Atunci când o entitate – fie ea o companie sau o instituție de stat – are nevoie de bani, ea poate pune în vânzare așa-numitele obligațiuni. Astfel, investitorii interesați pot împruma acea entitate cu o sumă de bani, urmând să fie răsplătiți prin dobânzi mai mici sau mai mari, în funcție de emisiunea respectivă.
Atunci când vorbim de titluri de stat, emitentul este mereu Ministerul Finanțelor și aceste titluri pot fi obligațiuni de stat și certificate de trezoreria.
Scadența primelor este de un an, iar cea a certificatelor – mai mică de un an. La obligațiuni statul plătește o rată fixă a dobânzii, iar la certificate de trezorerie se plătește o valoare a certificatului mai mare decât cea nominală, de la cumpărare.
Cum un stat, cel puțin teoretic, nu poate da faliment – putem considera investiția în obligațiuni și certificate de trezorerie una extrem de sigură.
Există și obligațiunile municipale, unele dintre ele fiind extrem de avantajoase. Merită să vă documentați despre ele atunci când apar, deoarece pot fi o varianta excelentă de a face ceva bani în plus cu economiile voastre.
Acțiuni și obligațiuni
Există, cum spuneam, și obligațiuni corporative, acolo unde entitatea care se împrumută este o bancă sau chiar o companie comercială clasică.
Există și o metodă de dublu câștig din obligațiuni. Condiția este ca aceste obligațiuni să fie listate la o bursă de valori. Acest lucru face ca de pe urma obligațiunilor să se poată câștiga în două moduri: fie din dobânda primită de la emitent, fie din aprecierea prețului de piață.
Acțiunile sunt însă la loc de cinste în privința opțiunilor investitorilor. Comparativ cu acestea, obligatiunile sunt ceva mai puțin riscante, dar și mai puțin atractive din punct de vedere al randamentelor. T
rebuie să vedeți acțiunea ca un risc (se incasează dividende și, în plus, ele pot crește foarte mult; dar pot și să scadă foarte mult), în timp ce obligațiunea este versiunea soft, destul de sigură și mulțumitoare ca venit.
