În 1946, un grup de specialiști în automobile, conduși de inginerul Petre Carp, construia prototipul autoturismului Malaxa 1C. A fost fabricat în colaborare cu uzinele IAR, ASAM și Malaxa.
Potrivit inginerilor Aurel Brebenel și Dumitru Vochin, care au scris despre această mașină în cartea „Din istoria automobilului”, mașina avea un motor cu trei cilindri răciți cu aer, montat pe spate.
Greutatea motorului era de 80 de kilograme, iar ansamblul cu diferențialul și cutia de viteze ajungeau la 150 de kilograme.
Aerul pentru răcirea motorului era captat din față, de deasupra parbrizului și canalizat prin acoperișul mașinii cu ajutorul unui ventilator care îl absorbea, împingând o parte peste cilindri, iar restul spre carburator.
Caroseria avea formă aerodinamică, elegantă, cu portbagaj în față, sub capotă, unde se afla și roata de rezervă. Viteza de maximă atinsă era de 120 de kilometri pe oră, iar consumul de 10 litri la 100 de kilometri, potrivit Automobileromanesti.ro.
Până în 1947 au fost produse aproximativ 200 de mașini, însă, din cauza condițiilor economice grele din țara noastră nu s-a mai trecut la fabricarea în serie.
De asemenea, după venirea la putere a sovieticilor, întreaga linie de asamblare a fost mutată în URSS, la Podgorye.
În aceeași perioadă a fost construită și prima mașină sport din România. Proiectul, denumit M.R., i-a aparținut inginerului Radu Manicatide și a fost realizat la IAR Brașov.
Mașina avea două locuri, un motor în doi timpi de pe o motocicletă cu 11 cai putere. Avea 270 de kilograme și ajunge la o viteză de 70 de kilometri pe oră. Caroseria era inspirată după un Jaguar XK120.
În 1947 s-au construit trei modele mai puternice, cu motor IAR002, cu patru cilindri în linie, capabile să producă 45 de cai putere. Aceasstă versiune atingea 124 de kilometri pe oră. Ulterior a apărut o versiune și cu 100 de cai putere.
