Groapa Văcăreşti. Foto: greatnews.ro
Lacul Văcărești din Capitală, recent-propus pentru înscrierea pe lista rezervațiilor naturale din România, aspiră la titlul de deltă urbană. Ar fi prima rezervaţie naturală din Bucureşti şi o minunată recomandare pe cartea de vizită a capitalei României.
Un paradis verde, cu sălcii pletoase și nuferi, cu păsări pe care le mai găsești doar la grădina zoologică și peisaje unice – asta înseamnă pentru cei mai mulți dintre orășeni Delta Dunării. Ideea că un astfel de loc s-ar afla chiar sub nasul nostru, al bucureştenilor, la doi pași de ieșirea din bloc, pare ireală. Este susținută însă de cei de la National Geographic și dacă vrem să o verificăm trebuie doar să luăm autobuzul sau metroul.
Prima impresie
Flancată de cartierele Apărătorii Patriei, Berceni, Tineretului, Vitan și Dudești și de Serele Berceni, Groapa Văcărești, așa cum îi spun mulți bucureșteni, este incontestabil o oază de verdeață în peisajul prăfuit al Capitalei. Aici, pe o suprafață de aproximativ 180 de hectare, natura își face de cap. De la numai câțiva metri distanță de digul betonat, sirenele, claxoanele și motoarele turate – care compun zgomotul de fundal al cartierelor – sunt înlocuite treptat de un cor de ciripituri, iar clădirile cenușii fac loc unui crater de verdeață.
În interiorul lui descoperim o vegetație sălbatică luxuriantă care „emite” un zumzet continuu. De pe malul sudic al lacului (cartierul Berceni), peisajul nu pare foarte prietenos. O mare de trestie abia lasă să iasă la iveală câțiva arbori pitici și un ochi de apă, în depărtare. Digul foarte abrupt, pe care lucesc în soare cioburi de sticlă, și cele câteva familii care și-au stabilit reședința în apropierea unui izvor fac destul de dificilă incursiunea.
De la livada cu mere la braconaj
„Nu mai ai ce vedea acum. Înainte era frumos”, povestește Dragoș, un bărbat de 32 de ani care locuiește din copilărie pe Cercetătorilor, străduță paralelă cu Șoseaua Olteniței și care se intersectează cu Lunca Bârzești, ce duce la o spărtură în gardul de tablă al Văcăreștiului.
„Acolo am învăţat să înot, când aveam vreo 10 ani”, mărturisește bărbatul, arătând către o baltă din depărtare. „Era o apă limpede și curată. Am înotat acolo până când au început să vină țiganii să își spele caii în lac”, adaugă el.
În ’86, când s-a mutat în zonă cu părinții, Văcăreștiul era amenajat. „Erau case pe aici, în stânga era o livadă de meri, iar mai încolo un teren de fotbal”, povestește cu un zâmbet amar bărbatul. Peste numai doi ani, cartierul a fost demolat și, de atunci, lăsat în paragină. A devenit ulterior casa mai multor familii de romi, evacuate de câteva ori. Dintre cei mai longevivi, Dragoș și-l amintește pe ‘nea Gică Pescaru’, care a fost alungat de acasă de familie și care își încropise o casă pe lângă lac. Trăia din vânzarea peștelui, pe care îl exploata cum putea, folosindu-se inclusiv de unelte „neortodoxe”, precum bombe cu carbid sau fire electrice. Acum, în groapă își mai fac veacul trei sau patru familii de romi, care „se mai ceartă între ele, își dau foc” și fură de la oricine le calcă teritoriul, acesta fiind și motivul pentru care bărbatul nu recomandă plimbările prin această parte a lacului.
Explozie de vegetație și viețuitoare mici
Cartierul verde are ieșire și la Splaiul Unirii, în partea de nord, iar aici peisajul e puțin diferit. Pantele line, potecile șerpuite și sălciile pletoase care se zăresc de pe dig te invită parcă să te apropii. Odată coborât în crater, nu mai auzi nimic din hărmălaia Capitalei. Nici țipenie de om și un zumzet continuu. Pare că aici și-au găsit adăpost toate insectele izgonite din oraș.
Toate potecile duc către ochiuri de apă, care iau forma unor bălți, canale sau iazuri năpădite de trestie și papură. În câteva locuri, vegetația de la malul apei a fost smulsă, facilitând accesul pescarilor care au marcat teritoriul cu peturi, ambalaje de hârtie sau plastic. Luciul liniștit al apei e perturbat din când în când de câte o vietate a cărui formă nu apuci să o distingi, iar dintre copacii sufocați de trestii, iarbă înaltă și vreascuri căzute se aud triluri felurite.
După mai bine de un kilometru și jumătate poteca ce merge paralel cu digul înalt se lărgește, devenind suficient de încăpătoare pentru o mașină sau o căruță, și înaintează apoi către centrul craterului. Din loc în loc, peisajul sălbatic e întrerupt de rămășite ale unor platouri betonate, prin crăpăturile cărora au crescut buruieni sau arbuști, iar pe lângă poteci sau sub sălcii se pot zări uneori alte ambalaje și peturi decolorate.
Dacă este un lucru căruia îi poți simți lipsa aici, acesta este fără îndoială umbra deasă. Deși avem de-a face cu o explozie de vegetație, copacii sunt în inferioritate numerică în groapa Văcărești. Ei apar răzleț pe malul bălților și sunt greu accesibili.
Acesta este momentul în care cei care au venit aici mânați de nostalgia față de Delta Dunării vor duce dorul pădurilor dese care îmbracă deseori malurile superbei delte. Din acest motiv, o incursiune pe timp de vară în cartierul verde ar fi indicată numai în situația în care cunoașteți zona și puteți ajunge rapid într-un loc răcoros. În caz contrar, riscați să fiți goniți timpuriu de soarele prea puțin indulgent cu Capitala, mai ales că scăldatul este exclus în iazurile mlăștinoase ale Văcăreștului.
Dis de dimineață sau în zilele înnorate balta este însă mai primitoare și, dacă o studiați cu atenție, veți descoperi o părticică din canalele înguste care leagă ghiolurile pitorești ale deltei de brațele Dunării.
Fauna de neînchipuit a Văcăreştiului
Un pasionat de lumea înaripatelor, Cristian Mihai, a identificat peste 80 de specii de păsări în Groapa Văcăreşti, unele fiind specii extrem de rare! În cei 10 ani de când vine cu regularitate în groapă, a descoperit aici, la doi paşi de sufletul celui mai mare oraş din România, specii protejate la nivel european, cum ar fi stârcul roşu, cormoranul mic sau eretele alb. Cârduri de raţe roşii completează minunatul peisaj faunistic al Văcăreştiului.
Însă, lumea animalelor din groapă nu se limitează la păsări, arată un număr recent al revistei National Geographic. Nu se ştie cum au ajuns vulpile în groapa Văcăreşti, traversând întreg Bucureştiul, dar cert este că ele există aici. Iar, pe luciul apei, dacă stai puţin la pândă, vei vedea înotând alene, parcă fără a depune vreun efort, câte o vidră.
Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-ne un like pe pagina noastră de Facebook.
