Istoria fondului de ten este fascinantă și are legătură oarecum cu istoria cinematografiei. Acest produs a fost creat pentru a satisface nevoile femeilor, mai ales a divelor, sporind frumusețea și diversitatea.
Despre termenul de „cosmetice” se spune că a fost preluat de la grecii antici, și înseamnă de fapt „arta de a înfrumuseța și de a face ordine”. Totuși, cosmeticele nu sunt o invenție greacă; este cunoscut faptul că grecii antici erau iubitori ai inventării terminologiei.
Îngrijirea corpului și a pielii a prezentat interes pentru oameni cu mulți ani înainte. În Egiptul Antic, regina Cleopatra avea propriile parfumuri și produse ce par din domeniul cosmetologiei antice. Ea folosea măști de față cu amestecuri din ingrediente naturale, creme, henna pentru păr și un „eyeliner” cu antimoniu (sau funingine) și cu minerale de cupru. Acesta era sub formă de pastă și se aplica cu bețișoare. Pentru machiajul pleoapelor se folosea pe atunci pudra de malachit, iar pentru machiajul ochilor o pudră galbenă kohl, cu minerale, uleiuri, sulfură de plumb și grăsimi animale.
De asemenea, istoria fondului de ten pare legată și de regina Egiptului Cleopatra, în sensul că ea folosea o pudră de caolin pentru a-și înfrumuseța fața, pentru a avea tenul cât mai alb. De asemenea, în Imperiul Roman, femeile aveau obiceiul să folosească o pudră de cretă ce era amestecată cu miere și astfel pielea lor era mai frumoasă și mai albă. Pe atunci, idealul de frumusețe era femeia cu piele albă, fină, diafană. Se pare că istoria fondului de ten este legată și de obsesia femeilor pentru pielea foarte curată, albă, sidefată. Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, au început să se utilizeze alte produse, cum ar fi niște amestecuri din uleiuri, unt de cacao, făină, unguente, care erau puțin lipicioase.
Treptat, femeile au început să caute produse pentru a avea un ten mai sănătos și care să fie realizate din ingrediente naturale și cu beneficii pentru piele.
Despre fondul de ten modern se spune că a fost creat în 1906, de marca Shiseido, însă de fapt era doar o încercare, era o pudră de față inovatoare, care se apropia mai mult de nuanța pielii. Înainte se foloseau doar pulberi albe și de aceea, pudra colorată a fost foarte apreciată. Totuși nu era vorba chiar despre un fond de ten, era doar o pulbere pentru uniformizarea tenului. Despre pudra Shideido se spune că a fost folosită și de artiștii de la Hollywood, de Elizabeth Taylor și Marilyn Monroe.
Fondul de ten a fost inventat mai târziu, abia în 1908, atunci când Max Factor a început o afacere cu fabricarea perucilor și a produselor de machiaj teatral. Max Factor a obținut în anul 1914 un produs de machiaj sub formă de cremă, care se aplica pe față, în strat subțire. Acesta nu se usca pe piele și nu producea niciun disconfort pe față. Acesta a fost prezentat la curtea regelui Nicolae al II-lea al Rusiei, ca produs de înfrumusețare.
Mai târziu, Max Factor a inventat un alt produs cosmetic de machiaj, folosit în cinematografie și numit Pan-Cake. Asta a dus la succesul brandului Max Factor în machiaj și astfel, produsele sale au fost foarte mult apreciate și folosite de toate vedetele de la Hollywood, în timpul filmărilor și nu numai. În anul 1984 a fost fondată compania Make-up Art Cosmetic, sau MAC, de Frank Toskan și Frank Angelo. Primul era fotograf și make-up artist, iar al doilea era proprietarul unui salon de beauty. Cosmeticele acestui brand sunt foarte populare în ziua de azi și includ o gamă vastă de produse cosmetice de machiaj profesional (rujuri, pudre, creioane dermatograf), cât și renumitul fond de ten MAC. Aceasta este una dintre cele mai interesante companii de pe piață și una dintre cele mai de succes. Astăzi, MAC are peste 1.000 de magazine de lux în toată lumea, a făcut eforturi pentru a strânge milioane de dolari, pentru a-i folosi îndeosebi în beneficiul cercetării SIDA.
