Clatitele sunt un clasic american, dar succesul lor în Europa în general și în România în special este unul de necontestat. Micul dejun si brunch-ul ar fi pur si simplu incomplete fara ca acestea sa fie ingramadite si servite cu sirop, unt si toate toppingurile preferate. E drept ca mai mereu ”gresim” cate o clatita, care ajunge din pacate in cosuri de gunoi, dar e o greșeală asumată :). Clatitele pe care le iubim azi au o istorie de mii de ani.
Originea Clatitelor
Clatitele au existat de secole ca o baza preferata in dietele multor culturi. Au inceput in urma cu peste 30.000 de ani in timpul epocii de piatra. Cercetatorii au gasit clatite in stomacul lui Otzi Omul de Gheata, ramasite umane datand de 5.300 de ani.
In Grecia antica si Roma, clatitele erau facute din faina de grau, ulei de masline, miere si lapte batut. Poetii greci antici, Cratinus si Magnes au scris despre clatite in poezia lor. Shakespeare le mentioneaza chiar in celebrele sale piese. In timpul Renasterii engleze, clatitele erau aromate cu mirodenii, apa de trandafiri, sherry si mere.
Numele de „clatita” a aparut in secolul al XV-lea, dar a devenit universal acceptat in America din secolul al XIX-lea. Clatitele americane timpurii erau facute cu hrisca sau faina de porumb. Thomas Jefferson le-a iubit atat de mult incat a trimis o reteta speciala in orasul sau natal, chiar de la Casa Alba.
Ziua Clatitelor!
Da, ai auzit corect – Ziua Clatitelor este reala! Shrove Tuesday este sarbatorita inainte de Postul Mare. In timpul Postului Mare, oamenii nu aveau voie sa manance produse de origine animala precum lapte, unt si oua. Pentru a le impiedica sa risipeasca, aceste ingrediente au fost gatite in stive inalte de clatite. Au fost consumate in cantitati atat de mari incat aceasta zi a castigat numele de Ziua Clatitelor.
Clatitele in jurul lumii
S-ar putea sa fii surprins sa descoperi ca clatitele exista peste tot in lume si se pare ca fiecare cultura are propria sa abordare unica. Sunt servite la micul dejun, pranz si cina pe tot globul.
„Sindromul clatitelor”
Se pare insa ca „sindromul clatitelor” este de fapt o afectiune medicala. Apare in regiunile tropicale cand faina folosita in clatite a fost contaminata de acarienii de mei si determina consumatorii sa aiba o reactie alergica.
Clatitele vin in multe forme, dimensiuni si arome diferite. Pot fi dulci, sarate, groase, subtiri, mici sau mari, dar toate sunt delicioase! Clatitele au rezistat intr-adevar testului timpului cu istoria lor extinsa in intreaga lume. Ele detin un loc special in inimile noastre, amintindu-ne de confort, mese de familie si de weekenduri alaturi de prieteni. Poti introduce clatitele la orice masa, inclusiv la cele mai pretentioase, pentru ca le poti face in orice forma si le poti aranja astfel incat sa para un desert rafinat si interesant, chiar daca este vorba despre clasicele clatite pe care toti le cunoastem.
Desigur, dupa festin vine mereu si un chin: spalatul vaselor folosite la clatite. O misiune deloc usoara, chiar daca aveti bureti de vase buni, de calitate. Ce va recomandam este sa le veniti de hac tuturor vaselor imediat dupa ce terminati cu clatitele. Sau, in timp ce le faceti. Bolul de aluat lichid poate fi spalat usor si rapid imediat dupa ce ati turnat ultima clatita in tigaie.
