însă în perioada sărbătorilor cererea explodează: mulți bucureșteni petrec sărbătorile în afara orașului, la rude sau la prieteni. Așa a ajuns ca pe 25 decembrie 2016 să fie dădacă pentru nu mai puțin de 12 pisici. Și cum o vizită durează o jumătate de oră (fără drumul între locuințe), și-a petrecut Crăciunul pe drumuri, alergând de la o pisicuță la alta de dimineața până seara. Dar s-a descurcat: și-a luat o trotinetă.

„A trebuit să optimizez la maxim ca să fac 12 vizite într-o zi. Chiar 12 ore a durat”. Distanțele mari le parcurgea cu metroul, iar în cartiere mergea pe trotinetă ca să nu piardă timp cu mersul pe jos. A avut noroc: a fost un Crăciun fără zăpadă.

Dincolo de administrarea regulată a mâncării – lucru esențial, mai ales dacă ai un motan lacom precum Tomiță al meu care e în stare să mănânce la o singură masă tot ce îi las pentru 3 zile, cel mai important rol al Ralucăi este să petreacă timp alături de pisicuțe, să se joace cu ele, să le mângâie și să le ofere atenție, astfel încât să nu se simtă abandonate, iar stresul despărțirii de stăpâni să fie redus: „Mai mulți stăpâni mi-au zis că găsesc pisicile mult mai relaxate când se întorc din vacanță. Nu le stresez <hai să ne jucăm> când n-au chef. Dar unele chiar au nevoie. Timpul ăla îl dedic lor. Dacă vin prietenii, fac chestiile alea și pleacă. Foarte mulți doar bifează”.

dădacă pentru pisici frau miau
Foto: Frau Miau (Facebook)

De voie, de nevoie, Raluca a învățat o mulțime de alte lucruri legate de pisici, ca de exemplu cum să le facă injecții: „Eu am o fobie de ace foarte mare. Acum câțiva ani am stat două-trei săptămâni la o prietenă care era plecată în vacanță. Motanul avea diabet. Atunci a fost prima mea interacțiune cu acele, de care mi-e teamă soră cu moartea. Dar acolo fiind pusă într-o situație limită, ce puteam să fac? Mi-a arătat ea, că ea-i făcea de ani de zile”.

Timp de mai multe săptămâni, dădaca i-a luat glicemia în fiecare zi cu ajutorul unui instrument cu un mic ac în vârf: îl înțepa pe motan în ureche, lua o picătură de sânge, iar apoi o punea într-un aparat special care oferea o valoare. Îl suna pe veterinar, iar în funcție de valoarea rezultată doctorul îi spunea câtă insulină să îi dea. „La prima vizită… tremurând, cu fruntea transpirată… mi-era frică să nu-l doară”, își amintește. Din fericire, motanul era docil și a accepta ușor injecțiile: i le făcea în timp ce mânca pliculețul cu hrană.

De când este dădacă a dat peste tot soiul de pisici, de la cele mai fricoase până la cele mai agresive. De exemplu, o pisicuță a fost atât de timidă, încât în primele două zile nici nu și-ar fi dat seama că în acea casă trăiește o pisică. Ascunsă cine știe unde în străfundurile casei, nu a ieșit deloc din bârlog.

La polul opus a fost un motan foarte rău, care o ataca prin surprindere. Se gudura pe lângă ea, iar apoi o ataca (stilul Tomiță). A ieșit din apartament plină de zgârieturi și de vânătăi, iar când a venit data următoare și-a luat o a doua pereche de pantaloni pe ea înainte să intre în casă.

În unele cazuri a devenit chiar o salvatoare de pisici. Unul dintre motanii salvați a fost Blăniță, pe care l-a vizitat prima dată vara trecută, pe când era puiuț. În iarnă, stăpânii au rugat-o din nou să vină să stea cu pisoiul.

„Și acum, iarna, ajung la bloc. Stă la parter și pe casa scării văd o pisică portocalie ca Blăniță. Și mă uit la motan, vorbesc cu el, vorbește cu mine… mă duc în apartament… nimic. Mă duc la baie… geamul deschis. Era plasă, dar era dată la o parte”.

Blăniță evadase din apartament, iar apoi cineva probabil îi deschisese ușa de la bloc: „Am luat motanul, l-am adus în casă”. Imediat, i-a sunat pe stăpâni: „Soțul se auzea în fundal cum spunea: <Da’ eu țin minte că am închis geamul>”.

La vizitele din următoarele două zile Blăniță era foarte entuziasmat și o întâmpina de fiecare dată la intrarea în casă: „A treia vizită nu mă întâmpină nimeni. Mă duc la baie, văd geamul deschis… îmi dau seama că „nenorocitul” deschidea singur geamul. Era un geam termopan. Deci soțul chiar era sincer. Deja mă vedeam lipind afișe, nu știam zona. M-am panicat foarte tare. Am ieșit din bloc, am început să dau ture”.

Până la urmă l-a găsit pe o băncuță aflată în apropierea altui bloc: „Stătea îmbufnat. Îți dai seama ce ușurare să fie teafăr și nevătămat”.

dădacă pentru pisici frau miau
Foto: Frau Miau (Facebook)

Altă dată, a găsit urină cu sânge în litiera unei pisicuțe. Până atunci nu mai avusese niciodată astfel de probleme. Însă boala s-a declanșat chiar în zilele în care stăpâna era plecată din oraș. Așa că Raluca a fost cea care a dus-o la ecograf și la consultație. Veterinarul a stabilit că avea nisip la rinichi și că afecțiunea se poate rezolva cu tratament.

Oricât de migăloase ar fi sarcinile lăsate de stăpâni, Raluca se străduiește de fiecare dată să le ducă la îndeplinire. De pildă, a avut o pisicuță cu dietă raw (mânca numai carne crudă, care trebuia administrată de două ori pe zi). Înainte de plecare, stăpâna pregătise mai multe pachețele porționate de carne crudă și le lăsase în congelator. Așa că la fiecare vizită Raluca scotea câte o porție din congelator pe care o lăsa la dezghețat în frigider și îi dădea pisicii să mănânce porția dezghețată la vizita anterioară. Apoi, carnea trebuia încălzită timp de 15 secunde la microunde.

„Opream, amestecam puțin și mai puneam 15 secunde ca să fie la temperatura corpului. Și înainte trebuia să mă joc cu ea, să o obosesc ca să creadă că a vânat”.

Când merge în vizită, Frau Miau face fotografii, filmulețe sau live-uri pe care le trimite stăpânilor care stau astfel liniștiți că animăluțele sunt în siguranță. Acum are foarte mulți clienți, iar unii dintre ei i-au făcut un rând de chei de la casă. A ajuns să aibă atât de multe chei în geantă, încât de ziua ei prietenii – care o tachinau mereu pentru mulțimea cheilor – i-au făcut cadou un breloc cu textul „Key orgy” („Orgie a cheilor”).

dădacă pentru pisici frau miau
Foto: Frau Miau (Facebook)

Am întrebat-o pe Raluca de când au început să îi placă pisicile: „De când mă știu voiam să îmi iau pisică. Eu nu țin minte să nu-mi fi dorit pisică”.

A copilărit la casă, în Arad: „Prietenul meu cel mai bun era Mițu. Era clasa a II-a și îmi doream foarte tare pisic și l-am văzut mieunând în podul vecinei. Era foarte mic… vreo 2 luni. Alb cu negru. Și m-am rugat de ai mei până l-am luat acasă… Stăteam în cireș împreună…”.

În schimb, eu am copilărit la bloc, iar toate rugămințile adresate părinților mei de a lua în casă un pisoi moale și pufos s-au lovit de un refuz de neclintit. Mă consolam mângâind pisicile pe care le prindeam pe-afară, iar la școală, de fiecare dată când trebuia să descriu animalul preferat descriam o pisică, deși nu aveam una acasă. Așa că la 19 ani când am ajuns la capitală, unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut a fost îmi iau un motan. Era mic, de numai o lună, și nici prin cap nu-mi trecea că nu va fi o pisică iubitoare și blândă, pe care să pot să o strâng tare în brațe. În mintea mea, toate pisicile erau așa. Doar că Tomiță s-a dovedit să aibă o personalitate arțăgoasă și antipatică încă din primele săptămâni. Nu îl interesa că eu îi dădeam să mănânce și îi aranjam coșulețul în care să doarmă: el voia să muște, și și-a păstrat această manie până astăzi.

„Mie îmi plac pisicile adulte”, mi-a spus Raluca. „Sunt foarte înțelepte, au trecut de faza zvăpăiată (cu excepția lui Tomiță, probabil – n.r.). Pisicile adulte sunt recunoscătoare că le dai iubire, mâncare și un acoperiș deasupra capului și nu au pretenții de la tine”.

„Iubesc toate animalele… atunci când eram mică, locuind la curte, s-a întâmplat de mai multe ori să salvez șoriceii din colții pisicilor. Cumva, cu pisicile, cred că am o conexiune. N-aș putea s-o explic. Poate și pentru că primul meu animal de companie a fost o pisică. Dar de multe ori când mă duc la vizita inițială, stăpânii pisicilor sunt surprinși că ele mă plac mai mult decât pe alți oameni. Nu se întâmplă în toate cazurile, dar am pățit asta de multe ori”.

dădacă pentru pisici frau miau
Raluca Moldoveanu își iubește meseria de dădacă pentru pisici. Foto: Andreea Dogar

“Mereu spun că dacă nu iubești pisicile înseamnă că nu le cunoști. Îmi plac pisicile pentru că-s calde, inteligente și pufoase, în doza perfectă între a-ți oferi companie și a nu fi agasante. Și pentru că empatizează cu tine într-un mod foarte intuitiv și sunt mai apropiate când ți-e rău sau ești trist. Și pentru că n-ai cum să nu zâmbești când se cuibăresc în brațe și încep să toarcă”, Frau Miau – Dădaca pentru pisici

Acum, activitatea de dădacă este un fel de job part-time pentru Raluca. În afară de vizitele zilnice pe care le face la mâțe, lucrează și de acasă în marketing și social media. Îi place foarte mult și activitatea de marketing: „Am un client cofetărie. Fac poze la prăjituri, n-aș vrea să renunț”. În paralel cu munca, face un masterat în marketing online la ASE.

Însă activitatea de dădacă pentru pisici continuă să rămână una foarte stranie în România. Cel puțin deocamdată: „Chiar și acum când le spun că fac cat sitting… Vaiii, cât a râs taică-meu de mine. Taică-meu e foarte drăguț, dar conservator. El voia să îmi caut un job. [I-am zis] vezi că fac asta… și nu-i venea să creadă… a râs. Stătea în telefon cu mine și nu-i venea să creadă că fac așa ceva. De un an încoace prietenii mei zic că n-am job… sunt foarte uimiți… cum n-am timp… că eu sunt aia fără job”.

În realitate, Raluca este atât de ocupată cu vizitele la pisici încât a făcut un lucru pe care nu credea că o să-l facă vreodată: a început să folosească o agendă în care își trece toate lucrurile pe care le are de făcut, de la pisicile care trebuie vizitate la trasee prin București care să o ajute să economisească timp. Altfel pur și simplu nu s-ar mai descurca: „Asta e soluția. Eu n-am crezut în agende”.

dădacă pentru pisici frau miau
Câteva dintre locațiile în care Frau Miau a îngrijit pisicuțe.

Vara trecută a avut mai toate weekendurile ocupate cu vizite: „Am suferit un pic că toți prietenii mei plecau și eu rămâneam singură aici”. Dar perioada verii și cea a sărbătorilor sunt cele mai aglomerate. În această perioadă, o vizită costă cu 10 lei mai mult.

„Nu fac cât să mă susțin financiar din asta, dar cred că-i cel mai plăcut mod pe care aș fi putut vreodată să-l găsesc ca să îmbin utilul cu plăcutul. Vorba lu` tata, când faci ce-ți place, n-o să muncești niciodată. El a zis că nu a muncit nicio zi în viața lui pentru că a făcut ce-i place (a făcut lupte și a fost profesor de sport – n.r.). Într-un fel asta fac și eu. Nu muncesc, nu mi se pare un job. Chiar fac de drag”, explică dădaca.

Dacă mă gândesc la felul în care a crescut-o pe Merișor de mică, de la numai două săptămâni, îmi dau seama că Raluca nu exagerează cu nimic atunci când spune că face totul din dragoste pentru pisici. Când a ajuns la ea acasă, Mary Poppins era atât de mică încât nu știa să mănânce sau să își facă nevoile: „A fost găsită într-o cutie pe stradă, când avea două săptămâni. Până să învețe să se hrănească singură, a primit lapte praf special pentru pisoi sugari, pe care mă trezeam chiar și noaptea să i-l pregătesc, trebuind să mănânce o dată la 3-4 ore. Și tot atunci îi și încălzeam apa și-i puneam buiota (un recipient din cauciuc în care se pune apă caldă – n.r.), ca să-i țină de cald, în lipsa mamei. Și o stimulam să-și facă nevoile, lucru pe care în mod normal l-ar fi făcut tot mama. E chestie complicată să fii mamă de pisică”.

dădacă pentru pisici frau miau tomiță
Tomiță, cel mai ursuz motan din lume. Foto: Andreea Dogar

Și da, poate că pentru mulți cuvântul „dragoste” în relație cu animalele nu are niciun sens, dar când mă gândesc la câte tâmpenii a făcut Tomiță – de la monitorul de calculator făcut zob și televizorul nou-nouț spart, până la nenumăratele încărcătoare de laptop și de telefon roase și distruse – îmi dau seama că țin în continuare necondiționat la el. Chiar dacă mă mușcă și mă atacă, iar la veterinar a reușit să evadeze din coș și să îi spargă doctorului buza cu gheara, la doar câteva minute după ce medicul spusese – sigur de el – că în ziua respectivă văzuse deja maximumul de răutate și că e imposibil să dea peste o pisică mai rea decât motanul negru pe care tocmai îl tratase. Dar s-a convins e posibil. De atunci nu i-a mai zis lui Tomiță decât „Fiara”.

Mulți cunoscuți m-au întrebat de ce îl mai țin, dacă e atât de rău? De ce nu îl arunc pe geam? Un prieten chiar mi-a spus că l-ar ține în casă numai dacă Tomiță ar fi moștenitorul unei averi de 3 milioane de euro, iar el administratorul averii.

Răspunsul e că odată ce te-ai atașat de o pisică, în ciuda tuturor defectelor ei, o iubești, îi înveți fiecare mic gest, fiecare tip de mieunat și te înmoi chiar și în fața Fiarei când simți că animăluțul neputincios din fața ta depinde de tine.

Și până la urmă, poate că nici nu e „vina” lui Tomiță că este atât de rău. Când era mic, de doar câteva luni, stăteam mai toată ziua plecată de-acasă, ajungeam seara târziu, iar pisoiul rămânea singur în cea mai mare parte a zilei. Poate că dacă aș fi avut o dădacă pentru pisici ar fi fost și el o pisică civilizată.

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
elena pistrui iguelle
Elena Pistrui. Foto: Ziarul financiar

De profesie economist, după ce a lucrat mai mulți ani într-o multinațională, iar apoi într-o firmă românească, Elena Pistrui a decis să își lanseze propria afacere: o linie de producție de încălțăminte și de genți. În 6 luni, afacerea i-a adus venituri de 20.000 de euro, relatează „Ziarul financiar”.

Elena Pistrui a creat brandul Iguelle, administrat de firma Iguelle Design.

„Pasiunea pentru design şi producţie hand made am dobândit-o în urma unui curs de design vestimentar, în urma căruia am creat împreună cu o prietenă o colecţie de haine“, a declarat Elena Pistrui pentru sursa citată.

Antreprenoarea a dobândit experienţă în muncă după ce a lucrat într-o multinaţională pe o poziţie de auditor. Apoi a mai lucrat 6 ani în marketing la o firmă românească de IT.

Designul pantofilor produși de firma Elenei Pistrui este unul special: „Am introdus pentru prima dată în România un nou concept de încălţăminte unicat care integrează materiale din veşminte tradiţionale cu vechime chiar şi de 100 de ani, cusute de mână“.

„Iguelle a început din pasiunea pentru design dar și din obesesia feminină binecunoscută pentru genți și pantofi. Și pentru că trăiesc pe principiul: fă doar ceea ce-ți place și nu vei mai munci o zi în viața ta”, se arată pe iguelle.ro.

Potrivit informațiilor de pe site-ul oficial al brandului, Iguelle este o marcă fabricată 100% în România, care pune accent pe atenția la detaliile cusăturilor și ale formelor. De asemenea, designul este adaptat tendințelor fiecărui sezon, combinațiile de materiale, design și culori fiind unice.

elena pistrui iguelle
Elena Pistrui. Foto: Facebook (Iguelle)
elena pistrui iguelle
Foto: iguelle.ro
elena pistrui iguelle
Foto: iguelle.ro
elena pistrui iguelle
Foto: iguelle.ro
elena pistrui iguelle
Foto: Facebook (Iguelle)
elena pistrui iguelle
Foto: Facebook (Iguelle)
elena pistrui iguelle
Foto: Facebook (Iguelle)
elena pistrui iguelle
Foto: Facebook (Iguelle)
elena pistrui iguelle
Foto: Facebook (Iguelle)
elena pistrui iguelle
Foto: Facebook (Iguelle)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
ceasuri de lemn noah watches
Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju. Foto: noah-watch.com

Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, doi tineri în vârstă de 27 de ani din Cluj-Napoca, au lansat în 2015 o afacere ce constă în producerea și vânzarea de ceasuri de mână din lemn. Afacerea lor a cunoscut un mare succes, iar anul trecut au avut vânzări de 125.000 de euro, relatează “Ziarul financiar”.

Afacerea se numește Noah Watches și a fost lansată în luna mai 2015. Iosif Harasemiuc și Ruben Perju sunt prieteni din copilărie și sunt născuți amândoi în Suceava.

„Până la începutul acestui an, activitatea brandului Noah s-a desfăşurat prin două entităţi juridice. Cifra de afaceri totală pentru 2016 este de 125.000 de euro, cu o marjă de profit de 50%. Numărul de angajaţi a crescut la şase. Pentru 2017, ne propunem triplarea cifrei de afaceri“, a povestit pentru sursa citată Titus Cherecheş, manager operaţional la Noah Watches.

Ideea businessului a avut-o Ruben Perju, care era pasionat de design de produs și a absolvit Facultatea de Arhitectură și Urbanism la Cluj-Napoca. Apoi i-a explicat ideea prietenului sau, Iosif, specializat in inginerie, care a acceptat să se implice în afacere și a adunat toate informațiile de care aveau nevoie pentru a pune bazele Noah, potrivit wall-street.ro.

Ceasurile din lemn pentru mână sunt poziționate pe piață ca produse de lux și se vând doar pe comandă. Multe astfel de ceasuri produse în România sunt exportate acum în Statele Unite, Dubai sau Marea Britanie.

“Dorim să oferim fiecărei persoane ocazia să poarte un ceas unic, realizat din lemn, care să aibă amprenta NOAH. Lucrăm cu pasiune și determinare la fiecare piesă a ceasului, iar timpul de creație de 5 zile nu face decât să sporească bucuria fiecărui ceas care iese din mâinile noastre. Fiecare ceas trece prin multe procese tehnologice, 60% din ele fiind executate manual”, se arată pe siteul noah-watch.com.

Printre materialele folosite se numără lemnul de cedru, de abanos sau de măslin.

„Ne străduim sa creăm cel mai frumos și inovator ceas, folosind un material neconvențional: lemnul. Studiem zilnic acest material și acest lucru ne-a determinat să-l supunem unor procedee prin care îi creștem durabilitatea și rezistența la umiditate. Combinația dintre frumusețea lemnului și tehnologiile avansate folosite ne-a ajutat să trecem peste prejudecățile pe care le cunoșteam foarte bine despre imperfecțiunile acestui material unic”, continuă descrierea produselor pe site-ul afacerii clujene, care are moto-ul „Proudly made in Romania”.

ceasuri de lemn noah watches
Foto: noah-watch.com
ceasuri de lemn noah watches
Foto: noah-watch.com
ceasuri de lemn noah watches
Foto: Facebook
ceasuri de lemn noah watches
Foto: Facebook
ceasuri de lemn noah watches
Foto: Facebook

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
ioana cojocaru kult
Ioana Cojocaru. Foto: "Ziarul financiar" / kulthome.ro

Ioana Cojocaru, o antreprenoare din București care are propriul showroom de mobilă, are vânzări de aproximativ 220.000 de euro din comercializarea de piese de mobilier, relatează “Ziarul financiar”.

Ioana Cojocaru a decis să investească într-un showroom de mobilă din capitală în urmă cu zece ani, așa că a creat brandul KULT!. Pie­sele comer­ciali­zate sunt aduse pe plan local prin inter­mediul unor parteneriate cu producători din Italia, Spania, Portugalia şi Austria.

În vârstă de 40 de ani, fondatoarea showroomului este absolventă a Şcolii Naţionale de Studii Po­litice şi Adminis­tra­tive din Bucureşti.

A decis să lanseze afa­ce­rea KULT! după expe­rienţa de muncă într-o firmă belgiană din România, unde crea proiecte digitale şi biblioteci virtuale.

„Sora mea (Zora Cojocaru – n.red.) a venit cu ideea de a deschide un showroom, ea este pasionată de arta culinară şi este absolventă a unor cursuri de gătit în Austria. Ne-am propus să realizăm bucătării în care românii să gătească, să fie inspiraţi să experimenteze şi să folosească timpul cât mai eficient“, a povestit Ioana Co­jocaru pentru sursa citată.

Forastero, firma care administrează brandul KULT!, a fost înfiinţată cu o in­vestiţie de 100.000 de euro, re­­­surse necesare ame­najării show­­­roomului, cât şi pentru pro­gramele de pro­iec­tare, tehnologie şi marketing.

„Inves­ti­ţia iniţială a repre­zen­tat economiile fa­mi­liei“, a explicat an­­tre­­prenoarea.

„KULT! își declară modul de a concepe, interpreta și decora spațiile prin lărgirea orizontului dincolo de bucătărie. Exigențele clienților dar și trendul mereu în schimbare ne-au făcut să alegem mărci de prestigiu în domeniu, cu design dinamic și inovator, adaptat cât mai multor stiluri. Am început cu ce a fost mai greu – consiliere, proiectare și montaj pentru mobilier de bucătărie – și ne-am extins activitatea încercând să acoperim întreaga amenajare a unei locuințe și nu numai. Începând din 2008 KULT! oferă o gamă complexa de mobilier pentru living, dining, dormitor, dressing, hol, camere pentru copii și chiar mobilier de birou. Unii oameni caută plăcerea sufletească în cele mai îndepărtate locuri; majoritatea o găsesc acasă”, se arată pe site-ul kulthome.ro.

Showroom-ul KULT! din București se află pe Calea Floreasca nr. 91-111.

kult showroom ioana cojocaru
Foto: kulthome.ro
kult showroom ioana cojocaru
Foto: kulthome.ro
kult showroom ioana cojocaru
Foto: kulthome.ro
kult showroom ioana cojocaru
Foto: kulthome.ro
kult showroom ioana cojocaru
Foto: kulthome.ro
kult showroom ioana cojocaru
Foto: kulthome.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
ilie mădălin cartofi mov
Ilie Mădălin cultivă cartofi mov. Foto: Denis Grigorescu (adevarul.ro)

Ilie Mădălin, un fermier de 25 de ani din comuna Budeasa, aflată la 20 de kilometri de Piteşti, cultivă cartofi mov pe o suprafaţă de 5.000 de metri pătraţi și obține venituri foarte bune din această afacere, relatează adevarul.ro.

Tânărul a început să cultive cartofi mov de 2 ani. În 2015, din 10 kilograme de tuberculi plantaţi a avut o recoltă de 300 de kilograme, iar anul trecut a avut o producţie de 7 tone. Sămânţa pentru acești cartofi a fost adusă din Peru.

Deoarece preţul pentru un kilogram de cartofi de consum este de 6-7 lei, pentru cele 7 tone de cartofi argeșeanul obține în jur de 10.000 de euro. Iar prețul pentru un kilogram de cartofi de sămânța este și mai bun, ajungând la 15-20 lei.

”Pentru cartofii mov, este esenţial ca pământul să fie mărunţit foarte bine, solul să fie mai nisipos, iar udarea să se facă numai prin aspersie. Pentru un hectar, trebuie plantate două tone de cartofi mov de sămânţă, investiţia ridicându-se la 30.000 lei”, a explicat Ilie Mădălin pentru sursa citată.

Un avantaj al cartofilor mov este că sunt mult mai rezistenţi la secetă decât cartofii obişnuiţi. Plantarea cartofilor mov se face primăvara, iar recoltarea la începutul lunii septembrie.

Fermierul are deja sute de clienţi din toată ţara. Cartofii lui mov sunt solicitaţi în restaurante din Piteşti, Craiova şi Slatina şi are cereri pentru export din Italia şi Germania. Datorită cererii tot mai mari, Ilie Mădălin va creşte suprafaţa cultivată la 3 hectare.

ilie mădălin cartofi mov
Foto: Denis Grigorescu (adevarul.ro)
ilie mădălin cartofi mov
Foto: Denis Grigorescu (adevarul.ro)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

by -
bogdan ciolan crazy donut srl
Bogdan Ciolan. Foto: Ziarul financiar

Bogdan Ciolan, un tânăr în vârstă de 32 de ani din Timișoara, a reușit să pună pe picioare o afacere care cunoaște un mare succes.

În urmă cu 2 ani, antreprenorul a fondat Crazy Donut SRL, o gogoșerie care între timp a devenit un mic lanț. Acum, Bogdan Ciolan deține 3 gogoșerii (două în Timișoara și una în Oradea), iar sub brandul Crazy Donut funcţio­nea­ză alte 3 puncte de lucru prin sistem de franciză: două în Arad şi unul în Oradea, relatează „Ziarul financiar”.

Potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanțe, în anul 2015 Crazy Donut SRL a avut venituri totale de 580.700 de lei, adică 128.000 de euro. Afacerea nu a înregistrat pierderi, iar profitul a fost de 55.000 de euro.

„Ideea a avut la bază dorinţa de a dobândi independenţă financiară, dar şi dorinţa de a fi liber în a mă exprima la propriul job”, a povestit Bogdan Ciolan pentru sursa citată.

Tânărul este unicul acţionar al firmei Crazy Donut SRL, care administrează brandul cu acelaşi nume. Până să lanseze propria afacere, Bogdan Ciolan a fost manager de proiect, consultant în vânzări sau agent de turism.

Prima gogoșerie a deschis-o în 2015 în Timișoara, și a investit în ea aproximativ 15.000 de euro. Resur­sele au fost investite în echi­pa­men­te, amenajarea locaţiei, chirie, design, logo, materie primă.

„Fiind la înce­put de drum, fără prea multă susţinere fi­nan­ciară şi plecand de la zero într-un busi­ness în care am pus la punct reţeta, bran­dul şi conceptul, începutul a fost timid, dar foarte bine primit de către pu­bli­cul timişorean, depăşind aşteptările noastre”, a mai spus el pentru ”Ziarul financiar”.

În 2017, Bogdan Ciolan țintește o cifră de afaceri și mai mare -1 milion de lei – și vrea să deschidă alte două gogoșerii.

crazy donut srl
Foto: Facebook (Crazy Donut)
crazy donut srl
Foto: Facebook
crazy donut srl
Foto: Facebook (Crazy Donut)
crazy donut srl
Foto: Facebook (Crazy Donut)
crazy donut srl
Foto: Facebook (Crazy Donut)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Social Media:

290,672FaniLike
0Abonaţi+1
12AbonaţiAbonare