Imaginează-ți că mergi pe stradă într-unul din marile orașe ale României: traversezi intersecții aglomerate, treci pe lângă mașini blocate în trafic, pe lângă șantiere de construcții, prin praf și prin noxe. În tot acest timp, simți toată poluarea în nas și în gură. Dar poate la fel de grav e că nici statul și nici Uniunea Europeană nu știu, cu adevărat, cât de murdar e aerul pe care îl respirăm. Iar măsurătorile sunt piesa de bază, fără de care nu se poate construi nimic. Niciun plan, nicio soluție.

În urma unei investigații care s-a întins pe parcursul ultimului an, în timpul căreia au fost consultate mii de pagini de date cu măsurătorile pentru diverși poluanți, GreatNews a descoperit că, timp de ani de zile, uneori chiar și de-a lungul a 6 ani consecutivi, unii poluanți din aer pur și simplu nu au fost măsurați, sau aparatele au funcționat prea puțin într-un an pentru ca datele să fie validate. Prin urmare, nivelul real al poluării nu a putut fi calculat.

GreatNews a verificat felul în care s-au desfășurat măsurătorile pentru 5 poluanți în cele mai mari 7 orașe din România (București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța, Craiova și Brașov) și în Ploiești (oraș cu o industrie puternică, unde mulți oameni se plâng constant de mirosul urât din aer), în ultimii 7 ani (2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017).

Cei 5 poluanți aleși sunt unii dintre cei care au cele mai grave efecte asupra sănătății umane: PM2.5 (particule de materie cu diametru de 2,5 micrometri sau mai mici), PM10 (cu diametru de 10 micrometri sau mai mici), benzen, dioxid de sulf și monoxid de carbon.



Atât benzenul, cât și particulele de materie, au fost incluse de către Organizația Mondială a Sănătății pe lista substanțelor cancerigene pentru om. Comisia Europeană estimează că, în fiecare an, 25.000 de români mor prematur din cauza poluării aerului. Efectele inhalării benzenului și a particulelor de materie sunt detaliate în graficele de mai jos.

efecte poluare PM10 PM2.5

În mai 2018, România a fost dată în judecată de Comisia Europeană pentru depășirea nivelului de PM10 din aer. „În București, valorile limită zilnice au fost depășite în mod constant, chiar din momentul în care legea europeană a devenit aplicabilă în România, iar în 2016 au fost depășite de 38 de ori”, a transmis Comisia.

Însă după cum arată datele consultate de GreatNews, problema golurilor din măsurători este la fel de gravă.

Măsurătorile, obligatorii conform Legii 104 din 2011, sunt realizate de către Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului, care a fost înființată înainte de aderarea României la Uniunea Europeană (primele stații au început să funcționeze în București în 2004). La ora actuală, rețeaua este alcătuită din 147 de stații de monitorizare, răspândite în toată țara, amplasate în special în orașe. Rețeaua, și toate echipamentele stațiilor, se află în administrarea Ministerului Mediului, autoritatea centrală având obligația să asigure fondurile necesare funcționării acestora. În schimb, Agențiile pentru Protecția Mediului de la nivel județean se ocupă doar de operarea stațiilor.

Din răspunsurile strânse de la Agențiile pentru Protecția Mediului (APM) din țară rezultă că, cel mai adesea, datele despre poluanți nu au putut fi colectate din cauza aparatelor defecte, care au fost reparate – în unele cazuri – după intervale uriașe de timp. Deși agențiile anunțau ministerul că au nevoie de bani pentru reparații, fondurile au fost adesea insuficiente pentru a asigura o bună funcționare a rețelei, în special în anii 2012, 2013 și 2014.

În acest fel s-a ajuns la situații absurde în care, de exemplu, o defecțiune a fost reparată după mai bine de 4 ani: analizorul pentru monoxid de carbon de la stația PH1 din Ploiești s-a defectat pe 5 martie 2012, dată la care autoritățile centrale au fost înștiințate de defecțiune. Însă, acesta a fost reparat abia pe 29 septembrie 2016 (între timp, ministerul semnase un contract pentru reparația și întreținerea stațiilor).

Toate aceste defecțiuni au făcut ca, ani de zile, fie să nu se colecteze date despre poluanți, fie să se colecteze prea puține pentru a fi validate (captura anuală de date a fost prea mică pentru ca datele să fie validate). Cu alte cuvinte, toți acești ani sunt doar o pată albă în ceea ce privește nivelul substanțelor poluante din aer: nu știm cât benzen, dioxid de sulf sau câte particule de materie am inhalat în acele intervale de timp și nici nu putem estima efectele pe termen lung ale acestei expuneri deoarece nu avem date concrete.

Gravitatea situației rezultă din graficele de mai jos, câte unul pentru fiecare din cele 8 orașe verificate de GreatNews.

Graficele se referă la captura anuală de date din anii 2011-2017.

1. Situația din București este extrem de gravă în ceea ce privește particulele PM2.5 și benzenul: pentru ambii poluanți, pata albă de care aminteam mai sus se întinde de-a lungul a 6 ani, din 2011 până în 2016.

poluare bucuresti

2. Cazul extrem întâlnit în București nu este singular. Timp de 5 ani (2011-2015), clujenii nu au știut cât benzen au respirat și dacă limitele impuse de Uniunea Europeană au fost respectate deoarece măsurătorile fie nu s-au făcut, fie captura anuală de date a fost prea mică pentru a fi validată.
3. Timișoara

poluarea aerului timisoara

4. Iași

5. Nici constănțenii nu au știut care este nivelul poluării cu benzen și cu particule PM2.5 în anii 2011, 2013, 2014, 2015 și 2016.

6. Situația din Craiova este la fel de gravă. Niciodată în intervalul 2010 – 2017 datele colectate pentru PM2.5 nu au fost suficiente pentru a fi validate și a stabili nivelul real de poluare. Nu se știe așadar câte particule au inhalat craiovenii.

7. Brașov

8. Ploiești

poluarea aerului ploiesti

Pentru a înțelege cum s-a ajuns aici am încercat să luăm legătura cu majoritatea foștilor miniștri ai Mediului și cu actualii reprezentanți ai ministerului, precum și cu APM-urile de la nivel județean. Nu a fost, însă, deloc ușor, iar unii dintre politicieni au refuzat să răspundă întrebărilor venite prin telefon, pe mail sau prin SMS.

Povestea care s-a conturat este una a subfinanțării cronice a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, a unei birocrații excesive și a lentorii cu care se desfășoară investițiile. Toate acestea au făcut ca legea calității aerului să fie pur și simplu încălcată ani la rând.

În august 2011 Ministerul Mediului și Pădurilor, condus la acea dată de László Borbély (UDMR), în cadrul Guvernului Boc 2, i-a atribuit firmei Orion Europe, singura care s-a prezentat la licitație, un contract de 8 milioane de lei fără TVA („Servicii pentru optimizarea Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului din România”).

Contractul era valabil până la finalul anului 2011, iar firma avea obligația să execute servicii reparare și optimizare a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului (a aparatelor de măsurare, de testare și de control).

Potrivit Ministerului Mediului, serviciile s-au realizat la echipamentele din cele 142 de stații amplasate în toate județele care alcătuiau RNMCA la acel moment, „în funcție de fondurile financiare alocate”, și au constat în „efectuarea reparațiilor, corecţiilor și reglajelor, (inclusiv cu furnizarea pieselor de schimb necesare), asigurarea consumabilelor necesare specifice fiecărui echipament”. Contractul nu a inclus și servicii de întreținere.

Acest contract nu a reușit însă să rezolve decât o parte din probleme.

De exemplu, APM Timiș ne-a transmis că „în cadrul contractului încheiat în anul 2011 au fost remediate o parte din defecțiunile apărute la stațiile automate de monitorizare a calității aerului înconjurător din județul Timiș; contractul a furnizat în special consumabile (filtre, lămpi, tuburi de permeație); din această cauză, o parte din echipamente nu au funcționat în perioada la care faceți referire (anii 2013 – 2014 – n.r.)”.

Răspunsul ministerului a fost că, la acea dată, reparațiile și asigurarea consumabilelor s-a făcut „în funcție de fondurile financiare alocate pentru implementarea acestui contract”.



Consultând datele de pe calitateaer.ro, GreatNews a observat că analizoare care măsurau poluanți importanți, precum benzenul și PM-urile, nu au funcționat sau au înregistrat date insuficiente chiar în anul următor, în 2012, deci după ce se făcuseră reparațiile din 2011.

Iată câteva exemple:

București, benzen. 2012 – date insuficiente pentru a fi validate, la toate stațiile din oraș;

București, monoxid de carbon. 2012 – a fost măsurat la o singură stație, deși conform legii ar fi trebuit să fie măsurat în cel puțin două;

Cluj-Napoca, benzen. 2012 – date insuficiente;

Constanța, dioxid de sulf. 2012 – aparatele fie nu au funcționat deloc la unele stații, fie datele colectate au fost insuficiente pentru a fi validate;

Craiova, PM10. 2012 – date insuficiente pentru a fi validate;

Iași, monoxid de carbon. 2012 – nu a fost măsurat deloc.

mașini poluare bucurești
Numărul mare de mașini din marile orașe este una dintre principalele cauze ale poluării. Foto: GreatNews

Rețeaua de monitorizare a aerului, un șvaițer

Într-un al doilea răspuns trimis la o solicitare GreatNews, reprezentanții Ministerului Mediului au spus că în perioada august-decembrie 2011 s-au derulat servicii de reparații doar la o parte dintre echipamentele de mai sus. Deși au fost întrebați, nu au spus la care anume exact.

Pe de altă parte, ministerul a menționat și că „efectuarea unor reparații asupra unor părți componente dintr-un echipament nu garantează funcționarea continuă a acestui echipament, deoarece există oricând riscul defectării altor componente din acel echipament, dat fiind faptul că regimul de lucru al acestora este în flux continuu (24h din 24h)”.

Cu alte cuvinte, chiar dacă prin contract a fost reparată o componentă a unui echipament, a fost posibil ca ulterior echipamentul să nu funcționeze corespunzător deoarece s-a defectat o altă componentă a echipamentului.

În lipsa unei abordări unitare a reparațiilor, s-a ajuns ca sistemul de monitorizare să semene în acei ani cu un vapor care ia apă: chiar dacă era acoperită o gaură, imediat putea să apară o nouă crăpătură pe unde apa să se infiltreze. În acest fel, captura de date a fost departe de a fi suficientă.

Chestionați de ce unele analizoare care măsoară poluanți foarte periculoși pentru sănătatea umană nu au fost incluși în contract, reprezentanții ministerului au răspuns că toate reparațiile făcute în acel contract sunt cele care au fost identificate ca fiind necesare la nivelul lunii aprilie 2011 de către agențiile pentru protecția mediului din teritoriu, deci înainte de demararea procedurii de achiziție (31 mai 2011). Potrivit ministerului, orice defecțiune identificată ulterior acestei date nu mai putea fi remediată în cadrul acestui contract.

László Borbély: „Chiar că nu-mi mai aduc aminte. A fost acum 8 ani”

Întrebat de golurile care apar în monitorizare în perioada în care a fost ministru al Mediului (23 decembrie 2009 – 9 februarie 2012), László Borbély a încercat să se eschiveze: „Ceea ce spuneți probabil a fost o defecțiune de sistem care Ministerul Mediului trebuie să vă spună despre perioada aceea”.

Tot ce a putut să spună fostul ministru (care acum este consilier de stat și coordonator al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă aflat în subordinea premierului Dăncilă) a fost că ce știe din perioada când era ministru „e că da, era un sistem de măsurare a calității aerului”.

Apoi, a încercat să ne trimită la Agențiile Județele pentru Protecția Mediului: „Da, deci Agenția pentru Proteția Mediului e cea care face managementul. Bun, chiar că nu-mi mai aduc aminte. Vă-nchipuiți că a fost acum 8 ani. Deci ei răspund de treaba aceasta, ei au toate datele. Conform Legii 544, ei trebuie să vă furnizeze…”.

László Borbély dezvoltare durabilă
László Borbély (centru), la un eveniment din 2017 organizat de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă. Foto: dezvoltaredurabila.gov.ro

Informat că cei din agențiile județene ne spuseseră deja că, de-a lungul anilor, au fost perioade când nu au primit banii pe care i-au cerut, László Borbély a replicat: „S-ar putea, dar chiar nu am date la dispoziție. Deci nu pot să vă răspund. Foarte punctual, știu că era un sistem. Au fost perioade probabil mai dificile din punct de vedere al bugetului, dar nu pot să vă răspund pentru că n-am datele la mine”.

Legat de contractul din 2011 încheiat cu firma Orion Europe SRL a spus că nu-și mai amintește nimic despre ce presupunea acesta: „Nu. Răspunsul meu e nu. Deci nu știu despre…”.

Într-un răspuns oferit GreatNews, Ștefan Angheliu, directorul general și proprietarul firmei Orion Europe, cea care s-a ocupat de reparații, arată că, referitor la contractul din 2011, „a existat un risc, care s-a și manifestat, ca unele componente uzate dar încă funcționale să nu fi fost identificate în timp util de către specialiștii agențiilor de mediu înaintea (…) încheierii contractului și să conducă la defectarea unor aparate la puțin timp după intervenția noastră efectuată asupra altor componente care au fost contractate”.

„Nu avem cunoștință ca în cursul anului 2012 să se fi produs defecțiuni ale componentelor înlocuite / reparate de noi în cadrul contractului 72 / 2011. Cu toate că bugetul limitat al acelui contract nu a permis înlocuirea tuturor componentelor cu uzură mare și nu a asigurat garanția funcționării optime a întregii RNMCA pe termen lung, implementarea contractului a avut rezultate pozitive importante, procentul de date achiziționate crescând de la 53,71% în anul 2011 la 64,37 în anul 2012, ceea ce a constituit un maxim posibil în condițiile fondurilor alocate”, a mai spus el.

Bani doar pe hârtie. Calitatea aerului, ignorată complet

După expirarea contractului din 2011, Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului a intrat într-o perioadă și mai sumbră, de subfinanțare cronică. Acest fapt se reflectă și în datele de pe calitateaer.ro. Aici se observă că anii 2013-2014 au fost cei mai slabi din punctul de vedere al măsurării nivelului de poluanți din aer (fapt ilustrat și de graficele de la începutul articolului).

Diferite agenții pentru protecția mediului ne-au informat că, de-a lungul timpului, lipsa datelor a fost provocată de diverse defecțiuni, iar în perioadele respective Ministerul Mediului a alocat fonduri intermitent sau nu a alocat fonduri pentru rezolvarea problemelor respective.

Ministerul Mediului a răspuns că în anul 2011 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 858 / 24.08.2011 prin care se aproba finanţarea “Programului de dezvoltare şi optimizare a Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului” din bugetul Fondului pentru mediu, cu suma de 50 de milioane de lei, în perioada 2011-2013, sub formă de finanţare nerambursabilă, pentru realizarea acţiunilor multianuale ale acestui program.

Însă banii au venit doar pe hârtie.

În cea mai mare parte din acest interval, ministru al Mediului și Schimbărilor Climatice a fost Rovana Plumb (din 7 mai 2012 până în 5 martie 2014, în guvernele Ponta 1 și Ponta 2).

rovana plumb
Cât timp a fost ministru al Mediului Rovana Plumb, sistemul de monitorizare a calității aerului a trecut prin cea mai neagră perioadă a sa. Practic, nu s-a investit mai nimic în echipamente. Foto: gov.ro

În ciuda faptului că a fost contactată telefonic, prin SMS și pe e-mail, Rovana Plumb nu a răspuns întrebărilor venite din partea GreatNews. Voiam să aflăm dacă actualul ministru al Fondurilor Europene a încercat să facă ceva pentru a scoate Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului din situația dificilă în care se regăsea și dacă a depus eforturi pentru a debloca suma de bani alocată deja.

Rovana Plumb, care în anul 2009 se erija într-o mare luptătoare pentru protecția mediului înconjurător odată cu înființarea Asociației Femeilor Eco, și care declara la acea dată cât de important este ca fiecare om să respecte legislația din domeniu, a preferat să nu răspundă întrebărilor venite din partea noastră, evitând astfel să explice de ce tocmai ministerul pe care îl conducea a fost cel care a ignorat timp de mai mulți ani respectarea Legii 104 din 2011, cea care stabilea captura minimă necesară pentru fiecare poluant în parte.



Attila Korodi: „Echipamentele se alterează, trebuie investiții anuale ca să le menții în funcțiune”

Abia în 2014 ministerul a obținut banii care îi fuseseră alocați încă din 2011.

„În 2014, când am fost [ministru al Mediului – n.r.] 8 luni de zile, s-a constatat că ani de-a rândul nu a fost nicio finanțare – nu numai pentru lărgire, ci pentru echipamente. Și ceea ce îmi aduc aminte e că noi, spre sfârșitul anului, am reașezat bugetul ministerului pentru a începe achiziții publice”, a explicat pentru GreatNews Attila Korodi (UDMR), ministrul Mediului și Schimbărilor Climatice în Guvernul Ponta 3 (5 martie 2014 – 13 decembrie 2014).

„Echipamentele au fost probabil destul de scumpe și au trecut și mulți ani, se alterează, trebuie investiții anuale ca să le menții în funcțiune. Și asta a fost o problemă de care m-am lovit. Că efectiv nu au existat investiții ani de-a rândul după ce a fost instalată rețeaua națională. Nu-mi dau seama de ce s-au oprit finanțările, de ce unii nu au înțeles importanța”, a completat Korodi.

După ce ministerul a obținut finanțarea, s-a organizat o licitație în perioada octombrie-decembrie 2014, câștigată de aceeași firmă Orion Europe (mai exact de Asocierea “Orion Europe SRL – Orion SRL”, reprezentată prin Orion Europe SRL – lider de asociere). Asocierea alcătuită dintr-o firmă din România (Orion Europe) și una din Italia (Orion) a fost singura care s-a prezentat la licitație (întrebat de ce firma Orion Europe a fost singura care s-a prezentat la licitația din 2015, Ștefan Angheliu, administratorul companiei, a spus că cerințele impuse de licitație erau extrem de complexe și că probabil din acest motiv alte firme nu au mai depus oferte).

În februarie 2015, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor condus de Grațiela Gavrilescu (în cadrul Guvernului Ponta 4) a încheiat cu Asocierea “Orion Europe SRL – Orion SRL” acordul-cadru nr. 999/2015, valabil timp de 4 ani. Denumit “Dezvoltarea și optimizarea Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului din România”, acordul avea o valoare de 40 de milioane de lei fără TVA și avea scopul să rezolve problemele cu care se confruntau toate cele 147 de stații care alcătuiesc și în prezent Rețeaua Națională.

Reparațiile nu au început însă imediat: din acest motiv, după cum se observă și în grafice, în anii 2015-2016-2017 au continuat să se înregistreze unele goluri în monitorizarea poluanților.

În baza acordului din februarie s-au semnat 3 contracte (primul dintre ele în iulie 2015), iar ministerul a dat primul ordin de începere a reviziei generale a echipamentelor în septembrie 2015, după 8-9 luni de la încheierea licitației. Reviziile, reparațiile, iar apoi întreținerea echipamentelor s-au realizat etapizat, mai întâi în stațiile amplasate în marile orașe.

Totuși, în ciuda unor probleme care au mai apărut la monitorizarea unor poluanți în anii 2016-2017, acest interval a marcat o captură de date mult mai bună decât în anii anteriori.

De ce au continuat să apară goluri în monitorizare chiar și în 2017

În unele cazuri, revizia s-a întins pe perioade lungi de timp, iar în tot acest interval aparatele nu au obținut date. Astfel, chiar și în anul 2017 au continuat să apară goluri în monitorizare.

De exemplu, în anul 2017, la stația GR2 din municipiul Giurgiu, pentru oxid de azot, dioxid de sulf și monoxid de carbon nu s-au înregistrat deloc date (cu excepția câtorva zile la finalul lunii decembrie 2017). De asemenea, la aceeași stație, pentru benzen nu s-au înregistrat deloc date în anul 2017. Tot la GR2, în vara anului 2017 nu s-au înregistrat deloc date pentru ozon, deși potrivit legii timpul minim acoperit ar fi trebuit să fie de 10%.

Ministerul a răspuns că stația a intrat în procedură de revizie generală în ianuarie 2016, însă în timpul reviziei, la unele echipamente au fost detectate defecțiuni care au necesitat reparații cu furnizarea pieselor de schimb necesare. Reparațiile au fost finalizate în decembrie 2017, deci la aproape 2 ani de când stația intrase în revizie.

O situație similară se întâlnește în județul Arad, la stația AR3, unde ordinul de începere a reviziei generale a fost transmis de Ministerul Mediului către firma SC Orion Europe SRL la data de 4 ianuarie 2016, însă abia din luna martie 2017 s-a realizat o parte din lucrările de revizie. Revizia generală la AR3 s-a terminat în decembrie 2017, la aproape 2 ani de la transmiterea ordinului de începere.

Într-un răspuns oferit GreatNews, Ștefan Angheliu, directorul general al firmei Orion Europe, a explicat că „Acordul cadru 999/2015 și contractele subsecvente nu prevăd termene fixe pentru realizarea serviciilor de revizie generală (…) În general, toate activitățile de verificare a parametrilor de funcționare și identificarea defectelor sau a gradului de uzură a componentelor, precum și finalizarea serviciilor de revizie generală pentru echipamentele la care nu s-au constatat defecțiuni, au fost realizate în primele 4-6 luni de la transmiterea ordinelor de începere a serviciilor”.

Ștefan Angheliu mai arată că au existat și neînțelegeri cu reprezentanții agențiilor județene de protecția mediului.

De exemplu, unii dintre oamenii din teritoriu nu au înțeles diferența dintre serviciile de revizie și cele de reparație. Potrivit acordului-cadru din 2015, serviciile de revizie generală constau în verificarea completă a parametrilor de funcționare, identificarea defectelor și a gradului de uzură a tuturor componentelor, înlocuirea materialelor consumabile și reglarea parametrilor de operare, astfel încât, chiar dacă nu sunt necesare reparații, aparatul să funcționeze în condiții optime.

Serviciile de reparații sunt diferite, și au fost contractate doar pentru echipamentele la care au fost identificate piese sau componente defecte sau cu uzură mare, a căror înlocuire sau reparare era necesară.

Potrivit lui Angheliu, unii operatori locali din cadrul APM-urilor nu au înțeles această diferență și nu au fost de acord cu recepționarea serviciilor de revizie generală dacă un echipament era nefuncțional (având o componentă defectă descoperită în timpul reviziei), „chiar dacă în contract erau prevăzute în mod clar operațiile ce trebuiau prestate în cadrul reviziei și recepționate de beneficiar, separat de reparațiile ce urmau a fi contractate”.

În această situație, firma și APM-urile au convenit ca înlocuirea consumabilelor și reglarea parametrilor de funcționare (parte a serviciilor de revizie) să fie realizate concomitent cu reparațiile. Așa s-a ajuns ca în unele stații revizia să fie întârziată și să se termine abia în intervalul august – decembrie 2017.

„Încheierea contractului de reparații după mai mult de un an de la inițierea serviciilor de revizie generală a produs și pentru societatea noastră anumite inconveniente întrucât, pe de o parte, nu s-a mai putut respecta programarea inițială privind derularea serviciilor de întreținere preventivă, iar pe de altă parte, unele operații de revizie generală efectuate în prima jumătate a anului 2016 au fost recepționate și plătite doar după sfârșitul anului 2017, pentru multe dintre ele fiind necesar să fie efectuate din nou”, a mai arătat Angheliu.

Mai jos puteți citi întreaga listă de răspunsuri oferită de firma Orion Europe SRL la solicitarea GreatNews.

Scribd 1 Răspuns Orion Euro… by on Scribd

Probleme au continuat să existe și la Timișoara, chiar în anii 2016 – 2017, și chiar pentru un poluant important. Mai exact, pentru acești ani, informațiile despre benzen lipsesc: fie nu s-au făcut deloc măsurători, fie datele colectate au fost prea puține pentru a fi validate, la toate cele patru stații din oraș dotate cu analizoare pentru acest poluant (abia în noiembrie 2017 au fost înlocuite reductoarele de presiune ale buteliilor de calibrare necesare analizoarelor de benzen).

Potrivit lui Angheliu, în decembrie 2015, reductoarele de presiune de la APM Timiș, deși erau uzate, erau funcționale: „Firma noastră ar fi putut face unele adaptări care să permită utilizarea analizoarelor de BTX (care măsoară benzenul – n.r.) și după anul 2016, dar operatorul local a refuzat, în dorința de a se asigura că administratorul RNMCA va contracta achiziția unor reductoare noi”. Acestea au fost cumpărate „la prima ocazie posibilă”, prin cel de-al treilea contract subsecvent, semnat în iulie 2017.

Am încercat să obținem o explicație vizavi de modul în care s-au desfășurat reparațiile și de la Cristiana Pașca Palmer, ministru al Mediului și Schimbărilor Climatice în Guvernul Dacian Cioloș (noiembrie 2015 – ianuarie 2017), însă aceasta nu a răspuns invitației GreatNews de a-i adresa o serie de întrebări despre funcționarea Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului, în ciuda faptului că a văzut mesajele trimise în mod repetat pe rețeaua de socializare Facebook.

2017: vâlcenii, timișorenii și craiovenii habar n-au avut câte particule PM2.5 au inhalat

Alte probleme care au persistat până în 2017 sunt cele legate de monitorizarea celor mai fine și mai periculoase particule de materie: PM2.5.

La stația VL1 din municipiul Râmnicu Vâlcea, particulele de materie PM2.5 nu au fost măsurate deloc în anul 2017.

APM Vâlcea ne-a transmis că „optimizarea celor două stații VL-1 și VL-2 a început în data de 15 ianuarie 2016. (…) Analizorul de pulberi LSPM 2,5, datorită defecțiunilor repetate (pompa Charlie, placa de bază, cititor alfanumeric), a fost retrimis permanent în service la SC Orion Europe SRL (…) Lipsa de date nu a fost cauzată de lipsa de fonduri, ci de lipsa unor subansamble necesare analizorului, pe care prestatorul a fost nevoit să le achiziționeze din străinătate”.

În anii 2016 și 2017 valorile măsurate pentru PM2.5 la stația TM2 (singura dotată cu un aparat de prelevare a particulelor fine din Timișoara) au fost insuficiente pentru a valida datele. La fel s-a întâmplat și la DJ2, singura din Craiova unde există un astfel de aparat.

Iar situația se preconizează a fi aceeași și pentru anul 2018. Până în luna decembrie, procentul de valori valide de la TM2 a fost de 67,4%, adică insuficient, conform siteului calitateaer.ro.

mașină poluare
Cele mai poluante sunt mașinile mai vechi de 15 ani, care nu au nici măcar clasa de poluare Euro 4. Foto: GreatNews

La DJ2 situația este și mai gravă, procentul de valori valide pentru primele 11 luni ale anului fiind de 38,89%, așadar aproape sigur și pentru anul 2018 datele colectate vor fi insuficiente pentru a asigura captura minimă de date cerută de lege.

Întrebați de ce s-a întâmplat acest lucru, răspunsul reprezentanților ministerului a fost că „validarea datelor furnizate de stații este un proces complex, care implică cunoașterea mai multor factori care pot influența măsurătorile, astfel încât datele măsurate pot fi validate sau, după caz, invalidate de către operatorii locali din cadrul APM-urilor (…) în funcție de parametri meteorologici măsurați, activitățile permanente/temporare desfășurate în preajma punctului de măsurare, respectiv de erorile care apar în perioadele de reglaje/corecții când se intervine asupra echipamentelor, întreruperi în alimentare cu energie electrică, blocare probă/filtru prelevare etc”.

Ștefan Angheliu, reprezentantul firmei Orion Europe, a menționat că, prin contractul din 2015, Ministerul Mediului a cumpărat 10 prelevatoare de particule pentru PM2.5, iar două dintre acestea au fost instalate în stațiile DJ2 și TM2: „Unele disfuncționalități apărute în cursul anului 2016, legate de intrarea în regim normal de funcționare a aparatelor și de instruirea utilizatorilor privind acest nou model de echipament au fost remediate cu celeritate în cadrul serviciilor de garanție asigurate de firma noastră”.

„Precizăm că în prezent aparatele din cele 2 stații menționate sunt funcționale, dar prelevarea reprezintă doar etapa inițială pentru obținerea datelor privind particulele prin metoda gravimetrică, un rol important revenind modului de coordonare și organizare a activităților operatorilor locali precum și dotarea laboratoarelor de analize existente în cadrul AJPM”, continuă răspunsul.

Spre deosebire de stațiile de monitorizare a calității aerului, aparatura de laborator a agențiilor de protecția mediului nu a beneficiat de reparații deoarece în 2014 nicio firmă nu s-a prezentat la licitația pentru acest lot.

Medic: Cei mai afectați sunt cei care locuiesc pe marile artere de circulație și în intersecții

Cei direct afectați de persistența acestor goluri din monitorizare sunt chiar locuitorii acestor orașe.

Medicul pneumolog Florin Mihălțan, șeful secției clinice Pneumologie III de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, a explicat că în alte țări (Marea Britanie, Grecia) s-au făcut studii care arată o legătură între creșterea poluării din aer și numărul de pacienți cu probleme respiratorii internați în serviciile de gardă: „Este corelația demonstrată strict. Și demonstrată și pe astmul bronșic. Astmul bronșic este o boală extrem de sensibilă la factorii poluanți exteriori, la factorii alergici. Și acest lucru este cel care grăbește acutizările”.

În România nu există însă astfel de studii, tocmai din cauză că datele fie lipsesc, fie nu au fost validate (studiul ar presupune corelarea numărului de internări cu agravarea poluării, însă până când măsurătorile nu se realizează corespunzător pe termen lung, nu se pot face studii).

Nu au fost studiate nici efectele poluării sau ale benzenului din aer asupra unui grup din populație.

În lipsa unor studii științifice, medicii nu au putut decât să constate că, în anumite perioade în care aerul era mai poluat, la camerele de gardă veneau mai mulți oameni. Nu există însă o „obiectivitate a cifrelor”, „astfel de expuneri le constatăm subiectiv”, a arătat Mihălțan: „Întotdeauna vârfurile de nivel mare de poluați se transformă într-o creștere evidentă a gradului de complicație a bolilor respiratorii cronice”.

„În general, aceste tipuri de expuneri sunt mult mai evidente la cei care locuiesc în apropierea marilor artere de circulație, a marilor intersecții. Un factor poluant important rămâne particula diesel. Cei din jurul marilor intersecții, al marilor bulevarde, au o expunere mult mai intensă”, a continuat el.

„Și pentru un pneumolog, dar sunt sigur că și pentru un cardiolog, este foarte important în momentul în care evaluează un pacient să aibă niște date care sunt de încredere și care sunt furnizate de aparatură de monitorizare. Suntem strict legați de aceste surse de monitorizare care trebuie să se transforme în mesaje educaționale, în mesaje profilactice, și care sunt o armă utilă pentru orice medic în contact cu un pacient expus”.

Bani necheltuiți în 2017

La București, la jumătatea anului 2016, Ministerul Mediului a înlocuit toate analizoarele automate (care erau vechi din 2004), iar în 2017 a suplimentat numărul de analizoare pentru benzen și monoxid de carbon (servicii contractate tot în baza acordului-cadru din 2015).

Ministerul Mediului arată că echipamentele din rețea sunt vechi, cele mai multe aparate fiind cele care au fost cumpărate chiar la înființarea rețelei, în urmă cu mai bine de 10 ani, însă spune că nu există fonduri pentru înlocuirea tuturor aparatelor: „Înlocuirea echipamentelor cu altele noi este o soluție ideală, dar dificil de realizat, pentru punerea în practică fiind necesare fonduri financiare substanțiale atât pentru achiziționare, cât și pentru asigurarea condițiilor de funcționare (consumabilele necesare, intervențiile periodice, programate conform manualelor de operare la interval de min.15 zile etc.) a acestor echipamente. Echipamentele pot fi înlocuite dacă există o fundamentare nu numai de ordin tehnic (aparatele sunt uzate fizic și moral), dar și una financiară, în sensul în care costul cu activitățile de revizie generală, reparații și întreținere este mai mare decât costul unui echipament nou și întreținerea acestuia”.

Însă în ciuda restricțiilor bugetare pe care autoritățile la scot mereu la înaintare atunci când vine vorba de lipsa investițiilor, s-a întâmplat ca banii alocați pentru Programul de dezvoltare și optimizare a RNMCA să nu fie cheltuiți în totalitate. De exemplu, în 2017 au fost alocați 15,1 milioane de lei, din care au fost cheltuiți doar 11,8 milioane. Au rămas așadar necheltuiți 3,3 milioane de lei, deși în unele orașe au continuat să fie probleme cu monitorizarea anumitor poluanți chiar și în acel an, ca de exemplu monitorizarea PM2.5 în Craiova și Timișoara.



„Cu toate eforturile depuse pentru asigurarea finanțării, contractarea și derularea serviciilor, dat fiind faptul că echipamentele din cadrul RNMCA funcționează în flux continuu, inevitabil vor exista întreruperi în funcționare cauzate de diferiți factori de risc. În urma prestării serviciilor de revizie generală, reparaţii şi întreţinere preventivă în cadrul Programului privind dezvoltarea şi optimizarea Reţelei Naţionale de Monitorizare a Calităţii Aerului, se poate observa îmbunătăţirea gradului de monitorizare a calității aerului față de perioada 2012-2015, pentru toţi indicatorii”, au mai transmis reprezentanții ministerului.

„Când ai un sistem care funcționează 24 de h din 24 trebuie să te asiguri că e întreținut”

Ștefan Angheliu subliniază că mai importantă decât achiziționarea de aparate noi este întreținerea echipamentelor existente: „În România există concepția „faci o investiție, gata, am scăpat”. Există concepția că instalând un echipament nou scapi de întreținere. Dar nu. Atunci când ai un sistem care trebuie să funcționeze 24 de ore din 24 tu trebuie să te asiguri că e întreținut. Ca la o mașină, dar o mașină nu o folosești încontinuu. Din momentul în care faci investiția știi că ai niște costuri de întreținere. Înlocuiești un echipament care e o căzătură. Sau după 10 ani. Sunt echipamente în Belgia care funcționează din anii ’70. Pentru că sunt întreținute. Tu poți să faci cu rețeaua asta, cu aparate vechi, captură de peste 90%”.

Întreținerea presupune ca un angajat să se ducă la o stație o dată la 10-15 zile (sau on call, atunci când este nevoie) pentru a curăța echipamentele, a înlocui filtrele și a schimba consumabilele.

Administratorul a mai spus că a trecut mult timp până să se înțeleagă faptul că simpla achiziționare a unui echipament nu înseamnă o monitorizare corectă a poluanților. Apoi a apărut problema lipsei se fonduri. Angheliu spune că e conștient că există constrângeri bugetare, însă raportate la o corectă monitorizare a poluanților din aer, costurile sunt mici: „Costă nu știu câte milioane de lei mobilierul stradal. Ca să întreții stațiile astea te costă 1 km de asfalt. 147 de stații întreținute pe 1 an și 8 luni au costat 7-8 milioane. Sunt 2 milioane de euro”.

„Ar trebui să fie continuitate. Un echipament nou dacă un an îl lași și nu-l întreții, trebuie să îi faci reparații. Dacă întreții, cheltuiala cu reparația scade. Treaba nu e așa de dinamică. După ani și ani în care aparatele astea au fost lăsate de izbeliște… Totul e greoi, e un circuit greoi. Aici trebuie o dinamică”, a mai menționat el.

Întrebat de ce au existat întârzieri în realizarea anumitor revizii și reparații, Ștefan Angheliu a spus că firma lui „s-a achitat de obligațiile contractuale” și că „problema nu e la noi”.

pacient BPOC
Alexandru Scrobotovici, în vârstă de 70 de ani, a fost diagnosticat cu BPOC (bronhopneumopatie cronică obstructivă) în urmă cu 13 ani, când și-a dat seama că nu se mai putea opri din tușit. Bărbatul a fumat timp de 25 de ani, însă o bună parte din viață a și lucrat într-un mediu toxic. Timp de 30 de ani a lucrat într-un parc auto („unde când porneau 30-40 de mașini odată nu mai vedeai” – de noxe, n.r.). Apoi, a lucrat 10 ani într-o stație de betoane, înconjurat de praf de ciment. Cazul său arată cât de important este să trăim într-un mediu curat, cu aer nepoluat. Foto: GreatNews

Al doilea infringement din partea Comisiei Europene

Anul trecut, pe 14 iunie 2017, Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României tocmai din cauza golurilor apărute în monitorizarea poluării aerului. Concret, în scrisoarea trimisă, Comisia cere României să asigure o monitorizare corectă a calității aerului pe întregul său teritoriu și o avertizează în privința „golurilor semnificative” existente în monitorizarea aerului.

„Acest prim avertisment se referă la rețeaua de monitorizare a tuturor poluanților majori, inclusiv dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule de materie, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsenic, cadmiu, mercur, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice (…) România a eșuat în a stabili o rețea de monitorizare care să respecte standardele UE și cerințele de a evalua efectiv și de a îmbunătăți calitatea aerului”, a transmis Comisia statului român.

șantier bucurești
Șantierele de construcții sunt și ele o sursă de particule de materie (PM10 și PM2.5) ce pot pătrunde adânc în plămânii oamenilor. Foto: GreatNews

Dacă nu va lua măsuri pentru a remedia situația, România ar putea ajunge în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa cum a ajuns deja pentru depășirea nivelului maxim acceptat de PM10. Dacă va pierde procesul și nu va aplica deciziile Curții, ar putea ajunge să plătească amenzi usturătoare.

Întrebat cine crede că se face vinovat de faptul că România a ajuns în infringement, administratorul Orion Europe a apreciat că toată lumea: „Chiar noi toți. Fiecare are posibilitatea de a face ceva… de la un simplu protest. Infringementul nu a venit pentru poluare… Bineînțeles că și poluarea este importantă, dar pe ei îi interesează să vadă că îți identifici problemele, ți le asumi și o faci într-un mod consecvent și cuantificabil”.

Monitorizarea poluanților în România, un viitor incert

Ultimele servicii de care a beneficiat Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului prin acordul-cadru din 2015 – acord ce expiră la începutul anului viitor – au fost cele de întreținere preventivă (adică operații curente de mentenanță, intervenții programate la anumite perioade de timp, completarea și / sau înlocuirea consumabilelor, scopul fiind menținerea nivelului de performanță și prelungirea duratei de viață a echipamentelor).

În total, ministerul a contractat servicii de întreținere pentru 12 luni pentru 138 de stații din rețea:

– 60 de stații au intrat în procesul de întreținere preventivă în ianuarie 2017 (contractul expirând în ianuarie 2018)
– 33 de stații au intrat în procesul de întreținere preventivă în iulie 2017 (întreținerea s-a încheiat în iulie 2018)
– ultimul grup, de 45 de stații, beneficiază de întreținere preventivă din februarie 2018 până în ianuarie 2019

stație de monitorizare a calității aerului
Stația de monitorizare a calității aerului din centrul Bucureștiului, situată vizavi de Centrul Militar. Foto: GreatNews

Urmărind datele de pe calitateaer.ro se observă că în perioadele în care s-a făcut întreținerea preventivă a echipamentelor acestea au înregistrat o captură bună de date, în jurul a 90%. Ulterior, în cazul unor poluanți, procentul a început să scadă foarte mult. De exemplu, în perioada ianuarie 2017 – ianuarie 2018, captura de date pentru benzen în cazul celor 60 de stații a fost constant între 85 și 97%. Acum însă, în septembrie 2018, a fost de 46%. Trendul descendent se poate observa și pentru grupul de 33 de stații, precum și pentru poluantul PM10.

Ștefan Angheliu a menționat că, după expirarea contractelor de întreținere preventivă, firma „a continuat pe cheltuială proprie efectuarea unor operații de întreținere (schimbarea diverselor filtre, repararea anumitor componente, reglaje, calibrări) pentru o parte dintre echipamente”, „în scopul păstrării parametrilor optimi de funcționare”. „Dar în lipsa încheierii unei înțelegeri concrete cu beneficiarul, aceste servicii au fost sistate”.

Captura de benzen pentru cele 60 de stații care au beneficiat de întreținere preventivă în intervalul ianuarie 2017 – ianuarie 2018:

Captura de PM10 (analizor automat) pentru cele 60 de stații care au beneficiat de întreținere preventivă în intervalul ianuarie 2017 – ianuarie 2018:

Captura de PM10 (metoda gravimetrică) pentru cele 60 de stații care au beneficiat de întreținere preventivă în intervalul ianuarie 2017 – ianuarie 2018:

Captura de benzen pentru cele 33 de stații care au beneficiat de întreținere preventivă în intervalul iulie 2017 – iulie 2018:

Captura de PM10 (analizor automat) pentru cele 33 de stații care au beneficiat de întreținere preventivă în intervalul iulie 2017 – iulie 2018:

Captura de PM10 (metoda gravimetrică) pentru cele 33 de stații care au beneficiat de întreținere preventivă în intervalul iulie 2017 – iulie 2018:

În lipsa unor investiții constante în Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului, aceasta are toate șansele să se întoarcă la perioada din anii 2012-2014, când captura de date era mult mai slabă decât la ora actuală, iar România să fie dată în judecată de Comisia Europeană și pentru golurile din monitorizare.

Însă problema cea mai gravă va fi alta: nu vom ști niciodată ce am respirat și cum am fost afectați de tot ce a intrat în noi.

Susține proiectul Great News

Great News este o publicație independentă care prezintă zi de zi știri de real interes pentru publicul român. Resursele noastre financiare sunt însă limitate, iar pentru a realiza noi și noi proiecte jurnalistice avem nevoie de ajutorul vostru. Dacă ți-a plăcut acest articol și vrei să citești mai mult conținut asemănător, ne poți susține printr-o donație.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.