În România există trei specii de vipere, potrivit specialiștilor.
„Vipera cu corn are o reputație teribilă în România. 90% din oamenii cu care am interacționat personal sau prin email/Facebook care mi-au povestit că au văzut un șarpe credeau că au văzut o viperă. Din ei, peste 50% cred că au văzut o viperă cu corn”, scrie bloggerul Doru Panaitescu pe site-ul său.
Specialiștii recomandă celor care merg în zonele în care se pot întâlni cu o viperă să poarte bocanci de munte, chiar dacă temperatura este ridicată.
Efectuaţi permanent un control vizual al zonei în care urmează să păşiţi. Nu ridicaţi pietre mari decât după ce, în prealabil, aţi efectuat un control vizual dedesubt pentru a verifica dacă sunt şerpi. Dacă intraţi într-o zonă cu vegetaţie înaltă, care nu vă permite verificarea suprafeţei solului, loviţi uşor vegetaţia cu un băţ, astfel şarpele va fugi din calea voastră.
Vipera de munte, „alintată în popor și viperă cu cruce, viperă neagră, năpârcă (eronat în cazul năpârcii, deoarece năpârcile sunt de fapt șopârle fără picioare, dar popular așa se spune viperei de munte în anumite zone), această viperă are o răspândire mult mai largă în județele țării (doar în unele zone de câmpie nu o veți găsi), în rest e aproape oriunde e deal sau munte (exceptând Dobrogea)”, spune Doru Panaitescu.
Vipera de stepă este mai puțină cunoscută, pentru că este și critic periclitată. „Fragmentarea teritoriului, pășunatul și alte forme de deranj antropic au restrâns arealul acestei specii la câteva județe. Iată unde aveți norocul de acum să o puteți admira în sălbăticie (sau să stiti să fugiți de ea, după caz, desi spun si o sa mai repet șerpilor le e mai fria de noi decat ar trebui sa ne fie nouă – daca nu ii deranjați din fugă, dispar repede la adăpost) – arealul este prezentat tot pe județe (in restul Europei mai puteti găsi specia in Italia, Ungaria, restul țarilor din Balcani)”, mai spune Doru Panaitescu.
