Evadare. Cum a scăpat Gabriela din capcana credinței în fantome, apocalipse și paranormal

gabriela ivănescu
Gabriela Ivănescu. Foto: Arhiva personală / Almanahul Fenomenelor Paranormale a apărut în România în anul 1995 (sursa: anticariat-unu.ro)

Trăim o perioadă plină de incertitudini, de temeri, și de suferință. Actuala pandemie, care a cuprins planeta în urmă cu un an, a dus nu numai la răspândirea unui virus periculos, ci și la propagarea unor informații false la fel de nocive, ca de exemplu introducerea unui cip în pacienți prin vaccinurile anti-COVID, cu scopul de a controla populația.

În avalanșa de informații existente pe internet, pentru cineva neobișnuit cu studiile științifice sau cu modul în care funcționează lumea înconjurătoare, capcanele pseudoștiinței (știința falsă, o pretinsă cunoaștere a realității) sunt la tot pasul.

Gabriela Ivănescu are 43 de ani, e din București, și a terminat Academia de Studii Economice. În prezent e economist, mai exact contabil senior în cadrul unui grup de firme ce acordă servicii de contabilitate, consultanță fiscală și audit.

E pasionată de știință și își dorește să înțeleagă Universul în care trăim. În timpul liber citește de la cărți și articole de astronomie la unele de chimie, fizică sau paleontologie. Însă nu a fost dintotdeauna așa. Mult timp a crezut în tot felul de fenomene paranormale, în reincarnare, în fantome sau în prezicerea viitorului. La un moment dat chiar a și încercat să se trateze prin metode homeopate. Până la urmă, s-a întors la prima ei dragoste: astronomia.

Gabriela a dorit să spună povestea transformării sale pentru GreatNews. Iată cum a renunțat la pseudoștiință pentru știință, în cuvintele sale:

Întotdeauna mi-a plăcut să știu. La 4 ani eram fascinată de astronomie, și tare îmi pare rău că informațiile erau sporadice la acea vreme – daca ar fi existat atunci enciclopediile pentru copii din ziua de astăzi, aș fi fost un copil fericit.

La 6 ani deja citeam cărți. Le citeam și reciteam, nu aveam atâtea cărți în bibliotecă pe cât puteam asimila.

Revoluția m-a prins în clasa a șasea. În următorii ani a fost o explozie de mass-media – pe lângă un program TV mai lung și ceva mai variat, au început să apară ziare peste ziare, reviste și almanahuri. La acea vârstă nu mă interesa politica câtuși de puțin, lucru normal de altfel, dar citeam orice altă informație îmi cădea în mână.

Libertatea de expresie a dus la apariția în presă a unor subiecte diverse. Subiecte ce au prins foarte bine la public. Și mai ales, pe atunci aveam impresia că dacă cineva face efortul să publice ceva, musai este adevărat, că doar nu s-or face de râs spunând minciuni într-un ziar citit de o țară întreagă. Și au început să curgă articole pe diverse teme, care de care mai interesante și mai misterioase: reincarnare, Atlantida, misterele piramidelor, extratereștri, locuri magice în care se întâmplă tot felul de fenomele misterioase, vrăjitoare, Triunghiul Bermudelor, predicții despre al treilea razboi mondial, și câte și mai câte. Deja începuseră să iasă pe piață și cărțile pe astfel de teme, deoarece setea de mister a populației nu se mai sătura doar cu câteva articole.

Începusem să îmi fac o adevărată bază de date cu astfel de scrieri. Le știam deja pe toate. Cunoșteam toate „dovezile”. Le sistematizasem și ajunsesem un expert în materie. Țin minte că la liceu diriginta ne oferise o parte din orele de dirigenție pentru a discuta pe diverse teme, și la una din ore am ținut o adevărată prelegere pentru colegi despre toate aceste „teorii”, culminând cu data exactă a începerii celui de-al treilea razboi mondial, zguduind (psihologic) toată clasa.

revista fenomenelor paranormale
Câteva exemplare din revistele și ziarele din anii ’90 dedicate fenomenelor supranaturale. Sursa: olx.ro

Aveam și un amic, pe care de altfel îl stimam foarte tare la acea vreme, care susținea că mama lui era mediu, și care mi-a povestit cu lux de amănunte ce îi spusese ea, cum e în viața după moarte, prin ce planuri treci, ce trebuie să faci, cum e alcătuită lumea și alte astfel de „adevăruri”.

Toată această fază a ținut vreo 5-6 ani. La acea vreme nu exista internet, nu existau cărți de popularizare a științei (nu la noi), iar informația științifică era puțină și fadă. Și totuși, pentru că citeam în continuare, am început să găsesc, constant, tot mai multe contradicții între deja cunoscutele „teorii” pseudoștiințifice. Și dacă două se contrazic, care este cea valabilă? Și dacă una nu este valabilă, de ce ar fi cealaltă adevărată? Și dacă nu e nimic valabil?

Prima carte ce m-a făcut să-mi pun întrebări a fost una scoasă de o sectă religioasă, prin care aduceau „dovezi” împotriva evoluției. Cartea, citită fără alte informații, are un raționament logic, numai că în materie de evoluție, din fericire, știam sigur că o serie de lucruri din carte nu sunt valabile. Și ce se întâmplă cu o carte în care găsești erori periodic? Înseamnă că întreg fundamentul cărții este greșit.

A doua carte care a clătinat pseudoștiința din mine a fost „Inteligența materiei”. La fel, am descoperit în ea inexactități și contradicții. Și când eram fan pseudoștiință mi s-a părut o carte proastă, și când n-am mai fost asta, mi s-a părut la fel de proastă. Nu înțeleg de ce și în ziua de astăzi are așa de mare succes.

Apoi, al treilea război mondial nu s-a declanșat, ca și alte apocalipse mai mici. Contele Incappucciato, care a prezis că respectivul război va începe în 1995, se mai ocupă și în ziua de astăzi cu prostii d-astea, și unii îl cred.

Dar ce a pus punctul pe i a fost o carte pe care am citit-o crezând că este tot despre subiectele ce mă interesau pe mine. Dar s–a dovedit că era exact pe invers – explica de ce nu există „dovezi” reale pentru astfel de așa-zise teorii, și cum pot fi interpretate fals diverse fenomene.

Foto: Alexas_Fotos / pixabay.com

Din momentul ăla pseudoștiința m-a pierdut iremediabil, măcar ca idee, dacă nu și ca manifestare. Spun asta pentru că după câțiva ani, având niște probleme de sănătate, m-am tratat la cea mai vestită homeopată din București la vremea aceea (încă nu prea auzise lumea de așa ceva). După vreo trei luni de tratament, în care am respectat strict tot ce mi s-a spus să fac, văzând că nu se mai termină și că mă simt mai rău, am fost la un spital de profil și m-au vindecat. Dar habar nu aveam care era ideea de bază a homeopatiei, a fost pur și simplu lipsa de informații.

Deși declicul s-a produs la un moment anume, renunțarea la pseudoștiință nu a fost ușoară deloc. Să dai la o parte ani de zile de documentare pentru a începe de la zero este demotivant. Să te știe lumea expert în ceva și tu să le spui că toate erau numai închipuiri, cum îți afectează imaginea? Va mai avea cineva încredere în tine? Și, cel mai important, misterul ăla mișto care te atrage să-l explorezi, să dispară, lăsând în urmă doar banala realitate? Pentru ce ai luptat, ce ai căutat până acum?

Am tăiat din rădăcină repede reincarnările, fantomele, prezicerea viitorului și altele similare. Extratereștrii, Bermudele și Atlantida păreau mai științifice. Am început să caut surse reale pe aceste subiecte, și am fost foarte suprinsă când, nemaicitind tot ce îmi cădea în mână și căutând informații credibile, nu am găsit nimic. Ba din contră, găseam exact opusul. Da, Atlantida foarte probabil că a existat, dar nu era acea poveste cu o civilizație superioară. Da, Bermudele sunt o zonă periculoasă dar nu o poartă în spațiu și timp. Da, e aproape cert că viața există altundeva în Univers, dar că suntem vizitați de toate rasele extraterestre, noi, buricul galaxiei, ca în „Men in black”, în niciun caz.

calea lactee cer înstelat
Calea Lactee. Foto: Free Photos (pixabay.com)

Treptat, am lăsat deoparte, rând pe rând, toate aceste povești, și, cum apăruse internetul, am început să mă reîntorc la prima dragoste, astronomia. A fost cumplit la început. Nu știam nimic, înțelegeam greu limbajul specific și, cel mai tragic, abia rupeam engleza, și toată informația pertinentă era disponibilă în această limbă.

Am citit de-a lungul anilor mii de articole și zeci de cărți, cel puțin. Plecând de la astronomie am trecut prin multe alte domenii ale științei, pentru că nu poți înțelege cum funcționează Universul dacă nu știi și fizică, și chimie, și paleontologie, și cosmologie, și în general să știi măcar câte puțin din toate. La școală n-am făcut mai nimic din toate acestea, am învățat singură când am avut nevoie de informații.

Am ajuns să fiu la curent tot timpul cu multe ramuri ale științei, chiar și cu cele ce nu mă interesau în mod special. Am ajuns să pot vorbi cu oameni de știință fără să am dificultăți în a mă exprima sau a înțelege ce vorbesc ei. Am ajuns să scriu articole de popularizare a științei, eu fiind economist de profesie.

Și am descoperit două lucruri importante:

  1. Toate domeniile științei sunt armonizate, spre deosebire de pseudoștiință, unde există frecvent contradicții.
  2. Credeam pe vremuri că știința e fadă și plicticoasă. Am aflat lucruri pe care nici nu mi le puteam imagina, este mult mai calitativă și mai interesantă decât orice povești pseudoștiințifice am auzit vreodată. Mai mult, evoluează, mereu apar lucruri noi, mereu știm mai mult și avem o vedere de ansamblu mai bună.

Vrăjitoarele Evului Mediu, fantomele castelelor părăsite de nobilii scăpătați din anii 1800 spre 1900, extratereștrii perioadei de început a explorării spațiale, Oculta Mondială din prezentul dominat de globalizare… toate acestea reprezintă o expresie a fricilor momentului și, în același timp, o încercare de eliberare instinctivă. Cea mai bună eliberare de frică ar face-o cunoașterea reală a lumii înconjurătoare, dar pentru asta este nevoie de educație și autoeducare, de răbdare și efort susținut, de filtrarea atentă a informațiilor.

Înțeleg cum persoane inteligente pot crede povești ireale. Am fost și eu acolo. Dar mai știu că pot lăsa deoparte confortul și teama, și se poate trece la următorul nivel.

Întotdeauna mi-a plăcut să știu. Acum știu. 🙂

Foto: Alexas_Fotos / pixabay.com / Free Photos (pixabay.com)