La câteva minute de mers cu feribotul din Helsinki, păşeşti pe una dintre cele şase insule care formează fosta fortăreaţă Suomenlinna, loc care a contribuit decisiv la transformarea modestului Helsingfors într-un oraş important şi, apoi, într-o capitală în adevăratul sens al cuvântului.
Feribotul porneşte dintr-o zonă aglomerată din Helsinki. În zare, ochiul desluşeşte doar un pod care leagă două insule. Acestea ascund alte bucăţi de pământ aparent rătăcite în Golful Finlandei.
După ce te apropii mai mult, zăreşti cupola care se ridică dintre înalţii copaci. Este a unei biserici, singura care anunţă de la distanţă că aici nu este o pădure, ci o aşezare.
Folosită drept scut de suedezi, asediată de ruşi, iubită de finlandezi
După ce cobori din feribot, te aşteaptă un lung şir de biciclete. Pe şa, ai ocazia ca, în jumătate de zi, să vizitezi numeroasele obiective din acest mic arhipelag. Poţi pedala liniştit, deoarece pe petecele acestea de pământ circulă doar câteva maşinuţe ale localnicilor. Zona este locuită, câteva mii de oameni având privilegiul de a se trezi în fiecare zi în acest mic paradis verde, aproape lipit de Helsinki, dar totuşi izolat de forfota urbană.
Fortăreaţa din golful de la Marea Baltică a fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea de către suedezi, pentru a face faţă ruşilor, care întăriseră Sankt Petersburgul, iar intenţiile lor în zonă erau evidente. Deşi suedezii au numit-o Sveaborg, finlandezii i-au spus mult timp Viapori. La început de secol XIX, Sveaborg a capitulat în faţa armatei ruse, aceasta începând cucerirea Finlandei de aici.
După Revoluţia bolşevică, odată cu independenţa Finlandei, numele cetăţii s-a transformat în Suomenlinna, din motive patriotice. Suomi este denumirea ţării în limba finlandeză.
Muzeul militar, colţ cu visul copiilor
Cam acestea sunt datele depre începuturile acestei cetăţui împinse în mare care ţi se dezvăluie acum. Lasând istoria şi ale ei care de război şi flinte, revenim la bicicletele noastre şi, pe sub copaci umbroşi, mergem spre centrul insulei principale.
După somptuoasa biserică, urmează seriosul, dar fascinantul muzeu militar şi apoi obiectivul preferat al copiilor, un mic muzeu al jucăriilor. La aceasta din urmă găseşti jucării ale deceniilor şi chiar secolelor trecute şi, la intrare, pe chiar proprietara locului, moştenitoare a enormei pasiuni a tatălui.
Dacă vrei să afli mai multe, cumperi o tartă şi te aşezi cu ea la taclale. Numai că, la serioşii finlandezi, taclale înseamnă cam zece minute. Restul poveştii o afli dintr-un pliant sau de pe site-ul ineditului muzeu.
Nu departe de acest loc te aşteaptă o stâncă semeaţă, care îşi oferă o privire de ansamblu asupra minunatului golf, presărat uniform cu insule cu forme ciudate. Helsinki-ul se vede în ceaţă, doar crucile de pe vârfurile bisericilor strălucind în soare.
După ce ai savurat îndeajuns această privelişte (poţi să iei şi un picnic în acest loc deosebit) poţi vizita, la doi paşi, închisoarea în aer liber în care şi-au ispăşit pedeapsa rebelii roşii, pro-ruşi, din războiul civil care a zguduit Finlanda între 1914 şi 1918.
Război şi pace
Întors în zona în care te-a lăsat feribotul, treci podul şi dai peste ziduri fortificate şi tunuri. După câteva blocuri ale localnicilor (fiecare familie are cel puţin două biciclete, judecând după aglomeraţia din curte), ajungi la Academia Navală. Gâştele nordice care pasc liniştite iarba verde ce înconjoară zidurile întărite conturează perfect transformarea insulelor de la trecutul militar la prezentul liniştit.
Fortăreaţa de la două vâsle (că doar nu paşi) de Helsinki este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO şi este ocolită de foarte puţini dintre turiştii care vizitează capitala finlandeză. De ce? Poate şi pentru că, în timp ce interesantul Helsinki a fost năpădit de modernizarea specifică oricărei capitale europene, Suomenlinna a rămas a istoriei şi numai a ei.
Descriere
8 insule (Kustaanmiekka, Susisaari, Iso Mustasaari, Pikku Mustasaari, Lansi-Mustasaari, Sarkka, Pormestarinluoto, Lonna)
Întindere: 80 de hectare
Lungimea zidurilor de apărare: cca 8 km
Artilerie: 105 tunuri
Clădiri: 200
Locuitori: 850
Locuri de muncă: 400 pe tot timpul anului, 500 vara
Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul oficial al staţiunii
