În zilele noastre un ceas clasic nu mai are doar rolul de a ține pasul cu timpul: a devenit un simbol al statutului social, o marcă a stilului și un simbol al nostalgiei.
Mai mult, branduri celebre precum Piaget, Rolex, A. Lange & Söhne sau Harry Winston se laudă, an de an, cu vânzări-record, care nu par să fie deloc compromise de smartwatch-urile lansate pe bandă rulantă de giganții tech.
De ce rămâne, deci, ceasul clasic atât de atractiv pentru publicul larg? Putem specula ore întregi pe marginea acestei întrebări, însă, în mare, motivele pot fi reduse la lista de mai jos:
Efectul Bond
Cultura populară a jucat dintotdeauna un rol foarte important în decizia achiziției unui ceas clasic, dovada fiind că și în zilele noastre marii producători folosesc vedetele sau asocierile cu diverse personaje ficționale îndrăgite pentru a-și promova produsele și a atrage clienți noi. De exemplu, potrivit World Watch Report, interesul pentru ceasurile din colecția OMEGA Seamaster a crescut exponențial după ce unul dintre aceste ceasuri a apărut pe mâna lui James Bond, în filmul „Skyfall”. Bărbații care au cumpărat acest model nu au fost impresionați doar de notorietatea brandului, ci și de un motiv mult mai simplu: ceasul respectiv era simbolul unui stil de viață la care mulți dintre ei aspirau. Aceste asocieri merg, însă, dincolo de Hollywood și de ficțiune. În 2012, de exemplu, căutările online au crescut semnificativ după ce Michael Phelps a spus că e înnebunit după ceasurile clasice și că nu ar putea renunța niciodată la ele.
Smartwatch-ul se schimbă, ceasul clasic se repară
Ceasurile clasice rămân populare în zilele noastre nu numai datorită istoriei lor de brand, ci și unui alt factor: emoția pe care o generează. Mereu înconjurați de gadget-uri și alte obiecte hi-tech (camere foto, PC-uri, telefoane, iPad-uri etc.), am ajuns să fim fermecați atunci când întâlnim oameni care dețin obiecte analog și să ne simțim privilegiați când noi înșine ajungem să avem lucruri asemănătoare. Suntem dispuși să ne înlocuim iPhone-ul sau PC-ul din doi în doi ani, dar investim sume astronomice dacă ni se defectează ceasul analog, pe care am ajuns să-l considerăm o adevărată operă de artă. Am putea aduce aminte aici și de piața ceasurilor „vintage”, care e în continuă creștere, iar asta se întâmplă tocmai datorită factorului „emoție”: aceste obiecte vin la pachet cu o poveste, cu un trecut care face apel la emoția cumpărătorului. Poți, de exemplu, să găsești într-un anticariat un ceas din 1970, care să fi stat pe mâna unui atlet profesionist timp de mai bine de 20 de ani înainte să ajungă la tine. Cu alte cuvinte, tu devii parte din viața acelui ceas, nu invers. Asta e ceva emoționant, iar emoția duce, de regulă, la un grad foarte mare de dezirabilitate, și, în final, la decizia de achiziție.
Ceasurile fac legătura între generații
Așa cum aminteam mai sus, ceasul clasic e departe de-a fi doar un simplu obiect care măsoară trecerea timpului. Ceasurile clasice au fost (dintotdeauna) date mai departe din generație în generație și e aproape imposibil să găsești pe cineva care nu are acasă cel puțin un ceas care să îi fi rămas amintire de la bunici sau străbunici, de exemplu. Ceasurile pot fi date mai departe, pot face legătura între generații, iar marii producători au înțeles că pot exploata această formă de nostalgie, așa că unii dintre ei au transformat-o într-o adevărată promisiune de brand. „You never actually own one of our watches. You merely take care of it for the next generation”, vei auzi, de exemplu, în reclamele TV pentru ceasurile Patek Philippe.
Transcend timpul pe care îl măsoară
Pentru cei mai mulți dintre oameni, purtatul unui ceas e un reflex dobândit încă de când erau mici și aveau ceasuri cu Mickey Mouse sau cu Spider-Man. Pentru alții, ceasul a devenit un obiect nelipsit doar după ce l-au primit cadou la absolvire, nuntă sau la o zi de naștere, de exemplu. „Nu port ceasul ăsta ca să măsor timpul. Îl port pentru că tatăl soției mele mi l-a făcut cadou la nuntă. E felul meu de a arăta că îl respect. Sunt un om care nu suportă ceasurile, dar care totuși poartă unul”, spunea într-un interviu Chris C. Anderson, editor la Business Insider. Cu alte cuvinte, uneori ceasurile ajung nu numai să iasă în afara timpului pe care îl măsoară și să devină „timeless”, ci să cuantifice inclusiv intensitatea unor noțiuni precum respect, iubire, apreciere față de ceva sau față de cineva.
Ceasurile clasice sunt prezente în viața noastră de aproximativ 500 de ani și putem avansa ipoteza că vor supraviețui, cel mai probabil, și în era smartwatch-urilor. Prin urmare, dacă vrei să dai mai departe o poveste frumoasă generației următoare din familia ta, ai putea lua în considerare varianta de-a face asta prin intermediul unui ceas clasic.
Sursă foto: Shutterstock
