Locul din Europa care nu a scăpat de pesta porcină de 40 de ani. Ce șanse are România să pățească la fel

pesta porcină africană
Foto: Chun-San / pixabay.com

Estul și centrul Europei, inclusiv România, se confruntă acum cu o epidemie de pestă porcină africană ce s-a extins în această regiune după ce în 2007 a apărut în Georgia, în Caucaz. Există însă un loc din Europa care nu a reușit să scape de pesta porcină de 40 de ani: Sardinia.

În ciuda implementării mai multor programe de eradicare, pesta porcină africană este prezentă în insula italiană cu o suprafață de 24.100 de km² încă din anul 1978. În 2016, de exemplu, în Sardinia au fost identificate 23 de focare ale pestei porcine, iar în timpul sezonului de vânătoare s-a descoperit că 253 dintre mistreții vânați erau infectați cu această boală.

Persistența virusului i-a determinat pe mulți cercetători să studieze cazul Sardinia pentru a încerca să înțeleagă de ce anume pesta porcină rezistă aici de 40 de ani.

Unul dintre cei mai importanți factori de risc identificați a fost metoda tradițională aplicată de fermierii italieni de a-și ține porcii în libertate, lăsându-i să se hrănească liberi cu ce găsesc. Astfel, multe studii au demonstrat că practica lăsării porcilor liberi influențează puternic numărul porcilor infectați. În ciuda faptului că legea interzice această practică tradițională, destui localnici continuă să o aplice.

Metoda este una foarte periculoasă deoarece porcii se pot îmbolnăvi dacă intră în contact cu alți porci domestici bolnavi, cu mistreți infectați sau dacă mănâncă resturi de carne infectate cu acest virus. Prezența mistreților în Sardinia a fost și ea identificată drept un factor de risc ce duce la răspândirea bolii, în special dacă nu se elimină contactul dintre porcii domestici și cei sălbatici.

Cercetările au mai arătat că nerespectarea regulilor impuse pentru controlul bolii și măsurile sanitare precare duc și ele la răspândirea bolii.

În Sardinia, fermele industriale reprezintă doar 1,8% din fermele de pe insulă, cea mai mare parte a fermelor fiind non-profesionale. Fermele deținute de micii producători, care au sub 15 porci, reprezintă 90% din fermele din Sardinia. Potrivit studiilor, sătenii aplică puține măsuri de siguranță sau chiar nicio măsură împotriva pestei porcine.

Ca și în România, obiceiul sacrificării porcului în gospodărie pentru consum propriu este larg răspândit în Sardinia. În anul 2016, pe insulă au fost sacrificați 58.000 de porci în gospodăriile oamenilor pentru consum propriu.

De asemenea, un studiu a ajuns la concluzia că sărăcia, lipsa resurselor și nivelul de educație scăzut cresc riscul contaminării de aproximativ 4 ori. În schimb, respectarea regulilor pentru controlul bolii și lipsa de legături între ferme duceau la reducerea riscului de răspândire a bolii.

Toate aceste motive au făcut ca pesta porcină să devină endemică în Sardinia. S-ar putea întâmpla acest lucru și în România?

pesta porcină
Pesta porcină este prezentă în Sardinia din 1978. Foto: MabelAmber / pixabay.com

Ce este pesta porcină

* Potrivit Comisiei Europene, pesta porcină africană este o boală infecțioasă cu efecte devastatoare asupra animalelor: cel mai adesea este mortală. În plus, nu există niciun vaccin care să combată virusul pestei porcine. Virusul nu atacă decât porcii și mistreții.

* Boala este prezentă în Africa, în special în multe țări aflate la sud de Sahara. În Europa de Vest, pesta porcină mai este prezentă numai în Sardinia.



* În 2007, virusul a apărut în Georgia, iar apoi s-a răspândit și în celelalte țări din Caucaz și în sudul Rusiei. Pesta porcină a ajuns în Georgia după ce mai mulți porci din această țară au fost hrăniți cu produse infectate din carne de porc ce proveneau din vestul Africii.

* Ulterior, boala s-a răspândit și mai mult în Rusia și în țări din estul și centrul Europei: Belarus, Ucraina, țările baltice, Polonia, Slovenia, Ungaria, Moldova. Timp de 2 ani, între 2015 și 2016, boala a stat la granița României. Apoi, în 2017, a apărut primul focar pe teritoriul nostru, în județul Satu Mare.

pesta porcină
Primul focar de pestă porcină pe teritoriul României a fost înregistrat în Satu Mare, în 2017. Sursa: World Organisation for Animal Health (OIE)

* Transmisia bolii se face prin contact direct între animalele bolnave și cele sănătoase, dar și indirect (atunci când animalele primesc drept hrană carne contaminată, precum și prin intermediul căpușelor moi). Sursele virusului sunt sângele, țesuturile, secrețiile și excrețiile animalelor bolnave sau moarte.

* Potrivit Comisiei Europene, în zonele unde este prezentă o infecție, controlul bolii presupune:

– sacrificarea tuturor porcilor și distrugerea cadavrelor, etapă urmată de curățenie și dezinfecție;
– controlul mișcării porcilor.

Pesta porcină – poate România să ajungă în situația Sardiniei?

Doina Daneș, profesor universitar la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, a explicat pentru GreatNews că unii dintre factorii de risc prezenți în Sardinia sunt activi și în România și că, „fără îndoială”, țara noastră riscă să ajungă într-o situație similară: „Riscul de endemicizare există”.

De exemplu, creșterea porcilor în semilibertate este o practică răspândită în multe zone din România (cu excepția zonelor de munte). „Puteți vedea porci lăsați liberi în unele zone, pe pășunile comunale, pe islazuri. Nu e permis prin lege ca animalele să fie lăsate în libertate, însă există această practică. Un gospodar bun nu își lasă animalele pe uliță. Le dă să mănânce acasă. Creșterea porcilor în Delta Dunării în libertate este cauza diseminării pestei porcine către celelalte zone”, explică Daneș.



Profesorul universitar nu crede că gradul de sărăcie a populației are legătură cu răspândirea pestei porcine, chiar dacă și în România, ca și în Sardinia, există foarte multe mici gospodării: „Creșterea unui porc pentru subzistență nu este o practică din cauza sărăciei, ci ține de tradiție. Numărul mare de exploatații, numărul mare de gospodării poate influența [răspândirea bolii – n.r.]. Însă nu numărul contează, ci densitatea în teritoriu: cât de apropiate sunt gospodăriile în teritoriu. În acest tip de creștere [a porcilor – n.r.] nu se aplică măsuri de prevenire a contaminării animalelor. Ăsta e sistemul, așa se crește porcul. Și nici nu poți să-i impui să facă filtru la intrare, dezinfector, să deratizeze, să-și schimbe echipamentul [în gospodăriile de subzistență – n.r.]”.

Există însă măsuri ce pot fi aplicate. Pentru a evita un astfel de risc ar trebui păstrată strict separarea fizică și funcțională dintre gospodării, adică nu doar prin garduri la drum, ci și în fundul curții, unde acestea lipsesc de multe ori, iar gospodăriile ajung să comunice: „În spate e o comunitate de animale la baltă. Nu trebuie să mănânce găinile mele împreună cu cele ale vecinului. Și la fel porcii domestici nu trebuie să se întâlnească cu mistreții”.

pesta porcină
Practica lăsării porcilor în semilibertate este una periculoasă. Foto: matildanilsson / pixabay.com

Potrivit Doinei Daneș, populațiile numeroase de porci – fie ei domestici sau sălbatici – pot duce la o mai mare răspândire a pestei porcine, însă nu aceasta este cauza principală care a dus la diseminarea virusului cu o asemenea viteză în România.

„Comportamentul omului este cel mai mare factor de risc în situația dată. Nivelul de educație al cetățeanului și respectarea normelor – asta face diferența”, explică profesorul universitar.

De exemplu, primele focare apărute pe teritoriul României în 2017, în Satu Mare, au fost stinse rapid, iar pesta porcină nu s-a răspândit.

Însă în 2018, după ce boala a apărut în luna iunie în mai multe gospodării din Tulcea aflate la granița cu Ucraina, boala a cunoscut o răspândire rapidă, ajungând la ora actuală în sute de localități din 13 județe din țară: Tulcea, Brăila, Constanța, Ialomița, Galați, Ilfov, Călărași, Buzău, Giurgiu, Dâmbovița, Satu-Mare, Bihor și Sălaj. Peste 311.000 de porci au fost sacrificați, inclusiv cei din cea mai mare crescătorie de porci din țară, cea de la Gropeni, din județul Brăila, unde trăiau 140.000 de porci.

Până la urmă, de ce s-a răspândit pesta porcină atât de mult?

Unii săteni nu au respectat interdicția de a scoate porcii și produsele din carne de porc din zonele afectate: „În jur focarului e o zonă de protecție, apoi o zonă de supraveghere, apoi o zonă de risc. Din primele două zone nu e permisă scoaterea porcilor și a produselor de porc. Ceea ce oamenii nu au respectat din moment ce s-au înregistrat cazuri la distanțe mari. Au fost salturi de 100-150 de kilometri din zona în care era prezentă [boala – n.r.]. Asta nu se întâmplă natural, ci doar dacă omul nu raționalizează ce i se comunică și ce i se cere. Când au auzit să autoritățile eutanasiază și ridică porcii din zonele de focar, considerând că animalele sunt sănătoase, le-au luat și le-au dus câteva comune mai încolo, la rude, ca să își păstreze avutul. Și rezultatul este ăsta pe care îl trăim”.

Daneș completează că nu e vorba de țăranii care cresc un porc de subzistență.



„Elemenul de risc nu e un gospodar care își crește porcul ca să-l mănânce el la Crăciun. Elementul de risc este această creștere în afara autorizației veterinare a unui număr de porci care depășește numărul pentru subzistență și care intră în comerțul neoficial. În Giurgiu, izbucnirea a fost înregistrată la un gospodar care a declarat că el crește 40 de porci. Îi muriseră 27 pe care i-a îngropat în fundul curții. Cu siguranță nu îi mânca el pe toți, ci plecau într-un comerț în afara filierei oficiale”, explică Daneș.

„Există gospodării individuale unde oamenii își declară animalele, și care nu necesită autorizație sanitar-veterinară, și există gospodării unde se cresc mai mulți porci decât cei pentru subzistență, creștere a căror rezultat devine comercial, și care de asemenea nu sunt autorizate sanitar-veterinar”, mai arată cadrul universitar.

În ceea ce privește informarea făcută de autorități, Daneș apreciază că populația rurală a fost informată corect. Oamenii au primit flyere de la primării cu informații despre modul în care trebuie să reacționeze când au un porc bolnav: „De două săptămâni se comunică și pe postul public de televiziune. Populația rurală e conectată la mijloacele de comunicare contemporane aproape în aceeași măsură ca populația urbană. Au telefon mobil, televizor, post radio. Deci mă îndoiesc că putem acuza o insuficiență a campaniilor de informare”.

Foto: Chun-San / pixabay.com

DISTRIBUIȚI
Andreea Dogar
Jurnalist GreatNews, lucrez în presa centrală din 2008 și am scris pentru publicații precum Yahoo News România, ziarul „Evenimentul Zilei”, site-ul turism.evz.ro sau revista „National Geographic România”. Scriu cu plăcere reportaje și portrete pe care le ilustrez adesea cu fotografii și cred că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii. Mă interesează în special temele sociale, drepturile omului, egalitatea de șanse, diversitatea culturală și domenii precum știința și turismul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.