Ultima oră de referendum la Odaia Bursucani

Un sfert dintre participanții la referendum în Odaia Bursucani au votat duminică, chiar înainte de închiderea urnelor

REPORTAJ. Câteva zeci de cetățeni cu drept de vot dintr-un sat uitat de lume au mers să voteze pe întuneric, în ultimul ceas al referendumului, pentru a-i face pe plac preotului.

S-a întâmplat duminică seară, la Odaia Bursucani, în sudul sălbatic al județului Vaslui, unde chiar și ”Necuratul” ajunge doar dacă are treburi ineluctabile.

Dosită după dealuri aurii de paie și coceni, comunitatea umană de aici trăiește pe marginea prăpastiei. O râpă ultra-centrală se deschide în miezul satului și așteaptă să înghită drum și case. Semnul de intrare în localitate marchează finalul asfaltului, iar după gardurile înalte ale localnicilor se văd doar case bătrânești, nuci, salcâmi și viță de vie.

Ocolul hăului se încheie în fața școlii. Ridicată în doar opt luni și inaugurată în 2018, clădirea cochetă e singura dovadă că Odaia Bursucani a pătruns în secolul XXI.

De votat se votează puțin mai în spate, în școala veche, aflată într-un amplu proces de surpare, care e amânat de câțiva pari înfipți oportun în pământ, iar peste drum zace bodega satului, murdară și neîncăpătoare.

”Împreună salvăm România”, a scris un băștinaș optimist pe zidul cârciumii, sub o stemă a echipei Steaua București lăsată neterminată. Mai jos, o altă mână a scrijelit: ”Alex nu s-a mai spălat pe față de la botez”.

”Să fie cum vrea Dumnezeu, nu cum vor spurcăciunile”

Apatia națională față de referendum a contaminat și Odaia. Puțini alegători parcurg agale aleea flancată de duzi care duce la Secția 309, sub soarele blând al după-amiezei: o familie tradițonală, cu copii mici, patru bătrâne, o altă familie, cu copii mari, dar și trei tineri.

Dacă o octogenară spune mândră, proptită în baston, că a votat ”să fie cum vrea Dumnezeu, nu cum vor spurcăciunile”, tinerii ies de la urne la fel de sprinteni, însă mai confuzi decât erau când au intrat: ”Bă, dar dacă homosexualii nu se pot căsători nici acum, de ce au mai făcut ăștia referendumul?”.

Pragul de validare, de 30%, este atins la Odaia Bursucani în jurul orelor 19:00, când votează alegătorul cu numărul 132 din 437, menționați pe listă (n.r. – de facto sunt 436, după ce o bătrână din sat a murit chiar în ajunul referendumului).

GreatNews.ro este un site de știri independent, iar cei patru jurnaliști ai săi sunt liberi să scrie ce își doresc. Toate articolele pe care le publicăm sunt întotdeauna disponibile gratuit, însă veniturile pe care le obținem din publicitate sunt rareori suficiente pentru a ne ușura munca. Avem nevoie de susținerea cititorilor noștri pentru a ne finanța activitatea. O puteți oferi aici.

Președintele secției de votare, de profesie inginer, se arată, totuși, nesatisfăcut de nivelul conștiinței civice din localitate: ”În afară de câțiva tineri, au venit doar bătrâni. Mulți dintre ei poate pentru ultima oară. Rămân tinerii care nu votează, dar comentează pe la cârciumă, la colț de stradă. Nici nu fac nimic și nici nu le convine nimic”.

Apoi, parcă doar pentru a-l contrazice, alegătorii încep să vină. Apar din întuneric. Mai întâi, un bețiv, flancat de două femei stridente, care votează și apoi vociferează. ”Nu suntem câini!”, mârâie fără sens bărbatul, în timp ce polițistul face un apel la decență și îl poftește să iasă afară.

”Când e vorba de familie, calc peste cadavre, uit că am familie acasă”

La ora 20:30, secția de votare e deja plină până la refuz. Bătrâni ce par dați jos din pat, petrecăreți și muncitori cu ziua țin buletinele la vedere și pun mare presiune pe comisie.

”A venit părintele acum câteva minute. Pe mine m-a rugat dascălul (n.r. – care este și vice-primarul satului), preotul a strigat la o vecină, peste gard”, ne spune o bătrână echipată cu lanternă. Bezna e intensă la Odaia Bursucani.

”Eu i-am îndemnat, nu i-am forțat. Mi-au spus că au uitat, că au avut treabă. Nici nu le-am spus cum să voteze”, s-a justificat preotul, venit să vadă cu ochii săi dacă ”turma” i-a ascultat povața.

”Când e vorba de familie, calc pe cadavre, uit că am familie acasă”, mărturisește cu fervoare preotul, care crede sincer în ”păstrarea spiritului românesc”, și avertizează: ”Sunt presiuni mari din afară. Unde o să ajungem? Să facem educație sexuală în școli?!”

”Familia a fost lăsată de Dumnezeu între bărbat și femeie, nu invers”, mai proclamă starețul înainte de a fi întrerupt de un tânăr cetățean, proaspăt ieșit din cabina de vot: ”Sper că am scăpat de cel puțin trei păcate cu gestul pe care l-am făcut acum, părinte”, rânjește junele bursucan cu impertinență, în timp ce un alt alegător, chiar mai turmentat decât primul, caută să strângă mâna popii, dar nu e băgat în seamă.

La fel ca după trecerea Acceleratului din poezia lui Topârceanu, peste Odaia Bursucani se așterne din nou liniștea. Se numără voturile: 180, toate valide și 176 pentru ”DA”.

Două tinere din comisie dezbat aprig, în drumul spre paturile lor, problema celor patru alegători care au votat ”NU”. Izbutesc să ”identifice” doar doi dintre ei. ”Cine dracu or fi ăiălalți doi?”, atât se mai aude lângă râpa întunecată din Odaia Bursucani.


Susține proiectul Great News

Great News este o publicație independentă care prezintă zi de zi știri de real interes pentru publicul român. Resursele noastre financiare sunt însă limitate, iar pentru a realiza noi și noi proiecte jurnalistice avem nevoie de ajutorul vostru. Dacă ți-a plăcut acest articol și vrei să citești mai mult conținut asemănător, ne poți susține printr-o donație.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.