Aceste structuri cu mii de angajaţi, toţi bugetari, ar trebui desfiinţate, propune preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice. Dacă depolitizăm şcoala şi lăsăm toată decizia şi responsabilitatea în mâinile directorului, atunci facem un prim pas spre un sistem de educaţie competitiv.
În primele două săptămâni ale acestui an şcolar, „profesorii nu au făcut altceva decât să trimită liste peste liste către inspectorat”, spune Radu Gologan. El crede că evaluările centralizate propuse de minister sunt inutile şi o treabă extrem de birocratică. „Oricum, aceste evaluări se făceau în şcoli. Profesorul testa cunoştinţele rămase în mintea elevului”, spune acesta.
„Credeţi că la inspectorat a citit cineva acele evaluări?”, se întreabă Gologan, care îndrăzneşte să spună că, într-un sistem modern, instituţia inspectoratului şcolar e inutilă. O şcoală, crede el, ar trebui să fie răsplătită şi apreciată în funcţie de calitatea elevilor pe care îi produce. Abia atunci vom avea un învăţământ preuniversitar cu rivalităţi productive.
Un BAC care aduce şcoala românească mai aproape de adevăr
„Să fim serioşi. Acum nu se face şcoală. Există în acest moment o complicitate între copii şi profesori, între copii şi părinţi care ne trage în jos. Rezultatele de la BAC reprezintă întrucâtva această stare a şcolii româneşti, dar, sincer, situaţia e mult mai gravă”, spune profesorul Gologan. Adevăratul procent al promovabilităţii ar fi undeva la 20-30%, spune Gologan, coordonator al elevilor români la Olimpiadele Internaţionale de Matematică.
„La liceele mari, elevii slabi mai trăgeau cu ochiul, cu urechea la cei buni. Şi au picat doar elevii care nu ştiau să scrie ce aud, nu ştiau semnele. 2-3 elevi de la liceul Sava au picat astfel. Şi au mai fost liceele mici, unde s-a întâmplat ca niciunul din sala de examen să nu ştie rezolvarea”, dezvăluie profesorul.
La Bacalaureat, la matematică, un elev care nu a fost sclipitor, dar a învăţat câte ceva s-a ales liniştit cu nota 7, consideră el. 8-9 este nota elevului silitor şi serios, în timp ce notele între 9 şi 10 sunt „rezervate” celor care ştiu cu adevărat matematică.
Bacalaureat este unul dintre rezultatele reformei propuse de actualul ministru al învăţământului, Daniel Funeriu. Atunci când şi-a anunţat intenţiile, Gologan a avut încredere în planului şi Funeriu. Apoi, a realizat că obiectivele reformei s-a schimbat, iar reforma nu reuşeşte să schimbe învăţământul din rădăcini.
Matematica: predată de profesori de matematică după metodologii făcute de habarnişti
Dă un exemplu la îndemână, cel cu metodologia predării matematicii. „Când au fost consultări pe metodologii, ne-au chemat să ne dăm cu părerea. Şi Societatea a lansat o serie de propuneri. Niciuna nu a fost inclusă în metodologie. Altfel spus, ne-am întâlnit degeaba”. Asta deşi Societatea de Ştiinţe Matematice numără aproape 6.000 de membri, mulţi dintre ei profesori.
Iar metodologia a fost definitivată de oameni care nu prea aveau de-a face cu matematică, ne spune profesorul.
Un handicap de logică pentru elevi: fără geometrie în primii ani de liceu
Un alt exemplu este decizia de a scoate geometria din curriculumul claselor a IX-a şi a X-a. „O mare parte din dezvoltarea gândirii logice a copilului s-a dus astfel. Şi elevii s-au ales cu un handicap în logică. În loc să mai bage materii opţionale care să susţină logică (chiar jocurile de şah, bridge sau go), ei au scos geometria, unde erau deja profesori pregătiţi. Elevii de liceu buni la geometrie învaţă singuri”.
Decizia s-a resimţit şi printre olimpici. La olimpiadele internaţionale, românii erau recunoscuţi pentru abilităţile la geometrie sintetică, dar erau mai slabi la combinatorică. „Acum, a scăzut nivelul şi la geometrie”, spune Gologan.
Talente pierdute: trista soartă a elevilor de la sat
„Dacă mergi după ora 12 într-o şcoală de sat, o găseşti închisă”, descrie simplu Gologan situaţia elevilor care studiază în mediul rural. din experienţa de coordonator al olimpicilor, ne spune că abia o dată la cinci ani are în lotul pentru olimpiada internaţională un elev provenit din mediul rural.
În rest, copiii foarte deştepţi care au avut ghinionul să înveţe la ţară se pierd. Îi mai găseşte presa, din când în când, prin cârciumi de ţară şi se miră reporterii ce bine joacă şah cutare sau cât de repede calculează cutare. În toată afacerea, România pierde. Ce anume? „Împrospătarea elementului genetic intelectual”, spune Gologan. Şi dă un exemplu grăitor.
„În perioada interbelică, toţi intelectuali erau foşti bursieri ai statului. Dacă îi excludem pe brătieni, ceilalţi erau destul de săraci, statul a investit în ei iar ei au făcut România”, subliniază Gologan.
Singurul exemplu pozitiv vine de la Iaşi, unde s-au găsit resurse pentru aducerea la oraş a elevilor inteligenţi din mediul rural. Însă exemplul nu a fost împrumutat de nicio altă municipalitate. A rămas un model frumos şi atât.
Sursa foto: scoalaedu.ro
