Goethe-Institut București organizează în seara aceasta, la Sala Radio, cine-concertul „Cavalerul Rozelor”. Începând cu ora 19:00, unul dintre filmele mute ale lui Robert Wiene va fi acompaniat orchestral, pe muzica lui Richard Strauss.
Cu această ocazie, dirijorul Stefan Geiger, care va conduce Orchestra Națională Radio, a acordat un scurt interviu pentru GreatNews.
GreatNews: Dirijați pentru a treia oară un cine-concert în București. Cum vi părut publicul din România?
Stefan Geiger: Trei concerte la București nu sunt suficiente pentru a raiografia publicul de aici. Cu toate acestea, am observat că bucureștenii sunt educați, chiar am avut prilejul să fiu spectator la un concert și am văzut că și la aplauze publicul este foarte dozat, ceea ce înseamnă că știe exact ce și cum trebuie să aprecieze.
Este cine-concertul un gen practicat cu precădere în Germania?
Cu aproximativ 20 de ani în urmă, filmul mut a început să atragă din nou atenția, iar în Germania, postul de televiziune Arte a contribuit foarte mult la dezvoltarea acestui gen. Există și instituții precum Muzeul Filmului din Frankfurt sau Fundația Murnau, care se ocupă de ani de zile de restaurarea filmelor respective și de îmbunătățirea tehnicilor de restaurare. În felul acesta a fost posibilă și restaurarea filmului care face parte din proiectul pe care îl realizăm noi la București.
Genul acesta este interesant pentru că atrage public interesat nu doar de muzică, ci și de film sau nu numai de film, ci și de muzică.
De ce ați ales să faceți cine-concertul cu Orchestra Națională Radio?
E o orchestră foarte bună, în primul rând. Institutul Goethe a inițiat proiectul acesta și a căutat o orchestră care să corespundă nivelului așteptărilor. Avem noroc de faptul că și sala este foarte portrivită și, bineînțeles, scena este foarte generoasă, pentru că sunt foarte mulți instrumentiști în orchestră.
Ce valoare ar trebui să aibă această lucrare pentru public?
Îți dai seama că îi pui această întrebare dirijorului acestui proiect!? Este un proiect pentru care palpit intens, însă în același timp aș dori să rămân rezervat. Am realizat 20 de cine-concerte, însă elementul care deosebește acest proiect de toate celelalte este că muzica a fost compusă de Richard Strauss și chiar el a dirijat primul concert de tipul acesta. Vreau sa le transmit celor care vor veni la concert că întreaga orchestrație este de excepție. Este excepțional și faptul că acest concert este secondat de filmul recondiționat și că nu se cântă vocal. „Der Rosenkavalier” este o opera, desăvârșită de elementul vizual.
Există vreun cine-concert la care v-ați fi dorit să participați?
În principiu, am abordat cam toți clasicii din acest domeniu. Aș fi interesat să particip la nașterea unei partituri noi, pentru un film care nu are coloană sonoră. Am mai multe filme la care mă gândesc, dar încă nu am un proiect clar conturat.
Cântați și la trombon. Ați renunța la acest instrument doar pentru a dirija?
Într-un fel, am aș putea spune ca am renunțat la trombon, însă predau acest instrument la Academia de Muzică din Hamburg. Și îmi place în continuare să cânt la trombon.
Ați fost unul dintre inițiatorii Game Music Awards, un concurs la care sunt premiate cele mai bune compoziții muzicale pentru industria de gaming. E un gen destul de puțin obișnuit pentru un dirijor, credeți că are un viitor?
Câțiva prieteni mi-au atras atenția că, între timp, industria de gaming a evoluat foarte mult. Acum, foarte multe jocuri, spre deosebire de cele „clasice”, beneficiază de compoziții muzicale elaborate, orchestrate în adevăratul sensul al cuvântului. Mi s-a părut foarte interesant acest aspect, mai ales că jocurile pe care le știam eu din copilărie aveau o coloană sonoră foarte modestă.
Am făcut o cercetare și am observat că, în cele mai multe cazuri, muzica nu este de calitate, însă exista și excepții, care merită recunoscute și apreciate. Muzica este un element foarte important în gaming, pentru ca ea poate crea o stare, susține povestea și poate crește dinamica și apetitul pentru joc .
Așa a apărut ideea acestui concurs, în care sunt selectați și premiați cei mai buni creatori de muzică pentru jocuri. Lucrările sunt cântate live, în cadrul unui concert, care se transmite și pe internet. Există un juriu, format din compozitori, din care fac parte și eu. De asemenea, se iau în considerare și voturile celor care urmăresc acest concurs pe internet. Precizez acest lucru pentru că am avut parte de o surpriză. Nu ascund faptul că mi-a fost un pic teamă ca părerile noastre, ale profesioniștilor, vor fi foarte diferite de opinia publicului. Însă, foarte interesant, în ambele ediții ale concursului, decizia juriului a coincis cu cea a publicului. Acest lucru mă face să sper că, în viitorul apropiat, creatorii de jocuri vor fi mult mai atenți la muzică și la calitatea acesteia.
Există vreun joc din copilărie pentru care ați fi vrut să faceți muzica?
Eram foarte bun la Pacman, însă acest joc nu cred că s-ar potrivi cu muzica unei orchestre mari.
