Apreciate pentru aspectul și rezidența lor, diamantele ajung astăzi la valori foarte
ridicate, în funcție de dimensiuni și caracteristici. Deși în prezent se pot fabrica
diamante sintetice, diamantele autentice sunt preferate tocmai pentru că
înglobează atât de multă istorie, procese complexe și foarte rare în mod natural.
Diamantul este mineral nativ apreciat de publicul larg în special în cadrul unor
bijuterii. Aceste pietre prețioase iau naștere la adâncimi de sute de km sub
scoarța terestră, unde temperaturile depășesc 1200 de grade Celsius, existând în
același timp presiuni extrem de ridicate. Diamantele extrase acum pot avea o
vechime de peste 3 miliarde de ani.
Experimentul care a explicat conținutul diamantelor
Din punct de vedere chimic, diamantele reprezintă una dintre formele de
existență ale carbonului pur. În urmă cu 3 secole, cunoștințele omenirii în
domeniul chimiei erau extrem de limitate, iar Antoine Laurent Lavoisier, cunoscut
și ca fondator al chimiei moderne, a găsit o metodă deosebită de a demonstra
științific faptul că, așa cum intuia, diamantele nu sunt o substanță în sine, ci
reprezintă pur și simplu carbon. Metoda sa poate părea extrem de costisitoare în
prezent: Antoine Laurent Lavoisier a realizat experimente în cadrul cărora a ars
diamante valoroase.
Momentul cel mai important a fost consemnat în anul 1772. Dornic să
descompună materialele până la forma lor de bază, Lavoisier a introdus un
diamant într-un borcan închis, umplut cu oxigen. Conform IFLScience, pentru a
focaliza razele soarelui, a folosit o lupă de mari dimensiuni, determinând arderea
diamantului. Deși rezistente, diamantele pot arde dacă există în jurul lor o
cantitate suficientă de oxigen. Pentru că a reușit arderea, cercetătorul a
demonstrat că orice diamant este de fapt carbon pur.
Interesant este că, la finalul unui astfel de experiment, s-a constatat de asemenea
că masa borcanului nu s-a schimbat după procesul de ardere a diamantului.
Astfel, s-a oferit o dovadă a faptului că materia nu este creată sau distrusă în
reacții chimice, ci este conservată în ciuda unor transformări.
Înainte ca Antoine Laurent Lavoisier să ardă diamante în experimentele sale,
știința considera că toate materialele combustibile conțin un element asemănător
focului, eliberat pe măsură ce este ars și absorbit de aerul din jur. Teoria
flogistonului, infirmată de experimentul lui Lavoisier, considera că flacăra se
stingea în momentul în care aerul se satura cu flogiston până la punctul maxim de
absorbție.
Diamantele, elemente centrale în cărți, filme și jocuri
Pentru că ajung să aibă adesea valori foarte mari, chiar și de ordinul milioanelor
de euro, diamantele sunt adesea punct central în cărți și filme de ficțiune de tip
thriller – acțiune. Deși protejate atent, diamantele pot fi obiectivul unor furturi
bine puse la punct. Filme precum Furtul perfect (2007), Ăla micu (2006) sau Hoț
de diamante (2004) sunt bune exemple în acest sens. Un lungmetraj cu totul
deosebit despre complexa lume a exploatării diamantelor este Diamantul
sângeriu (2006), o dramă de război cu Leonardo DiCaprio în rol principal.
Diamantele sunt „vedete” și în jocuri video, inclusiv în jocuri simple de mobil.
Până și în popularul joc Minecraft poți găsi diamante. Acestea nu lipsesc nici din
universul jocurilor de cazino. Cei dornici să experimenteze păcănele noi cu
diamante pot încerca jocuri precum Diamond Duke de la Quickspin, Diamond Plus
de la Amusnet Interactive, Disco Diamonds de la Play n GO sau Diamond Strike de
la Pragmatic Play, iar lista poate continua cu multe alte titluri lansate în ultimii ani.
