Istoria salvării montane în România are aproape 120 de ani. În zilele noastre, Salvamontul este organizat eficient, are în componența sa profesioniști, oameni bine instruiți, care știu să gestioneze orice situație, care au la dispoziție tehnologii de ultimă generație vitale în misiunile de salvare, însă începuturile au fost anevoioase. Te invităm să descoperi istoria Salvamontului, singurul serviciu de salvare montană din România.
La începutul anilor 1900 au fost consemnate în presa vremii primele misiuni de salvare pe munte. În acea perioadă, pe lângă asociațiile turistice din Brașov, Sinaia, Bușteni sau Sibiu, au fost organizate grupuri de salvatori formate din vânători, alpiniști și călăuze. În 1904, la „Școala de călăuze”, organizată de o asociație turistică din Transilvania, S.K.V., a fost ținut un curs special de prim ajutor în munți. Ulterior, în anuarele asociației au fost consemnate mai multe operațiuni de salvare.
În anul 1919, la Brașov, este organizat primul serviciu de salvare montană, în cadrul filialei S.K.V. care funcționa acolo. Acest serviciu era condus de Iulius Teutsch. 6 ani mai târziu, în 1925, este înființat un al doilea serviciu de salvare la Sibiu, de asemenea, pe lângă asociația S.K.V. Și tot în 1925 este înființat un „pichet de salvare” la Sinaia, în cadrul asociației „Hanul Drumeților”, iar în 1933 este organizată o echipă de salvare montană la Bușteni.
La Brașov apare o a doua echipă de salvare în 1936.
Turismul montan ia amploare în anii 1960 și se impunea o organizare mai riguroasă pe linia salvării. Astfel, un grup de montaniarzi pasionați, între care Aristide Stavros, Nicolae Jitaru, Mihai Sârbu, dr. Ioan Giurculescu, Alexandru Florcioiu, dr. Ludovic Gyorffy, Toma Boerescu, dr. Nicolae Ivan, începe demersurile pentru legiferarea Salvamontului în România, iar în anul 1969, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 140, se pun bazele organizării legale a primelor formații Salvamont.
În baza acestui act normativ, consiliile locale din localitățile montane au primit sarcina de a organiza echipe Salvamont formate din alpiniști și schiori.
Primele localități nominalizate pentru organizarea de formații Salvamont au fost: Câmpulung Muscel, Bicaz, Caransebeș, Reșița, Brașov, Predeal, Zărnești, Bran, Victoria, Rășinari – Sibiu, Bușteni, Sinaia, Borșa. Aceste formații aveau, în total, 140 de salvamontiști. Ulterior s-au format și alte centre Salvamont, iar în prezent există 41 de servicii publice Salvamont, cu peste 1.100 de salvatori montani atestați, profesioniști și voluntari, potrivit Salvamont România.
În anul 1972 se înființează Școala Națională Salvamont, în cadrul căreia se pregătesc viitorii membri Salvamont. Odată cu organizarea școlilor, începe și organizarea de concursuri care aveau ca scop verificarea stadiului de pregătire a formațiilor Salvamont.
Totuși, până în anul 1990, evoluția Salvamontului din România a fost înceată. Însă, odată cu schimbarea de regim, s-a produs și reorganizarea Salvamontului.
În noiembrie 1991 s-a constituit Asociația Națională a Salvatorilor Montani din România (ANSMR) și astfel s-a produs un salt spectaculos în evoluția activității de salvare pe munte din România. Salvamontul românesc s-a afiliat la forul internațional CISA – IKAR, a fost recunoscut pe plan internațional și astfel a avut acces la noile tehnici și materiale de salvare.
Ulterior a fost adoptat un nou act normativ care să răspundă necesităților actuale, au fost reorganizate școlile Salvamont, iar meseria de salvator montan a fost inclusă în Nomenclatorul meseriilor.
Primul Serviciu Public Salvamont cu angajați permanenți a fost înființat în anul 1997, în cadrul Consiliului Județean Brașov.
În momentul de față, Salvamont România are 41 de servicii publice, 74 de formații operative de intervenție, peste 1.100 de salvatori montani atestați, profesioniști și voluntari, peste 150 de baze și posturi de intervenție și a salvat peste 65.000 de persoane.
