Un român care locuiește în Madrid cu familia a povestit despre încercarea sa de a se întoarce în țară, după ce a trăit o lungă perioadă în străinătate. S-au întors pentru 3 ani în Cluj, însă nu s-a putut readapta și a plecat în Spania.
„Am plecat din țară din Reșița unde locuiam pe atunci într-o garsonieră împreună cu soția și primul copil de nouă luni in luna februarie a anului 2000, am obținut cu greu o viză Schengen din Austria pentru trei săptămâni. Am ajuns într-un sat în Castilla la Mancha unde am lucrat munci agricole”, își începe povestea, Tudor, pe grupul de Facebook „Români întorși acasă”.
Pe soție și băiat i-a adus abia spre sfârșitul anului 2000. „După aceea, în primăvara anului viitor ne-am întors din nou în Castilla la Mancha unde am lucrat în câmp la vie până spre sfârșitul anului 2003, când am plecat în Barcelona la o fabrică de ciment, numită Uniland, la întreținere”, continuă românul.
În vara anului 2004 s-au mutat în Comunitatea de Madrid unde încă locuiesc și astăzi, muncind în domeniul construcțiilor.
Când a venit criza economică în vara anului 2008, familia lui Tudor era în vacanță în România, cu bilete de avion cumpărate dus-întors. „Atunci am hotărât ca familia să îmi rămână în România în Cluj-Napoca, iar eu să mă întorc în Spania și să rezolv ce se mai poate face, actele de șomaj , apartamentul cu chirie și actele copiilor care trebuia să îi mut la școală fiindcă într-o lună începea școala.”
În Spania i s-au născut încă doi copii, deci avea trei, cu vârstele 2, 6, 9 ani.
„Eu am continuat să merg în Spania și fie că munceam temporar în construcții cu acte în regulă, fie la culesul strugurilor în septembrie, dar am ținut relațiile dintre noi și această țară, am păstrat și numărul de telefon cu abonamentul lunar și astfel, în anul 2011 tot în vară am hotărât să ne reîntoarcem în Spania, exact acolo de unde am plecat!”, mărturisește bărbatul.
Tudor susține că unul dintre motivele plecării din țară pentru a doua oară a fost și lipsa de ajutor din partea rudelor apropiate:
„Este adevărat că, dacă aș fi simțit că sunt iubit de către rudele apropiate, căci dragostea este și ea un sentiment, deci se poate simți, probabil că aș fi văzut din partea lor implicarea, ajutorul necesar pentru a ne putea integra în România, probabil că am fi rămas în țară, dar așa, desigur că nu poți să spui din gură că familia e motivul principal pentru care trebuie să trăiești și neamul și țara românească și bla , bla , bla, să vorbești doar ca un preot iscusit, iar în realitate să arăți celor din jur cu totul altceva”.
Au închiriat un apartament, el s-a angajat și au înscris din nou copil la școală.
„Dacă mă gândesc la experiența mea cu încercarea de a face o schimbare a vieții noastre prin întoarcerea noastră în România, aș putea să o numesc ca fiind o aventură în viață, nu ne-am putut readapta nici la sistemul sanitar corupt, a trebuit să plătim o amendă pentru perioada lipsă din România (???), sistemul corupt până în măduva oaselor, nici la nivelul de funcționare a muncii cu „pile, cunoștințe și relații” și nici chiar la forma de creștere și de școlarizare a copiilor, forme moștenite de la vechiul regim comunist român știți dv. cel cu buchetele , fondul clasei etc !…” – a explicat el.
Deocamdată, Tudor și familia își continuă viața în Madrid. „Copiii au studiat aici facultăți și post liceale și viața merge înainte, are sens unic!… Dar, fiecare om, fiecare român este liber și are acest drept să migreze unde găsește de bine și, de asemenea, să se întoarcă în România când crede că este pregătit să accepte sistemul politic multilateral corupt din țara noastră!…”
