Tânăra refugiată în România care s-a întors în Ucraina cu o mașină plină de medicamente pentru răniți și bolnavi

anna starenkova
Anna Starenkova și tatăl ei au livrat în Odessa medicamentele cumpărate din România. Foto: Arhiva personală

După ce a ajuns ca refugiată în România, Anna Starenkova din Ucraina nu a vrut doar să primească sprijin din partea altora, ci a decis să îi ajute chiar ea pe cei aflați într-o situație și mai grea decât a ei. Așa că, după ce a fost primită în gazdă în București, tânăra în vârstă de 27 de ani s-a întors în Odessa pentru a livra medicamente spitalelor din oraș.

În acest moment, lipsa medicamentelor este una dintre cele mai dificile situații cu care se confruntă Ucraina. Odessa a fost, până acum, ferită de atacuri directe, însă în spitalele orașului au ajuns civili și soldați răniți în alte zone.

„Am vorbit cu reprezentanții principalelor organizații caritabile din Odessa. Ei comunică zilnic cu mulți doctori din Odessa. Așa am aflat că în spitalele din Odessa nu mai sunt deloc medicamentele necesare. În fiecare zi, mulți bolnavi sunt aduși în Odessa din orașele învecinate – în special din Nikolaev și Kherson. În plus, mulți oameni continuă să sufere de COVID, de cancer și de alte boli severe. Și ei au nevoie să își continue tratamentul”, a povestit Anna pentru GreatNews.

Inițial, tânăra de profesie travel manager a cumpărat medicamente și scutece din banii ei: „Apoi Olga (cea care i-a oferit Annei cazare gratuită în București – n.r.) a aflat că mă duc la Odessa și a pus un anunț pe Facebook. Am fost atât de plăcut surprinsă de receptivitatea oamenilor din întreaga Europă și din America. În 5 ore am strâns medicamente care au umplut o mașină. Oamenii mi-au trimis pe card 500 de dolari și am cumpărat imediat medicamente din acești bani. 15 oameni au cumpărat ei medicamente iar eu am mers până la fiecare și am preluat pachetele.”

Foto: Arhiva personală

Anna a cumpărat de la detergenți, scutece pentru adulți, spirt, mănuși, bandaje sterile la ibuprofen, diclofenac sau analgin.

Cei răniți grav în război aveau nevoie de antiepileptice, analgezice puternice sau înlocuitori hormonali. „Din păcate, în București, aceste medicamente nu se vând fără o rețetă medicală. Dar câțiva oameni au putut să cumpere aceste medicamente deoarece sunt medici.”

Anna a reușit să facă rost de aproape toate medicamentele de pe listă, a pus toate plasele și pachetele în portbagajul și pe bancheta din spate a mașinii sale, și a plecat spre Odessa.

Foto: Arhiva personală
Foto: Arhiva personală

În cele două zile petrecute în orașul de la Marea Neagră Anna a livrat cea mai mare parte a medicamentelor unei organizații caritabile. Apoi a început să distribuie medicamente direct oamenilor bolnavi care stăteau acasă.

Foto: Arhiva personală

Cel care a ajutat-o să distribuie toate medicamentele a fost tatăl ei: „Momentan nu are de lucru. El e de profesie mecanic, și s-a dus să repare gratuit echipamente militare, dar acest lucru este acum problematic deoarece e aproape imposibil să comanzi piese de schimb.”

Cât a stat în Odessa Anna a făcut cumpărături și pentru bunicii și părinții ei, și și-a ajutat prietenii să rezolve problemele pe care le aveau la bancă.

Nu doar tatăl său a decis să rămână în Odessa: „Mama mea Elena, bunica mea Larisa și bunicul Vadim, Elena – mama soțului meu, unchiul și familia sa au rămas în Odessa. Și un alt bunic locuiește în Kyiv. Toate rudele mele au decis să rămână în Odessa deoarece este orașul lor natal.”

„Mulți oameni și-au pierdut slujbele, dolarul a crescut foarte mult”

„Este dificil pentru ei, nu este clar ce se va întâmpla mâine. Tata a rămas fără job, mama continuă să lucreaze într-o bancă. Mulți dintre colegii săi au plecat în străinătate, dar ea a decis să rămână. Tata spune că e mult de muncă, dar munca s-a schimbat și e dificil de lucrat din cauza legii marțiale. Alertele constante pentru atacurile aeriene nu permit munca full time.”

Din fericire, Odessa are în continuare apă, electricitate și gaz, însă mâncarea se găsește cu dificultate: „E foarte puțină mâncare în magazine. Mama și bunica se duc în mai multe magazine pentru a căuta produsele de care au nevoie. Din păcate mulți oameni și-au pierdut slujbele, dolarul a crescut foarte mult, iar mâncarea s-a scumpit foarte mult. Mulți bătrâni nu reușesc să cumpere produsele necesare. Singurul lucru de mare ajutor este că Guvernul a permis ca temporar oamenii să nu își plătească facturile la utilități. Și nu vor fi penalizări pentru cei care nu vor plăti.”

„Trimitem o parte din salariile noastre către Forțele Armate ale Ucrainei”

Când s-a întors din Odessa, Anna a adus cu ea o refugiată.

Tânăra spune că tot timpul încearcă să ajute oamenii, însă nu îi place să vorbească despre asta: „De câteva ori am luat tinere cu copii de la graniță, am ajutat mai multe familii să își găsească cazare gratuită în București, și am ajutat cu mâncare câteva familii sărace din Ucraina.”

Acum, Anna se gândește să ducă un nou transport de medicamente în Odessa: „Chiar îmi doresc să mă duc din nou, dar sunt probleme mari la Vamă din cauza faptului că toate medicamentele trebuie să aibă declarații.”

„Acum continuu să îi ajut pe ucrainenii din București. Îi ajut să găsească cazare, locuri de muncă și mâncare. Soțul meu este foarte supărat că a trebuit să plece din Ucraina (soțul Annei este marinar pe un vas comercial și a trebuit să se îmbarce pe vapor exact când a izbucnit războiul – n.r.), așa că trimitem o parte din salariile noastre către Forțele Armate ale Ucrainei. Și îi ajutăm și pe voluntarii locali să facă rost de mâncare, să repare veste antiglonț, să cumpere căști de protecție și alte echipamente necesare în război”, a mai povestit Anna.

M-am născut în 1994 în frumosul oraș Odessa de la Marea Neagră și voiam să trăiesc acolo toată viața, Anna Starenkova

Vă recomandăm și:

Jurnalist GreatNews, lucrez în presa centrală din 2008 și am scris pentru publicații precum Yahoo News România, ziarul „Evenimentul Zilei”, site-ul turism.evz.ro sau revista „National Geographic România”. Scriu cu plăcere reportaje și portrete pe care le ilustrez adesea cu fotografii și cred că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii. Mă interesează în special temele sociale, drepturile omului, egalitatea de șanse, diversitatea culturală și domenii precum știința și turismul.