Medicii care refuză plicul. Observațiile unui jurnalist de investigație care a ajuns într-un spital de stat

spital operație medic
Foto: sasint / pixabay.com

Jurnalistul de investigație Alex Nedea de la Recorder a publicat o postare pe pagina sa de Facebook în care povestește cum a ajuns într-un spital de stat pentru o operație de urgență.

El relatează cum a văzut că un medic tânăr a refuzat plicul cu bani oferit de un pensionar pe care îl operase.

„O operație de urgență m-a adus, fără să îmi doresc, în postura de jurnalist incognito în acest spital de stat. Din fericire, până acum, când scriu aceste rânduri, nu pare să fi aflat nimeni că lucrez în presă, așa că de trei zile pot să observ nestingherit viața necosmetizată din salon. Și cu rele, dar și cu bune.

În cameră e Gheorghe (nume schimbat – n.r.), un pensionar grizonat cu dantură impecabilă, intelectual după cum vorbește. A fost operat de un medic tânăr. La vizita de dimineață, după consult, medicul dă să iasă din salon, dar pensionarul sare din pat precipitat, scoțând din buzunarul pijamalei vărgate un plic cu bani. Țâșnește după medic, uitând complet de tubul care îi iese din burtă și care are la celălalt capăt o ploscă de plastic care se târăște după el pe podea, de parcă ar fi lesa unui cățel scăpat din mână de stăpân. Dar pensionarul nu pare jenat. Continuă asaltul asupra medicului pe care îl înghesuie conspirativ într-un colț al salonului, la ieșire.

Încurajat de faptul că o asistentă tocmai îi acceptase o atenție chiar sub ochii mei, nu se lasă. Încearcă energic să dibuiască un buzunar al medicului, de la halat, de la pantaloni, de la bonetă, de oriunde, buzunar să fie, să încapă plicul. „Vă rog, nu este nevoie”, tot repetă medicul în șoaptă vizibil jenat. Pacientul insistă. Așa că medicul recurge la ultima replică: „Mă jigniți. Vă rog!”. Abia acum pensionarul se întoarce cu plicul la patul lui, pleoștit tot, culegând și plosca de pe traseu”, a povestit jurnalistul.

„A treia zi mi se schimbă colegii de salon. În cameră vine domnul Robert. (…) Zice că a aflat anul trecut cum mai stă treaba cu plicul: „Nu mai e ca pe vremea prostului de Ceaușescu”. A fost anul trecut internat la ORL. „Era să mă și bată medicul cu plicul meu”, zice în glumă. „A refuzat, pe cuvânt vă zic!”, se jură.

Desigur, ce scriu aici sunt doar niște exemple. Nu zic că peste tot e perfect. Dar cred cu tărie că s-a format o masă critică în rândul personalului medical din România care schimbă deja mentalități, care ne schimbă pe noi ca popor. Iar asta e cu atât mai surprinzător cu cât acești oameni buni, medici și asistenți, ar putea la câteva sute de kilometri mai la vest de România să lucreze de trei ori mai puțin pe salarii de zece ori mai mari. Și totuși sunt aici, umăr la umăr cu pacienții lor, în spitale vechi de o sută de ani, în săli de operație unde uneori lipsesc multe. Acești oameni au nevoie de la noi de ceva ce nu poate fi îndesat într-un plic, oricât te-ai strădui: de recunoștință”, a mai comentat Alex Nedea.

Corupția din sistemul de sănătate din România

Potrivit unui articol publicat în „The Lancet” în 2017, România alocă cei mai puțini bani pentru sănătate pe cap de locuitor dintre toate țările din Uniunea Europeană. Corupția este larg răspândită în sistemul de sănătate, în perioada anilor 2015-2017 nu mai puțin de 41 de manageri de spitale și înalți oficiali din sănătate fiind trimiși în judecată sau condamnați pentru fapte de corupție, mai notează sursa citată.

De asemenea, articolul mai notează că, în ciuda recomandărilor Comisiei Europene de a stopa plățile informale din România, ele rămân foarte răspândite. În primele 3 luni de la lansarea unui studiu privind satisfacția pacienților din România vizavi de actul medical, Ministerul Sănătății a primit 600 de plângeri referitoare la plățile informale din spitale.

Vă recomandăm și:

Jurnalist GreatNews, lucrez în presa centrală din 2008 și am scris pentru publicații precum Yahoo News România, ziarul „Evenimentul Zilei”, site-ul turism.evz.ro sau revista „National Geographic România”. Scriu cu plăcere reportaje și portrete pe care le ilustrez adesea cu fotografii și cred că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii. Mă interesează în special temele sociale, drepturile omului, egalitatea de șanse, diversitatea culturală și domenii precum știința și turismul.