Sportiva fugită din Iran: „Sunt una dintre milioanele de iranience batjocorite”

kimia alizadeh sportivă fuga iran
Foto: Instagram

După ce în spațiul public au apărut informații potrivit cărora Kimia Alizadeh, singura femeie din Iran medaliată la Jocurile Olimpice, a fugit în Olanda, tânăra în vârstă de 21 de ani a publicat acum un mesaj pe rețeaua Instagram în care vorbește despre cât de umilită s-a simțit în Iran de-a lungul timpului.

Kimia Alizadeh a obținut medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din 2016, la Taekwondo (o artă marțială coreeană), pe când avea 18 ani.

Păstrând tradiția musulmană, în momentul în care a concurat, Alizadeh a purtat vălul islamic. Însă în ultimele zile, pe rețelele de socializare a apărut o fotografie în care tânăra apare alături de alți sportivi, femei și bărbați, fără să poarte vălul islamic.

Singura sportivă din Iran medaliată la Olimpiadă a fugit din țară și pozează fără vălul islamic

ISNA (Agenția de Știri a Studenților Iranieni) relatează că Alizadeh nu s-a prezentat la selecția pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo. Potrivit aceleiași surse, Alizadeh se antrenează acum în Olanda și ar intenționa să participe la Olimpiadă, însă fără să reprezinte Iranul.

Iată ce a scris sportiva în postarea ei de pe Instagram, tradusă din persană de jurnaliștii de la Adevărul:

Bună ziua, iranienii mei neajutoraţi,
La revedere, poporul meu onest,
Condoleanţele mele, oameni buni, oameni care sunteţi mereu îndureraţi!

Voi cât mă cunoaşteţi? Doar văzându-mă la concursuri, la televizor sau în compania oficialilor regimului. Să-mi permiteţi acum să-mi arăt adevărata faţă, cea necenzurată!

Ei spun (n.r. – oficialii regimului) că nu voi ajunge nicăieri (n.r. – după fuga din Iran). Eu merg şi mai departe şi spun că nici înainte nu ajunsesem nicăieri. Eu, Kimia Alizadeh, n-am scris nici istorie, n-a fost nici vreo campioană şi nici portdrapel al vreunei delegaţii iraniene.

Eu sunt una dintre milioanele de iranience batjocorite, de care s-au folosit, aşa cum şi-au dorit, în toţi aceşti ani. M-au dus pe unde au vrut ei, m-au îmbrăcat cum au vrut ei. Am repetat ce au vrut ei. S-au folosit de imaginea mea, când au vrut ei. Când am câştigat câte o medalie, au spus că se datorează ţinutei islamice şi managementului lor. Eu n-am fost importantă pentru ei. Nici unul dintre noi nu suntem importanţi pentru ei. Noi suntem o unealtă în mâinile lor. Doar medaliile noastre contează ca să le cumpere la preţul stabilit de ei şi să profite din punct de vedere politic de pe urma lor.

Dar, în acelaşi timp, îţi şi spun, ca să te jignească: femeia trebuie să se întindă cât îi e plapuma!

Dar eu am picioarele foarte lungi, se lovesc de pereţii din jurul patului, când mă trezesc dimineaţa. Cum puteam să fiu marioneta pe care o voiau ei?

Acum, când am plecat, spun că m-am umilit singură. Domnul Saei (n.r. – Hadi Saei, fost campion olimpic al Iranului la taekwondo, sport pe care îl practică şi Kimia), eu am plecat ca să nu fiu ca dumneavoastră şi să nu merg pe drumul pe care aţi mers dumneavoastră. Eu, dacă mă comportam ca dumneavoastră, aş fi putut ajunge şi la bani şi la putere, chiar mai mult ca dumneavoastră. Dar am întors spatele acestor avantaje. Eu sunt un om şi vreau să rămân un om.

După mintea voastră misogină, care dispreţuieşte femeia, aţi crezut că Kimia e o femeie şi nu poate să vorbească! Sufletul meu îndurerat nu poate tolera jocurile voastre murdare! Eu vreau să practic taekwondo şi să trăiesc în siguranţă, fericită şi curată. Altă dorinţă n-am pe această lume.

Dragii mei iranieni îndureraţi, eu n-am vrut să progresez într-un sistem ridicat pe minciună şi corupţie!

Nu m-a chemat nimeni în Europa şi nu mă aşteaptă nimeni aici cu masa pusă, într-o grădină de lux. Dar accept dificultatea de a trăi într-o ţară străină, pentru că n-am vrut să trăiesc în ipocrizie, minciună, nedreptate şi slugărnicie.

Această decizie pe care am luat-o e una mai dificilă şi decât câştigarea aurului olimpic!

Dar, oriunde voi fi, voi fi copilul Iranului! Mă bazez pe susţinerea voastră şi, în afară de încrederea voastră, nu vă cer altceva în acest drum dificil pe care l-am pornit.

 

View this post on Instagram

 

با سلام آغاز کنم، با خداحافظی یا تسلیت؟ سلام مردم مظلوم ایران، خداحافظ مردم نجیب ایران، تسلیت به شما مردم همیشه داغدار ایران. شما مرا چقدر می‌شناسید؟ فقط آنطور که در مسابقات، در تلویزیون، یا در حضور مقامات دیده‌اید. اجازه دهید حالا آزادانه، هویت سانسور شده‌ام را معرفی کنم. می‌گویند کیمیا پس از این چیزی نخواهد شد. خودم از این هم فراتر می‌روم و می‌گویم قبل از این هم چیزی نبوده‌ام: «من کیمیا علیزاده، نه تاریخسازم، نه قهرمانم، نه پرچمدار کاروان ایران» من یکی از میلیون‌ها زن سرکوب شده در ایرانم که سال‌هاست هر طور خواستند بازی‌ام دادند. هر کجا خواستند بردند. هر چه گفتند پوشیدم. هر جمله‌ای دستور دادند تکرار کردم. هر زمان صلاح دیدند، مصادره‌ام کردند. مدال‌هایم را پای حجاب اجباری گذاشتند و به مدیریت و درایت خودشان نسبت دادند. من برایشان مهم نبودم. هیچکداممان برایشان مهم نیستیم، ما ابزاریم. فقط آن مدال‌های فلزی اهمیت دارد تا به هر قیمتی که خودشان نرخ گذاشتند از ما بخرند و بهره‌برداری سیاسی کنند، اما همزمان برای تحقیرت، می‌گویند: فضیلت زن این نیست که پاهایش را دراز کند! من صبح‌ها هم از خواب بیدار می‌شوم پاهایم ناخودآگاه مثل پنکه می‌چرخد و به در و دیوار می‌گیرد. آنوقت چگونه می‌توانستم مترسکی باشم که می‌خواستند از من بسازند؟ در برنامه زنده تلویزیون، سوال‌هایی پرسیدند که دقیقاً بخاطر همان سوال دعوتم کرده بودند. حالا که نیستم می‌گویند تن به ذلت داده‌ام. آقای ساعی! من آمدم تا مثل شما نباشم و در مسیری که شما پیش رفتید قدم برندارم. من در صورت تقلید بخشی از رفتارهای شما، بیش از شما می‌توانستم به ثروت و قدرت برسم. من به اینها پشت کردم. من یک انسانم و می‌خواهم بر مدار انسانیت باقی بمانم. در ذهن‌های مردسالار و زن‌ستیزتان، همیشه فکر می‌کردید کیمیا زن است و زبان ندارد! روح آزرده من در کانال‌های آلوده اقتصادی و لابی‌های تنگ سیاسی شما نمی‌گنجد. من جز تکواندو، امنیت و زندگی شاد و سالم درخواست دیگری از دنیا ندارم. مردم نازنین و داغدار ایران، من نمی‌خواستم از پله‌های ترقی که بر پایه فساد و دروغ بنا شده بالا بروم. کسی به اروپا دعوتم نکرده و در باغ سبز به رویم باز نشده. اما رنج و سختی غربت را بجان می‌خرم چون نمی‌خواستم پای سفره ریاکاری، دروغ، بی عدالتی و چاپلوسی بنشینم. این تصمیم از کسب طلای المپیک هم سخت‌تر است، اما هر کجا باشم فرزند ایران زمین باقی می‌مانم. پشت به دلگرمی شما می‌دهم و جز اعتماد شما در راه سختی که قدم گذاشته‌ام، خواسته دیگری ندارم.

A post shared by 𝓚𝓲𝓶𝓲𝓪 𝓐𝓵𝓲𝔃𝓪𝓭𝓮𝓱🌟 (@kimiya.alizade) on