Într-o comunitate mică de la marginea României, voluntariatul este cu adevărat pe val. De câțiva ani, activitățile voluntare, serviciile dezinteresate și actele de generozitate cunosc un avânt nemaivăzut și se întâlnesc la tot pasul pe ulițele satului Eșelnița din județul Mehedinți.
Localitatea aflată chiar pe malul Dunării, la 7 kilometri de Orșova, are o populație de puțin peste 2.500 de oameni.
Lucrurile au început să se schimbe în bine în sat în urmă cu aproximativ zece ani, când Elisabeta Păcuraru, învățătoare la Școala Gimnazială Eșelnița, a înființat alături de alți membri din comunitate Asociația Comunității Eșelnița „Cazanele Dunării”, o organizaţie neguvernamentală care își propunea să mobilizeze locuitorii, de la cei cei tineri până la cei bătrâni, și să îi implice în activități – de la ecologizare la programe educaționale – care să contribuie la ridicarea satului.
Prin cel mai nou proiect al asociației, ONG-ul a înființat un centru comunitar unde copiii cu probleme din localitate vin să învețe și să studieze după terminarea orelor. Centrul a fost amenajat cu ajutorul unui grant de 7.000 de euro primit de la Fundația PACT în cadrul proiectului „Implicat în comunitatea mea”, finanțat în parteneriat cu Fundația Vodafone România.
Banii au fost folosiți pentru materiale de construcții, iar mâna de lucru a fost asigurată de localnici săritori care au fost bucuroși să ajute fără să fie plătiți pentru munca lor.
„A fost o mobilizare impresionantă. Au cărat piatră, au pus faianță, parchet, au venit oameni cu bormașină de acasă, cu căruța. Au turnat pavaj, au zugrăvit. A fost muncă voluntară”, explică Maria Ionescu, manager de proiect în cadrul Fundației PACT.
În trecut, în clădirea transformată în centru comunitar existaseră niște vestiare pentru echipa de fotbal locală, însă în ultimii 5-6 ani nu mai fuseseră folosite. Inițial, tinerii din sat nu au fost de acord cu înființarea centrului deoarece nu voiau să renunțe la vestiare. Ulterior, după ce primarul a fost de acord să le amenajeze două porți pe terenul de fotbal, nu au mai avut nimic împotrivă și au renunțat la clădire.
Înainte de renovare, clădirea arăta foarte rău: pe jos nu avea parchet, ci doar mozaic. „Era infernal, [erau – n.r.] geamuri vechi cu zăbrele la geam ca la pușcărie. Era destul de sinistru”, își amintește Elisabeta, cea care coordonează activitățile centrului comunitar și este vicepreședintele Asociației Eșelnița.
„Eu când măturam stăteam cu măști. Ieșea un praf”, spune și Rosemarie Cocoana, președintele Asociației Eșelnița.
La renovarea centrului au contribuit mulți oameni din sat, fiecare cu ce a putut: unul a venit cu aparat de sudură, altul a tăiat lemne, altul a făcut curățenie sau a pus parchetul. Ajutorul nu a venit numai din partea părinților care își trimit copiii la centru, ci și din partea altor membri ai comunității.
„Spațiul exista, dar avea nevoie de foarte multă renovare pentru a putea fi folosit. L-am deschis comunității pentru că i-am implicat pe oameni. Oamenii au simțit că sunt mai aproape de centrul ăsta pentru că au lucrat la el”, este de părere Elisabeta.
Centrul din Eșelnița, care a fost deschis în septembrie anul trecut, funcționează ca un fel de After School pentru copiii cu nevoi speciale din localitate. 28 de elevi cu rămânere în urmă la învățătură vin la centru după terminarea orelor și participă la lecții ținute de cadrele didactice de la Școala Gimnazială Eșelnița.
Cei mici, care sunt din clasele a II-a, a III-a și a IV-a, învață matematică și limba română, iar cei mari – clasele a V-a, a VI-a și a VII-a – fac ore de geografie, educație pentru mediu, matematică, limba română sau teatru. Toți profesorii și învățătorii din Eșelnița care țin aceste ore le țin voluntar și gratuit.
La centru, copiii primesc și o masă caldă gătită de învățătoare. Banii pentru mesele copiilor au fost asigurați din grantul de 7.000 de euro, iar Primăria Eșelnița plătește curentul, apa și internetul. Finanțarea pentru mesele calde se încheie în luna aprilie, iar din acel moment Asociația Eșelnița va trebui să găsească o altă sursă de finanțare pentru mâncare.
Copiii care vin la programul remedial și își petrec după-amiezile la centru provin din familii foarte sărace. 90% dintre ei sunt romi, iar unii locuiesc în case dărăpănate, fără apă, care au celofan în loc de ferestre. Câțiva dintre elevi au și probleme de sănătate: ADHD, retard, probleme grave de vedere, handicap psihomotor. Alții pur și simplu au rămas foarte în urmă față de colegii lor și nu mai pot ține pasul cu ei. De pildă, un băiat de clasa a VII-a are deprinderi de clasa a IV-a. Un altul, elev în clasa a III-a, nu știe care e litera „R”.
Elisabeta spune că se observă o schimbare în bine la copiii care vin la centrul comunitar: „Răspund, au încredere. Cei de clasa a III-a, dacă au zi în care nu vin la centru, vin fără tema făcută. Sau e făcută praf”.
Înainte de a veni la centru, o fetiță din clasa a III-a avea probleme mari la școală: „Nu lucra acasă deloc-deloc. Ea în 3 ani de zile nu a făcut niciodată tema. A venit aici și zi de zi făcând tema, face scăderi, înmulțiri cu trecere peste ordin”.
„Și li s-a dezvoltat și spiritul competitiv. Au tendința să se întreacă între ei. Poate în clasă erau stânjeniți de copiii buni”, completează Rosemarie.
În afară de cei 28 de copii care vin la programul remedial, la centru vin și 60 de elevi fără probleme care fac ore de engleză și de artă. Și aceste ore sunt tot gratuite. O dată pe săptămână se organizează și ore de kinetoterapie.
În total, 13 cadre didactice de la Școala din Eșelnița vin și țin ore la centrul comunitar (5 profesori, 5 învățătoare și 3 educatoare). În medie, cadrele didactice fac două-trei ore în plus față de serviciu: predau, gătesc, fac curățenie, fac focul în sobe, repară centrul.
Centrul este dotat cu table, bănci și scaune, cărți, materiale educaționale, pixuri, culori, cretă și jucării.
În viitor, în centrul comunitar vor fi organizate și ateliere de orientare în carieră și de antreprenoriat pentru locuitori aduți din Eșelnița care ori nu au loc de muncă, ori își găsesc numai pentru perioade scurte de timp. Oamenii vor învățat să facă un CV, o scrisoare de intenție sau cum să se prezinte la un angajator.
Deși este o asociație locală mică, din care fac parte 15 membri, Asociația Eșelnița este una foarte activă și a reușit să obțină finanțare pentru un alt proiect din partea Norvegiei.
Recent, asociația a organizat și o Gală a Voluntariatului, în care i-au premiat pe oamenii din Eșelnița care s-au implicat voluntar pentru a-i ajuta pe locuitorii mai săraci din localitate sau pentru a contribui la binele comun. Copiii au fost premiați pentru că au făcut acțiuni de ecologizare, de curățenie și pentru că au văruit gardurile din parc. De asemenea, ei au mers în comunitatea romă și au organizat ateliere de jocuri, de pictură pe față sau de realizare de obiecte hand-made. Au fost premiați și adulții din Eșelnița care au muncit la renovarea centrului.
„Simt că comunitatea s-a trezit. Nu toată, dar marea majoritate a oamenilor. Sunt alături de noi, imediat vin să pună mâna. Existența centrului ăstuia a canalizat energiile, că eram destul de împrăștiați. Și nu știam spre ce să ne îndreptăm. Dacă comunitatea nu are încredere în tine, [oamenii – n.r.] nu vin. Au văzut că munceam cu ei, trăgeam la lopată, găteam. Eram alături de ei, cu glume, cu mâncare. Comunitatea a primit foarte bine spațiul ăsta. Are viață zi de zi”, Elisabeta Păcuraru, învățătoare
În prezent, oamenii din Eșelnița se pregătesc de curățenia de primăvară: vor spăla geamurile centrului, vor vopsi mese și vor face curățenie. Iar copiii vor face mărțișoare pe care le vor împărți de 1 Martie femeilor din sat.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
Banii cu care cumperi normalitatea. Ce poți face cu 5.000 de lei într-un sat măcinat de sărăcie
Schimbarea la față a satelor sărace din România. Oamenii care își iau viitorul în propriile mâini
Campioni la mărinimie. Oamenii care trudesc pentru a salva satele României