Cum se implică social companiile care activează în România

Deși obligatorie, raportarea non-financiară sau de sustenabilitate este trecută cu vederea de multe companii care activează în România. Totodată, conceptul dezvoltării durabile este prea puțin înțeles, existând încă confuzie între acțiunile de sustenabilitate și cele de CSR, sau de filantropie.

Responsabilitatea socială este un element relativ nou și popular în mediul corporatist și de business. Puțini știu însă că el a apărut dinainte să existe o strategie, și chiar să aibă un nume. Se întâmpla în 1880, când Otto von Bismarck, om de stat al Prusiei și figură dominantă în lumea afacerilor de la nivel mondial, lua măsuri de protecție pentru vârstnici.

Din secolul XIX și până în zilele noastre însă, nevoile s-au schimbat, iar responsabilitatea socială a căpătat nu doar un nume, ci a devenit și un obiectiv pentru tot mai multe companii. CSR-ul, sau Corporate Responsibility and Sustainability, se referă astăzi la programele realizate de organizații, centrate pe comunitate, mediu și proprii angajați, al căror impact persistă nu doar în Societate, ci și Intern. Astfel, programele de responsabilitate socială sunt o mulțumire și o satisfacție atât pentru angajați, cât și pentru clienți și investitori. Asta pentru că cei din urmă nu se mai uită doar la câștigurile financiare ale unei companii, ci și la abordarea afacerii pe termen lung, la dezvoltarea durabilă a acesteia din punct de vedere non-financiar.

Până de curând, măsurarea implicării sociale a companiilor a fost voluntară, atât în Europa cât și în România. De anul trecut însă, în țara noastră, a apărut obligativitatea realizării unor rapoarte non-financiare sau de sustenabilitate – în cazul entităților de interes public (companii listate la bursă, companii naționale, regii autonome, bănci, firme de asigurare-reasigurare) cu peste 500 de angajați. 2019 a adus aceeași regulă și pentru companii.

Puțini au luat CSR-ul în serios

Noua legislație nu a avut însă un impact semnificativ. Puține organizații au ales anul trecut să respecte în totalitate cerințele Ordinului MFP nr. 1938/2016, care reglementează această raportare, și să desfășoare procese de consultare a stakeholderilor, determinând astfel măsura în care activitățile realizate au un impact semnificativ asupra economiei, societății și mediului.

Cu toate acestea, pe piață, anumite organizații desfășoară de câțiva ani măsuri complexe de sustenabilitate, cu un impact notabil atât intern, cât și în societate.

Conceptul dezvoltării durabile este unul complex și prea puțin înțeles de către mediul de afaceri din România.

„Din păcate, încă există multă confuzie între acțiunile de sustenabilitate și cele de CSR sau de filantropie. Este normal ca ambele să existe, dar atunci când vorbim despre dezvoltarea durabilă, organizațiile trebuie să înțeleagă faptul că este vorba de mult mai mult decât o campanie de împădurire sau sponsorizarea unui campionat de șah. Dezvoltarea Durabilă înseamnă să gestionezi o afacere, ținând cont de aspectele economice, sociale și de mediu. Înseamnă să conștientizezi impactul pozitiv și negativ pe care afacerea ta – prin produsele, soluțiile sau serviciile sale, îl are asupra comunității și asupra mediului. Să încerci să diminuezi impactul negativ creat și să-l maximizezi pe cel pozitiv, în folosul tău ca antreprenor. În același timp însă, să încerci să creezi valoare și pentru comunitatea în care îți desfășori activitatea”, mărturisește Mihaela Croitoru, Sustainability Consultant și Managing Partner la Innova Project Consulting.

În țara noastră, dezvoltarea durabilă a început să fie populară înainte de criza economică din 2008, atât prin programe ample, cât și prin acțiuni singulare. Anul 2018 a fost primul an în care entitățile de interes public au fost obligate să publice declarații sau rapoarte nefinanciare, iar anul 2020 va fi primul an pentru restul companiilor care nu se încadrează în această categorie și care au peste 500 de angajați – conform prevederilor OMFP 3456/2018.

Este de remarcat sistemul de management în domeniul siguranței – implementat de o companie din domeniul petrolier de-a lungul întregului său lanț valoric, care oferă un cadru pentru asigurarea unor standarde ridicate de siguranță în toate activitățile desfășurate, inclusiv în cele desfasurate de contractori. Sistemul este în conformitate cu viziunea companiei „FĂRĂ Răniri – Nici o Pierdere”, în centrul căreia se poziționează siguranța individului. Astfel, în anul 2017, compania a implementat diferite campanii pentru promovarea și îmbunătățirea culturii în domeniul cum ar fi: „Întreabă! Siguranța ta este importantă!” sau „Ai interveni?”, care s-au adresat unui număr de 12.500 de angajați și contractori, precum și sesiuni de instruiri adaptate, în Upstream, vizite de monitorizare și diagnosticare a nivelului de cultură a siguranţei (SCAN) pentru angajați, dar și pentru contractorii care prezintă risc ridicat.

Protecția mediului, în centrul atenției

Pe lângă măsurile de sustenabilitate care urmăresc îmbunătățirea performanței sociale a unei companii, o atenție deosebită trebuie acordată și în ceea ce privește protecția mediului.

Astfel, merită menționate proiectele de eficiență energetică și măsurile operaționale implementate la Rafinăria Petrobrazi. Ele vor avea ca rezultat scăderi anuale ale consumului de energie de aproximativ 46.000 GJ și peste 2.500t CO2. Un alt demers ce merită amintit este programul de gestionare a deșeurilor implementat în cadrul companiei Oltchim S.A.

Educația este și ea un obiectiv în care organizațiile investesc constant, încă din anii 2000 – de la dotarea școlilor cu mobilier și cărți, la diferite acțiuni de formare sau îndrumare în carieră și chiar burse.

Și angajații din companii se implică social

Anual, angajații din organizații se implică activ în comunitatea în care activează sau trăiesc. De la acțiunile de donare de sânge, la cele în care sunt colectate cadouri sau bani, pentru diferite ocazii, sau redirecționarea impozitului pentru diferite cauze, peste 70% dintre angajați nu sunt indiferenți când vine vorba de problemele sociale și de mediu, din jur.

Pentru acțiunile lor, companiile nu rămân indiferente. Tot mai multe dintre ele le oferă acestora zile libere pentru voluntariat, recunoscute și în contractele colective de muncă, și prezentate totodată ca un beneficiu la angajare. Totodată, amenajarea unor spații de lucru care să ofere confort, să stimuleze creativitatea și să aducă relaxare este o altă prioritate a organizațiilor.

“Acțiunile de voluntariat în rândul angajaților contribuie la depășirea relațiilor colegiale, din zona de business, și la crearea de noi prietenii între aceștia”, mărturisesc reprezentanții departamentelor de HR.

Cum arată viitorul în dezvoltarea durabilă a companiilor din România

Analizând acțiunile întreprinse în ultimii ani, se observă faptul că este acordată mai multă atenție proiectelor asociate strategiilor de business și industriei din care face parte fiecare companie. Totodată, numărul organizațiilor care își asumă mai multă responsabilitate legată de tradițiile și cultura locală este în creștere.

„Este mult prea devreme să vorbim de un impact semnificativ, mai ales că majoritatea companiilor nu sunt familiarizate cu conceptul de dezvoltare durabilă. Probabil că lucrurile se vor schimba abia după anul 2021, când vom avea un numar mult mai mare de rapoarte publicate și de măsuri de sustenabilitate implementate”, mai spune Mihaela Croitoru.

Însă, pe anumite sectoare de activitate, unele companii vor avea capacitatea de a deveni lideri de sustenabilitate, iar măsurile și programele de dezvoltare durabilă implementate vor putea fi considerate bune practici. Astfel, se va stimula o concurență la nivelul fiecărui sector, majoritatea organizațiilor dorind să exceleze în procesul de integrare al sustenabilității.

Din păcate, acest lucru nu este valabil și în ceea ce privește regiile autonome și, în unele cazuri, chiar și anumite companii naționale, în care Statul este acționar majoritar sau unic.

Pentru stimularea integrării dezvoltării durabile în cazul acestora este nevoie de un efort suplimentar din partea instituțiilor statului, comun – care prin măsuri de coerciție să determine realizarea și implementarea unor programe și măsuri eficiente de sustenabilitate și o raportare detaliată a rezultatelor atinse.

Este necesară o mai mare conștientizare în rândul tuturor companiilor (în special în cele cu capital local), dar și în rândul societății – cu privire la obligativitatea îmbunătățirii performanței de dezvoltare durabilă, consideră specialiștii.

În perioada următoare, este de așteptat ca numărul rapoartelor sau declarațiilor nefinanciare să crească, iar împreună cu acestea să apară totodată o diversificare a acțiunilor implementate. Este însă probabil ca atenția să fie în continuare îndreptată pe acțiuni ușor de implementat, care nu necesită investiții majore. Pe măsură ce acest concept se va maturiza, iar presiunea din partea comunității va crește, dezvoltarea durabilă se va regăsi din ce în ce mai des în strategiile de dezvoltare pe termen mediu și lung a marilor organizații din Romania, indiferent că sunt private sau de stat.