În România, mulți copii din familii vulnerabile pierd șansa de a avea parte de educație sau de servicii medicale de calitate deoarece sistemele de protecție socială ale statului eșuează să își facă treaba. Două dintre cauzele eșecului sunt birocratizarea excesivă și numărul mic de asistenți sociali sau de consilieri școlari. În plus, chiar personalul existent este uneori slab calificat.
De exemplu, în România există un singur consilier școlar la 800 de copii. Iar asistenții sociali din primării se limitează de multe ori să facă muncă de birou: contactul direct cu familiile vulnerabile, cu oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor, este sufocat de dosare, de hârtii și de birocrație.
În prezent, UNICEF România încearcă să propună o soluție care să rezolve aceste probleme. Soluția poartă numele de „Pachetul Minim de Servicii” și este un program pe care organizația îl implementează la ora actuală în 45 de comunități din județul Bacău. Deocamdată, programul este finanțat de UNICEF, dar organizația își dorește ca, pe termen lung, modelul să fie preluat și finanțat de statul român.
Concret, Pachetul Minim de Servicii asigură existenta unui asistent social, a unui asistent medical comunitar și a unui consilier școlar în fiecare dintre cele 45 de comunități din Bacău, rurale și mic urbane. Scopul este ca cei 3 specialiști să lucreze împreună în beneficiul copiilor vulnerabili și al familiilor lor.
„În România, 2 din 10 copii nu termină clasa a VIII-a. Asta e îngrijorător. 1 din 5 copii înseamnă că sunt abonați la ajutoare sociale pe viață. Schimbările se produc în timp. Scopul nostru suprem e să ajungem să influențăm politicile publice ca toți copiii care suferă de o vulnerabilitate să fie protejați”, explică Despina Andrei, manager comunicare și strângere de fonduri în cadrul UNICEF.
Programul a fost lansat în județul Bacău în octombrie 2014, iar în fiecare dintre comunitățile selectate au fost angajați între 3 și 5 profesioniști: asistenți sociali, asistenți medicali și consilieri școlari. Specialiștii au fost angajați de autoritățile locale, însă banii pentru salariile lor vin de la UNICEF. De asemenea, asistenții și consilierii au primit și traininguri de specialitate înainte de a începe munca (finanțate în cadrul aceluiași program).
„Am ales Bacău din cauza indicatorilor socio-economici și datorită dorinței autorităților de a continua inițiativa noastră”, arată Andrei.
Una dintre localitățile din județul Bacău în care funcționează programul UNICEF este Moinești, un municipiu cu puțin peste 21.000 de locuitori, care se confruntă cu lipsa locurilor de muncă și cu sărăcia.
Loredana Ferenț are 5 fete, cu vârste cuprinse între 2 și 13 ani. Alături de ele și de soțul ei, tânăra mamă locuiește într-un apartament social pus la dispoziție de Primăria Moinești. Casa lor cu o singură cameră a luat foc anul trecut, iar din noiembrie s-au mutat în noua locuință unde plătesc numai utilitățile (în jur de 300-400 de lei pe lună). Soțul Loredanei muncește cu ziua, iar familia își completează veniturile cu cei 536 de lei primiți ca sprijin familial de la stat.
Ionela, cea mai mare dintre fete, este la școală în clasa a VI-a. În prezent, fetița face un tratament deoarece suferă de anemie. Înainte de a vorbi cu asistentele sociale, Loredana nu a știut că fata ei are o problemă de sănătate: „Am mai fost la medici, da’ [au zis – n.r.] <Stai liniștită că e din partea soțului, că și el e slăbuț>. Doamnele au insistat să meargă. Fetița a fost la doctor, i-au făcut analize. Acum are un tratament pe care îl urmează, ia vitamine”.
„Asistentul social e primul om care vizitează familia pentru a descoperi copiii invizibili – sunt invizibili serviciilor sociale. Copilul are o dizabilitate, dar nu are ajutor de handicap, sau un copil nu are act de identitate, certificat de naștere. Sau un copil nu e înscris la medicul de familie, nu e înscris la școală. Asistentul social convinge, de exemplu, o mamă minoră să meargă la școală. O convinge pe ea și familia ei: mama, șotul. Acum, asistentul social este trecut într-o strategie a României pe anii 2014-2017. El încă nu există în comunități”, explică Andrei.
Și consilierii școlari sunt prevăzuți în legislație, însă norma aprobată de Ministerul Educației este de un consilier școlar la 800 de copii.
„Dacă ai 800 de copii în grjă îi vezi o dată pe an. Dacă alergi între 3 școli…”, spune Raluca Dinu, ofițer media în cadrul UNICEF.
„Ultimul test PISA arată că 50% din adolescenții de 15 ani din România sunt semianalfabeți, sunt analfabeți funcțional. Știu cifrele, știu literele, dar nu înțeleg ce scriu”, completează Andrei.
Gerebenes Terez are 35 de ani și locuiește alături de soțul ei și de cei 2 copii într-o casă din Moinești aflată în zona „rurală” a muncipiului, unde locuințele nu au acces la canalizare. Toți 4 stau într-o singură cameră de maximum 5 m², în care abia încap înghesuite un pat, un scaun, un frigider cu un televizor mic deasupra, un dulap, o plită și o ladă. Al treilea copil al lui Terez, un băiețel, locuiște la tatăl femeii.
Anul trecut, Denisa, fiica cea mică în vârstă de 3 ani, a făcut într-o zi febră puternică.
„A făcut febră, i s-a dilatat ochiul… punctul ăla mic s-a făcut gălbui și atunci m-am dus cu ea la spital la Moinești. Și m-a trimis la Iași, la Sfântul Spiridon, și de acolo la Sfânta Maria pentru analize”, povestește Terez.
Diagnosticul a fost de cancer ocular. Denisa avea o tumoare pe retină, care s-a extins și la al doilea ochi: „O lună jumate am stat între două spitale. Operația, apoi chimioterapie… Ambii ochi au fost afectați. Cu stângul nu mai vede. Vede cu dreptul, dar nu 100%”.
Fetița face și acum chimioterapie. Mama ei speră ca Denisa să își păstreze vederea la ochiul drept.
În ultimele luni, Terez a fost sprijinită permanent de asistentele sociale din cadrul Primăriei Moinești: acestea au ajutat-o să facă dosarul prin care Denisa a avut acces la tratamentul de care avea nevoie.
Familia lui Terez s-a luptat mereu să supraviețuiască: soțul muncește cu ziua pe unde apucă. În ciuda acestui fapt, abia anul trecut familia a fost vizitată pentru prima dată de un asistent social.
Acum, Terez are și ea salariu de asistent personal pentru Denisa, și primește 969 de lei pe lună.
Acesta este, de fapt, scopul Pachetului Minim de Servicii: de a face ca sistemul să funcționeze, asigurând contactul direct și permanent între serviciile statului și persoanele vulnerabile care au nevoie de ajutor.
Despina Andrei arată cu ce anume a venit nou acest program: „Sunt locuri în care nu existau asistenți sociali și locuri unde ei făceau strict muncă de dosare în primării”.
Inițial, asistentele sociale și medicale au fost primite cu reticență în comunitățile din Bacău. Oamenii erau obișnuiți să primească ajutoare facile și ocazionale sub formă de bunuri sau bani și nu înțelegeau de ce ar vrea cineva să intre în casele lor și să discute cu ei despre de ce e bine să își trimită copiii la școală sau despre cum să se protejeze atunci când au contact sexual.
De multe ori, asistenții sociali din primăriile din țară se pierd în „hârțogăraie”, spune Adela Fodor, șefa serviciului de asistență socială din Direcția de Asistență Socială Moinești.
„Sunt comune unde asistentul social face și registrul agricol. Pierdem multă vreme cu birocrația”, continuă ea.
Înainte ca UNICEF să implementeze programul Pachetul Minim de Servicii, doar 2 oameni din direcție se ocupau de protecția copilului. Acum sunt 6, inclusiv asistenți medicali.
„Cazurile le aveam în baza de date, dar am descoperit, de exemplu, probleme medicale într-o familie, gravide care nu fuseseră la control, persoane care nu fuseseră la medicul de familie. Asistentul medical al UNICEF a luat persoana de mână și a dus-o la doctor”, arată Fodor.
Problema mamelor minore este și ea foarte gravă în județul Bacău, spune Florin Hiru, coordonatorul Biroului de Management Sanitar și Asistență Socială Comunitară de la Primăria Moinești: „Frecvent avem mame minore”.
Din iunie 2015, Hiru predă din când în când și educație sanitară și sexuală la liceu, în cadrul orelor de dirigenție.
„Marea problemă sunt profesorii. Aproape le-am cerșit profesorilor [ora – n.r.]. [Le-am zis – n.r.] <Mă sunați, trimiteți un e-mail>. Nu vor. Lecțiile de dirigenție nu se fac, nu se discută cu copiii. Sunt simpli funcționari. Copiii reacționează foarte bine. Sunt interesați. Contează foarte mult să le vorbești”, spune el.
Programul Pachetul Minim de Servicii are un buget de 5,3 milioane de euro (3,3 din fonduri norvegiene și două milioane din resurse proprii ale UNICEF).
„Aceste fonduri ne garantează intervenția pe parcursul a 3 ani de zile [până în 2017 – n.r.]. Dar e nevoie de 5-10 ani de zile pentru a influența politicile publice. Vrem foarte mult ca și românii să contribuie la soluționarea problemelor, nu doar să așteptăm fonduri de la cei din vestul Europei”, continuă ea.
În viitor, reprezentanții UNICEF doresc să implementeze modelul din Bacău în alte 6 județe din România, iar apoi la nivel național. Modelul ar putea fi finanțat și cu ajutorul fondurilor europene, dacă primăriile ar concepe astfel de proiecte care să primească finanțare din partea UE.
În Moinești, primăria a anunțat că va prelua finanțarea programului și că va plăti salariile noilor asistenți angajați pe post odată ce fondurile UNICEF se vor termina, în cazul în care programul nu va fi implementat la nivel național cu fonduri de la Guvern.
„Eu am perceput asta ca pe un sprijin acordat nouă și celorlalte localități din județul Bacău. Chiar dacă municipiul Moinești are Direcție de Asistență Socială, specialiști și profesioniști în domeniul ăsta, uneori ne scapă anumite lucruri. Cu siguranță vom duce acest proiect mai departe”, a arătat Victor Ilie, primarul din Moinești.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
Banii cu care cumperi normalitatea. Ce poți face cu 5.000 de lei într-un sat măcinat de sărăcie
40 de visuri împlinite în 5 zile. Oamenii care înalță case și construiesc demnități
Campioni la mărinimie. Oamenii care trudesc pentru a salva satele României
