Decesul provocat de munca excesivă este atât de întâlnit în Japonia încât a primit chiar și un nume: „karoshi”. Știrile despre angajații care au murit de surmenare nu mai sunt demult o noutate în această țară, iar problema este recunoscută de autorități, relatează BBC.
Acest fenomen social a fost recunoscut pentru prima dată în anul 1987, când Ministerul Sănătății a început să înregistreze cazurile unor directori de companii care au murit brusc.
În prezent, dacă un deces este considerat „karoshi”, atunci familia victimei va primi o compensație din partea Guvernului de aproximativ 20.000 de dolari pe an, plus o despăgubire din partea companiei care poate ajunge până la 1,6 milioane de dolari.
Inițial, autoritățile din Japonia documentau câteva sute de astfel de cazuri pe an. Dar în 2015, într-un raport al Ministerului Muncii, au fost menționate 2.310 cazuri. Potrivit Consiliului Național al Apărării pentru Victimele Karoshi, numărul deceselor provocate de munca excesivă ajunge la 10.000 de persoane pe an.
Kenji Hamada era un angajat la o companie de asigurări din Tokyo. Era căsătorit și foarte corect în privința muncii. Lucra 15 ore pe zi, la care se adăugau 4 ore petrecute în mijloacele de transport (dus-întors). Într-o zi, colegii săi l-au văzut căzut pe birou. Au crezut că doarme. Abia după câteva ore în care nu s-a mișcat deloc au realizat că era mort. Kenji Hamada murise de atac de cord la 42 de ani.
Primul caz cunoscut de karoshi s-a petrecut cu 40 de ani mai devreme, când un tânăr sănătos de 29 de ani a suferit un atac cerebral după ce făcuse mai multe ture în departamentul de livrări al celui mai mare ziar din țară.
„După înfrângerea din Al Doilea Război Mondial, japonezii aveau cel mai lung program de lucru din lume – erau dependenți de muncă”, a explicat pentru BBC Cary Cooper, expert în stres în cadrul Universității Lancaster.
În perioada de după război, munca le oferea bărbaților un sens și un scop. Muncitorii nu erau motivați doar financiar, ci și psihologic. Companiile au început să finanțeze locuințele, transportul, clinicile de sănătate, centrele pentru îngrijirea copiilor, activitățile culturale, iar munca a ajuns astfel punctul central al vieții.
În anii ’80, aproape 7 milioane de japonezi (5% din populația de atunci a țării) lucrau 60 de ore pe săptămână.
Pentru a se considera că este vorba de un deces karoshi, victimele trebuie să fi lucrat peste 100 de ore peste program în ultima lună de viață sau 80 de ore în plus în minimum două luni consecutive din ultimele 6.
În anii ’90, când economia Japoniei a trecut printr-o criză, această cultură a muncii s-a accentuat și mai tare. Numărul deceselor în rândurile celor cu funcții de conducere a crescut, rămânând la cote alarmante până în prezent.
Statisticile au arătat că printre victime se numără și tineri sănătoși – doctori, profesori universitari sau ingineri.
Cercetătorii care au studiat karoshi au încercat să înțeleagă de ce au murit acești oameni. Se pare că fenomenul nu ar fi determinat atât de mult de stres și de lipsa somnului, cât de orele lungi petrecute la birou. Analizând obiceiurile a peste 600.000 de oameni, cercetătorii au descoperit că cei care lucrau 55 de ore pe săptămână prezentau un risc cu 33% mai mare de a suferi un atac cerebral decât cei care lucrau 40 de ore.
La ora actuală, cazurile de karoshi se întâlnesc și în alte economii.
„India, Coreea de Sud, Taiwan, China – generația următoare de economii emergente – fac exact același lucru, urmează modelul japonez de după război cu multe ore de muncă”, a explicat Richard Wokutch de la universitatea Virginia Tech din SUA.
Este posibil ca „de vină” să fie cultura prezenței la locul de muncă.
„Oamenii vor să fie văzuți la birou – ajung devreme și stau până târziu – dar acest lucru nu este productiv”, a explicat Cooper.
Iar în Japonia, mulți tineri nu se simt confortabil dacă pleacă de la birou înaintea șefului.
Dacă acest articol vi s-a părut interesant, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.