Cel mai mic regat din lume. Povestea unui loc superb din Europa și a regelui în sandale

insula tavolara
Foto: Captură YouTube / Aldo b&b Sardegna (Arzachena)

Situată aproape de coasta de nord-est a Sardiniei, în Marea Mediterană, Insula Tavolara este atât de mică încât nu are nici drumuri și nici hoteluri, iar singura zonă locuită este o fâșie de nisip care se desprinde de la baza stâncilor înalte de 565 de metri.

Deși nu are decât 11 locuitori și 100 de capre de munte, mica insulă are un rege: Antonio Bertoleoni. Cunoscut și ca Tonino, bărbatul în vârstă de 83 de ani este proprietarul singurului restaurant din Tavolara și totodată conducătorul celui mai mic regat locuit din lume.

Pentru ultimii 22 de ani, Tonino a condus mini-regatul de 5 km² în pantaloni scurți și în sandale, relatează BBC.

„Probabil că sunt regele care trăiește în cel mai obișnuit mod din lume. Singurul privilegiu de care mă bucur sunt mesele gratuite”, a povestit Tonino pentru BBC.

Regatul Tavolara a împlinit recent 180 de ani și este mai vechi decât statul italian cu 25 de ani.

Povestea regatului a început în anul 1807, când stră-stră-străbunicul lui Tonino, pe nume Giuseppe Bertoleoni, a devenit primul om care s-a stabilit pe această insulă. De origine genovez, Giuseppe se căsătorise recent cu două femei care erau surori și încerca să scape de acuzația de bigamie care i se adusese și să găsească totodată un loc unde să poată să trăiască liniștit.

Curând, Giuseppe și nevestele lui au descoperit că pe insulă trăia o specie bizară de capre sălbatice, ai căror dinți erau galbeni-aurii din cauza algelor și a lichenilor pe care îi mâncau.

insula tavorala
Regele Tonino, în fața restaurantului său. Foto: Riccardo Finelli (cedimezzoilmare.it)

Poveștile despre caprele cu dinți aurii s-au răspândit din om în om și au ajuns până la urechile regelui din Sardinia, Carlo Alberto, care, curios să vadă și să vâneze animalele, a călătorit până în Tavolara în anul 1836. Paolo, băiatul în vârstă de 24 de ani al lui Giuseppe, i-a fost ghid în timpul vânătorii.

„Când a ajuns pe insulă, Carlo Alberto s-a prezentat spunând „Sunt Carlo, regele Sardiniei”. Iar stră-străbunicul meu a răspuns: „Iar eu sunt Paolo, regele din Tavolara””, a povestit Tonino.

După ce au vânat câteva capre și au chefuit timp de trei zile acasă la Paolo, Carlo Alberto a fost atât de încântat de cum a fost primit încât i-a spus tânărului: „Paolo, tu chiar ești regele insulei Tavolara!”.

După ce s-a întors în Sardinia, Carlo Alberto i-a trimis lui Paolo un document parafat din partea Casei de Savoia (familia regală din care Carlo făcea parte) prin care recunoștea oficial statutul monarhiei din Tavolara. De asemenea, regele Carlo a confirmat că mica insulă nu făcuse niciodată parte din regatul Sardiniei.

La scurt timp după ce a primit recunoașterea regatului, Bertoleoni a creat un blazon care să reprezinte dinastia sa și l-a pictat pe peretele casei sale. De asemenea, a desenat și un arbore genealogic al familiei sale și a construit pe insulă un cimitir pentru el și pentru descendenții lui. Conform dorinței sale, pe mormântul său a fost construită o coroană din ciment (deși în timpul vieții nu a purtat niciodată una).

insula tavolara
Insula Tavolara. Foto: Google Maps
Insula Tavolara regele în sandale
Insula Tavolara. Foto: Lupanino (Wikimedia Commons)

În anii care au urmat, vestea despre mica insulă suverană din Mediterana s-a răspândit tot mai departe, iar regatul Tavolara și-a găsit și câțiva aliați. Giuseppe Garibaldi, unul dintre fondatorii Italiei, a devenit unul dintre sfătuitorii de încredere ai familiei Bertoleoni. Iar în 1903, regele Sardiniei Victor Emanuel al II-lea chiar a semnat un acord de pace cu insula Tavolara, locuită la acea dată de 33 de oameni.

Pe când colecționa fotografii cu liderii mondiali, regina Victoria a Marii Britanii a ordonat unei nave britanice să oprească pe insulă pentru ca ofițerii să fotografieze „familia regală” din Tavolara. Ulterior, imaginea a fost expusă în Palatul Buckingham, cu explicația „Cel mai mic regat din lume”.

insula tavolara
O fotografie din secolul al XIX-lea cu familia lui Carlo Bertoleoni. Foto: Wikimedia Commons
insula tavolara
Mormântul lui Paolo, cu o coroană din ciment deasupra. Foto: Mikołaj Kirschke (Wikimedia Commons)
insula tavolara
Stema familiei Bertoleoni. Foto: Giovannelli (Wikimedia Commons)

În 1962, odată cu instalarea unei baze NATO, independența micului regat s-a încheiat, iar locuitorii săi nu mai au acces la aproximativ un sfert din insulă. Totuși, precum San Marino, Tavolara nu a fost niciodată oficial anexată de statul italian, ceea ce face din Tonino cel de-al cincilea rege al unui regat pe care nu-l mai recunoaște nimeni, mai scrie BBC.

„Poate că familia mea a avut un trecut frumos. Însă noi lucrăm din greu și trăim simplu, la fel ca toți oamenii”, a explicat Tonino.

insula tavorala
Restaurantul lui Tonino. Foto: Riccardo Finelli (cedimezzoilmare.it)

Când nu pescuiește și nici nu se ocupă de grădina din fața bungaloului său, regele din Tavolara are grijă de restaurantul său alături de nepoți, prinde pește sau aduce turiști din portul San Paolo cu un mic feribot.

Datorită creșterii numărului de turiști care vin pe insulă, „produsul intern brut” al regatului a crescut în ultimii ani, notează BBC. Turiștii vin în zonă ca să facă scufundări, să înoate cu țestoasele și să mănânce bunătățile locale.

„Pentru mine, este un privilegiu doar să trăiesc aici. Cine are nevoie de o coroană când ai un palat?”, a mai spus Tonino.


Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Recomandările editorilor GreatNews:

Orașul unde 80% dintre locuitori trăiesc sub pământ
Orașul celor 187 de țări, cel mai divers din lume
Cel mai vechi sat din România i-a „hipnotizat” pe austrieci. Cătunul uriașilor, ascuns în păduri

Jurnalist GreatNews, lucrez în presa centrală din 2008 și am scris pentru publicații precum Yahoo News România, ziarul „Evenimentul Zilei”, site-ul turism.evz.ro sau revista „National Geographic România”. Scriu cu plăcere reportaje și portrete pe care le ilustrez adesea cu fotografii și cred că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii. Mă interesează în special temele sociale, drepturile omului, egalitatea de șanse, diversitatea culturală și domenii precum știința și turismul.