În orașul Pomuch din Mexic, localnicii au obiceiul de a curăța în fiecare an oasele rudelor moarte. Ritualul cu semnificație sacră are rădăcini în perioada de dinainte de sosirea spaniolilor pe continent.
Într-un scurt documentar, BBC spune povestea acestei tradiții neobișnuite.
În Pomuch, la 3 ani după ce o persoană a murit, rudele sale o exhumă (intervalul de 3 ani de zile este suficient pentru ca din corpul respectiv să rămână numai oasele).
„Când te scot, te pun într-o cutie specială”, povestește Edelmira Poot, o localnică din Pomuch.
Apoi, în fiecare an, rudele merg la cimitir, scot osemintele din osuar, și le curăță cu o bucată nouă de material textil. După ce le șterg pe fiecare în parte, le așază din nou în cutia lor.
„Aceasta este tradiția la care am fost martoră de când eram fetiță”, a mai spus Edelmira.
„Pentru a înțelege curățarea ritualică a oaselor la Pomuch trebuie să renunțăm la conceptul nostru occidental referitor la moarte. Ritualul este numit „curățarea sfintelor oseminte ale morților”. E o tradiție foarte veche, din perioada pre-hispanică. Chiar dacă ea s-a modificat în anumite aspecte, nu și-a pierdut esența pre-hispanică”, a explicat Joel Pacheco, istoricul orașului.
„De exemplu, înainte, când exhumau resturile, le puneau în cutii, dar apoi le agățau în copaci. Într-un timp, obișnuiau să aducă rămășițele morților în case. Dar s-a pus problema sănătății și a igienei, iar această practică a fost interzisă”, a mai relatat Pacheco pentru BBC.
Acum, întregul ritual de curățare are loc în cimitire.
Ritualul nu are loc doar cu ocazia Zilei Morților. El poate fi făcut și de zile de naștere sau când se împlinește un anumit număr de ani de la moartea cuiva.
„Dar de Ziua Morților procesul este cel mai complet deoarece nu doar cureți rămășițele, ci și renovezi mormintele. Le cureți, le pictezi. Osuarul este pictat în aceeași culoare precum fosta casă a defunctului. Și întreaga familie participă la acest proces”, a explicat istoricul.
Pentru locuitorii de aici, cimitirul este un spațiu al bucuriei, spune și Lazaro Tuz Chi, profesor și cercetător: „Este un spațiu sacru unde ne simțim aproape de strămoșii noștri. Un spațiu unde vorbim cu ei și unde știm că, într-un fel, putem fi în contact cu ei, într-un mod fizic. Moartea, pentru noi, e doar un proces. Nu este o separare completă de strămoșii noștri. Actul de a conserva rămășițele umane este un act de iubire, respect și venerație a strămoșilor”.
Puteți urmări documentarului BBC aici.
