În amplul reportaj intitulat „Copiii lui Ceauşescu”, realizat de jurnalista Wendell Steavenson, publicația britanică „The Guardian” spune povestea de succes a lui Vişinel Bălan, un tânăr crescut în orfelinatele din România care au şocat lumea atunci când au fost descoperite în 1989. În ciuda greutăților, tânărul român a reușit să își clădească o viață frumoasă.
Vişinel Bălan are 27 de ani şi a fost abandonat la vârsta de două luni, fiind al treisprezecelea copil al unei familii din Bacău. El a trecut prin mai multe centre de plasament şi nu şi-a cunoscut familia până la vârsta de 11 ani.
În prezent, Vişinel este licenţiat în drept şi teatru şi a început un master în psihologie la Universitatea din Bucureşti. A lucrat pe un post de coordonator de proiect la Ministerul Tineretului şi Sportului, ca profesor de teatru la o şcoală pentru copii supradotaţi şi în calitate de consultant pentru Saatchi & Saatchi în România. A reușit să își cumpere o maşină şi un apartament într-o localitate de lângă Bucureşti, dar lucrul de care este cel mai mândru este ONG-ul pe care l-a înfiinţat în 2013 – “Desenăm Viitorul Tău” – care lucrează cu copii instituţionalizaţi din România.
La vârsta de 11 ani, Vişinel a descoperit din întâmplare că doi dintre soldaţii dislocaţi pe durata verii la centrul de plasament în care se afla erau de fapt fraţii săi. Ei i-au povestit despre fraţii şi surorile lui, precum şi despre părinţi. În acea vară l-au luat cu ei să îi cunoască. Mama lui era bolnavă psihic, iar tatăl o bătea. Patru dintre copii muriseră, iar restul dispăruseră în sistem, relatează mediafax.ro.
„Mulţi dintre colegii mei au fost răpiţi şi ucişi în gară”
Una dintre experienţele nefaste de care îşi aminteşte tânărul datează din perioada în care a locuit într-o gară din Comăneşti, unde se refugia când fugea din centrul de plasament: „Mulţi dintre colegii mei au fost răpiţi şi ucişi în gară. Aceste lucruri s-au întâmplat. Îmi aduc aminte cimitirul în care am îngropat una dintre fete. Mergeam cu trenul împreună şi un bărbat a încercat să o violeze, ea a opus rezistenţă, iar bărbatul a omorât-o. Eu aveam zece ani, iar ea era doar puţin mai mare”.
După ce a plecat din centrul de plasament, Vişinel a locuit la o mănăstire. Când a reluat contactul cu autorităţile, a fost plasat într-o familie care avea o fermă. „Soţul îşi bătea soţia, iar soţia îl bătea pe el”, povesteşte tânărul. S-a plâns autorităţilor, dar acestea i-au cerut să nu mai creeze probleme. A continuat să se plângă până când a fost luat din familia respectivă, iar aceasta a fost scoasă de pe lista asistenţilor sociali.
În articolul său jurnalista Wendell Steavenson arată că Ceauşescu a interzis avortul pentru femeile sub 40 de ani care aveau mai puţin de patru copii la un an de la preluarea puterii. Reportajul detaliază şi măsurile adoptate pentru creşterea brutală a ratei natalităţii, ceea ce a făcut ca tot mai mulţi copii nedoriţi să fie abandonaţi în grija statului.
„Unele îngrijitoare făceau tot ce puteau, altele furau mâncare din bucătăriile orfelinatelor”
Condiţiile din orfelinate s-au înrăutăţit profund după 1982, când Ceauşescu a redirecţionat banii din buget către plata datoriei naţionale. „Electricitatea şi căldura erau deseori furnizate cu intermitenţe, nu exista personal suficient, asistentele erau neinstruite (mulţi orfani au contractat HIV din cauza acelor nesterilizate) şi întârzierile în dezvoltare erau diagnosticate de rutină ca boli mintale. Abuzul instituţional a înflorit fără nicio verificare. În timp ce unele îngrijitoare făceau tot ce puteau, altele furau mâncare din bucătăriile orfelinatelor”, afirmă Steavenson.
Ea descrie însă îmbunătăţirile din acest domeniu care au apărut de-a lungul anilor în România, afirmând că ţara a parcurs un drum lung faţă de condiţiile care au şocat lumea întreagă la începutul anilor ’90. La această îmbunătăţire contribuie şi ONG-ul lui Vişinel. Cea mai mare parte a activităţii acestuia se concentrează asupra adolescenţilor din centrele de plasament şi a celor care locuiesc în apartamente de tip familial. Unele sectoare din Bucureşti sunt mai receptive, altele mai puţin. Vișinel are relaţii bune cu unii funcţionari şi educatori, în timp ce alţii îl văd drept un factor de perturbare care le dă copiilor speranţe false.
Reportajul „The Guardian ”vorbeşte şi despre experienţa jurnalistei în România, în vara lui 1990, când avea 19 ani şi a plecat într-un tur al ţărilor foste comuniste din estul Europei. Ea îşi aminteşte că a ajuns în Bucureşti pe întuneric, iar iluminatul stradal nu funcţiona, în timp ce de-a lungul drumului erau grămezi de gunoi mocnind. Dintre toate ţările est-europene cu excepţia Albaniei, România a fost cea mai izolată, afirmă ea, adăugând că nu a avut niciun disident politic faimos. „Niciun Saharov, niciun Walesa sau Havel”, mai scrie Stevenson.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
TOP 5. Cele mai bogate oraşe mici din România
Ce salariu are Patriarhul Daniel, șeful Bisericii Ortodoxe Române
Limuzina lui Ceaușescu, vândută cu 37.000 euro de la un preț inițial de 4.000 euro