Magdolna și Melchior Levai dețin peste 3.000 exemplare de cactuși în locuința lor din Timișoara. Cei doi soți, speologi de meserie, colecționează astfel de plante de aproximativ 40 de ani, iar uneori reușesc să se întrețină din pasiunea lor.
Familia Levai din Timișoara a început să colecționeze cactuși încă din anii ’70, când actualii soți aveau doar patru-cinci plante fiecare. După ce s-au cunoscut și au văzut că au această pasiune comună, cei doi au început să strângă o adevărată colecție, care astăzi a ajuns la 3.000 de exemplare.
„Am văzut pe la vecini, am mai cerut, ce am găsit prin apropiere le-am luat și am adunat 4-5. Când au început să înflorească eram în al nouălea cer. Când mergeam în oraș și vedeam la fereastră o plantă ce nu o aveam, sunam frumos la ușă și ceream un lăstărel”, a povestit Magdolna Levai pentru Digi24.
Preferații lor sunt cactușii pitici din specii rare. ”La ora actuală avem cam toate speciile mai deosebite, vorbesc de cele pitice. Le mai cumpărăm, mai facem schimb cu alți colecționari. Ținem legătura cu colecționari din țară și din străinătate”, explică Melchior Levai.
Cei doi soți spun că, deși unele plante sunt tinere, de patru sau cinci ani, importantă este specia, care, cu cât este mai rară, cu atât este mai valoroasă. În sera de deasupra casei devenită neîncăpătoare sunt așezate mii de ghivece, iar în unele dintre ele se află cactuși ce au 45 de ani.
În seră și în grădină, familia Levai a depozitat cactuși pe aproape 100 de metri pătrați. Pentru a fi la curent cu ultimele noutăți în domeniu, se documentează atât de pe internet, cât și din cărți sau din reviste, încercând să își diversifice colecția.
Cei doi petrec aproape trei ore pe zi pentru a-și îngriji plantele, mai ales că pasiunea pentru cactuși devine uneori și o ocupație din care obțin mici venituri.
”Niciodată nu am pus problema valorii, dar încercăm să acoperim mici cheltuieli prin vânzare, prin schimb. Dar noi așa pățim totdeauna, când încercăm să dăm sau să schimbăm, se înmulțesc”, arată Melchior Levai.
Cei doi colecționari spun că nu s-au gândit niciodată că vor ajunge la un număr atât de mare de exemplare. Merg frecvent la expoziții sau întâlniri în Ungaria, iar primăvara, când plantele înfloresc, primesc în vizită grupuri de elevi cărora le țin ore de botanică.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.