Autor Irina Filip
„Nimic nu-i mai de preț pe lume ca sănătatea”, zice un vechi proverb românesc despre care probabil ne amintim doar când viața ne zdruncină rutina zilnică din temelii. Citim și auzim adesea despre diagnostice grave și ne cutremurăm pentru câteva minute, iar apoi proiectăm din nou planuri și vise de parcă nouă nu ni s-ar putea întâmpla. Dar oare ce o fi în sufletul unui părinte pus față în față cu un diagnostic nemilos al micuțului pe care l-a adus pe lume?
Și cum găsesc acești părinți supereroi puterea de a duce această luptă și de a-i ajuta și pe alți părinți aflați în situații similare? Cristina Armașu, fondatoarea Asociației Împreună pentru Cosmin, este mama unui băiețel diagnosticat acum 3 ani cu leucemie acută limfoblastică. Ea a găsit forța necesară să își ajute atât copilul, cât și pe alte mame aflate în situații la fel de grele precum a ei, iar în prezent se ocupă de o campanie de strângere de fonduri pentru Andrei, un băiețel de 5 ani cu paralizie cerebrală, care are nevoie urgentă de două operații în SUA pentru a putea merge.
Când ai aflat despre diagnosticul lui Cosmin?
În februarie 2018 suspiciunea de leucemie acută limfoblastică s-a transformat într-un diagnostic clar, fără echivoc, iar Cosmin a început chimioterapia. Am trecut prin toate fazele negării, de la speranța că poate e o eroare medicală la ideea că dacă nu vorbesc despre diagnostic, acesta nu e grav. Iar când l-am acceptat și am înțeles cât de grav e, am plâns enorm pe holurile spitalului, dar apoi m-am scuturat și mi-am dat seama că trebuie să fiu tare în fața lui. Treptat, am renunțat și să mă mai întreb atât de des „de ce el ?”, dar undeva, în mintea mea, mai stăruiește încă această frământare, la care cu siguranță nu voi primi niciodată un răspuns. Un sfat primit în acea perioadă mi-a rămas și acum în minte: „fii veselă în fața copilului, nu plânge în fața lui și joacă-te cu el”.
Pe Cosmin l-a ajutat foarte mult, dar și pe mine. Și la fel de mult ne-a ajutat tot suportul primit de la oamenii apropiați, dar și de la necunoscuți (grupul de Facebook Împreună pentru Cosmin ajunsese la 10.000 de membri atunci). Fiecare dintre acești oameni a contribuit, într-un fel sau altul, și le voi fi mereu recunoascătoare pentru ceea ce au făcut.
Când ți-ai dat seama că poți ajuta, la rândul tău, alți părinți?
Când eram în spital cu Cosmin, ne-am dat seama că înființarea unei asociații ne va ajuta din punct de vedere al donațiilor de care aveam nevoie pentru tratament. Inițial, mi s-a părut greu să fac și acest lucru, voiam să mă concentrez doar pe Cosmin și tratamentul lui. Dar, uitându-mă în jur, mi-am dat seama că acea asociație ar putea ajuta și alți copii, care aveau nevoie de citostatice scumpe, dar părinții lor nu își permiteau tratamentul. Iar cu ajutor din partea oamenilor potriviți, asociația a fost gata într-un timp scurt. Ne place să spunem despre noi că suntem o asociație de mame (și tații din spatele lor) pentru mame, care vrea să ajute la vindecarea copiilor cu diagnostice grave din România.
Care este partea cea mai dificilă a activității asociației? Cum alegeți cazurile pe care le ajutați?
Diagnosticele și întrebarea „de ce acești copii” sunt greu de procesat și gestionat, mai ales că, într-un fel, retrăiesc momentele când Cosmin a fost diagnosticat și apoi cele 9 luni de tratament. Nu e ușor când primești mesaje de genul: „X m-a contactat deoarece copilul lui tocmai a fost diagnosticat cu boala Y! Poți să vorbești cu ei?“. Știu că toți trec prin ce am trecut noi, copiii vor duce greul pe care l-a dus și Cosmin, dar sunt și momente de fericire pură când părinții lor îmi spun că au terminat cu bine tratamentul. Până acum, cele 10 cazuri de care ne-am ocupat au ajuns la noi prin intermediul cunoscuților, după ce am fost sunați de părinți care au vrut să știe cum a trecut Cosmin prin tratament sau cum am ajuns la spitalul Bambino Gesu, din Roma.
Cum ai aflat de cazul lui Andrei și cum îi ajută asociația pe părinții lui?
Mama Irinei (co-fondator AIPC) a fost internată, anul trecut, în același timp cu bunica lui Andrei și de atunci le urmărim cazul. Am intrat pe grupul lui de ajutor de pe Facebook, am vorbit cu Mădălina, mama lui Andrei, și când am auzit cât e de deznădăjduită la gândul că nu vor putea strânge banii ne-am decis să ne oferim ajutorul. Când am preluat cazul, suma de care aveau nevoie ni s-a părut uriașă. Dar apoi ne-am gândit la Mădălina, la cât de greu trebuie să i se fi părut ei, mai ales pentru că Andrei nu pare un caz urgent, nu are o boală care să îi pună viața în pericol imediat. Andrei are nevoie de o operație la Spitalul de Copii St. Louis din USA, care costă 60.000$ și trebuie să fie achitată cel târziu la începutul lunii iulie, în avans (operația va avea loc în septembrie).
Orice mână de ajutor este binevenită și de aceea încercăm să facem cât mai vizibil cazul său, șansa lui de a strânge banii poate apărea de unde te aștepți mai puțin, asta ne-a dovedit-o o mămică beneficiară a asociației. Trimitem cereri de sponsorizare posibililor sponsori, interacționăm cu membrii de pe grupul de ajutor, postăm cazul lui pe paginile de Social Media, conturăm idei pe care să le punem în aplicare rapid. Fiecare leu sau idee oricât de mică pot fi importante pentru șansa lui de a merge. Iar dacă, în cazul nefericit în care nu reușim să strângem toți banii până la finalul lunii iunie, măcar vom putea spune că am făcut tot ce ne stătea în putere pentru Andrei.
Ce mesaj ai pentru părinții care trec prin asemenea momente grele? Dar pentru ceilalți din jurul lor?
Să aibă încredere în instinctul lor de părinte, să ceară medicilor toate informațiile despre diagnostic și tratament – iar dacă nu le primesc să insiste, pentru că este dreptul lor – și să ia deciziile cele mai bune cu gândul la copilul lor. Și, chiar dacă este extrem de greu, să fie veseli în fața copilului și să se agațe cu dinții de cazurile cu final fericit. Iar pe ceilalți îi rog să îi susțină emoțional pe cei care trec prin asemenea momente. Un telefon sau un mesaj cu „Bună, cum mai sunteți?” valorează mult. Iar cei care n-au niciun caz cunoscut să se gândească cât de norocoși sunt.
Care sunt temerile tale legate de asociație?
Până acum nu am fost nevoite să refuzăm vreun caz, dar există această temere. La fel și frica de a nu reuși să strângem banii necesari atunci când preluăm un caz. Dar faptul că primim ajutor de la oameni care se alătură asociației în moduri suprinzătoare ne dă încrederea de a continua și ne face să simțim că rolul nostru de ONG umanitar prinde contur din ce în ce mai mult. Ne face să ne gândim că nu suntem atât de mici pe cât credeam. Iar cei care ne susțin constant știu unde ajunge ajutorul oferit de ei, iar dacă inițial ne susțineau pentru Cosmin, acum ne susțin pentru toți copiii asociației.
Dacă ai putea schimba un singur lucru în România, care ar fi acela?
Sistemul medical, clar! Sunt atât de multe lucruri de spus despre sistemul medical, atât de multe lucruri se ascund sau se trec cu vederea, atât de multe cazuri care ar fi avut un happy end dacă ar fi existat mai multă implicare. Sperăm din toată inima că acest lucru să se schimbe în bine pe viitor.
Donații pentru Andrei se pot face în conturile părinților săi:
RO30 INGB 0000 9999 0596 5580 (LEI) Iordache Alin Daniel
RO43 BRDE 030S V136 9540 0300 (EUR) Iordache Mădălina Marilena
Mai multe despre povestea lui Andrei puteți afla din grupul de Facebook Împreună pentru Andrei.
