Drama unei mame. Departe de familie, se luptă să supraviețuiască

pacient
Foto: Captură YouTube

De cinci ani, Maria M. lucrează în Italia, iar de două luni, aceasta a fost nevoită să renunțe la slujba sa și să se mute pe o perioadă nedeterminată într-un pat de spital.

La aproape 60 de ani, Maria stă departe de familie și de prieteni și se roagă să reușească să îi revadă.
Femeia este conștientă de faptul că în România nu ar reuși să se facă bine, așa că îndură tratamentele chinuitoare și se gândește neîncetat la cei trei fii ai săi.

„Mi-au trecut prin fața ochilor toate momentele plăcute, chipul părinților, al fraților și surorilor, mi-am amintit nunta și nașterea celor trei băieți. Mi-am adus aminte de întâmplări demult uitate și m-am gândit ce repede trece viața. Apoi medicii m-au întrebat din nou dacă vreau să plec în România să am familia aproape. Nu reușeam să vorbesc, deși mintea îmi era plină de gânduri. Unde să mă duc, cine să aibă grijă de mine? Copiii sunt la casa lor, soțul meu are viața lui înnecată în alcool și cu perioade în care este cel mai bun om de pe pământ. Dar unde să mă duc fără bani? Acolo se dau bani la spital. Bănuții mei strânși mi-ar ajunge trei luni. Dar de înmormântare să-i pun pe ei să facă împrumuturi?”, a spus femeia pentru nasul.tv.

Femeia este mulțumită că sunt condițiile bune și că medicii italieni au grijă de ea.

Aici măcar condițiile sunt foarte bune, medicii se comportă frumos, medicamentele care ți le dă le primești, ești tratat ca o persoană umană. Ce să fac? Poate am și eu o speranță cu tratamentul. Acasă dacă mă duc îmi rămâne doar să mor. Mi-au recomandat la spital un psiholog, o fată tânără drăguță. Mi-a pus multe întrebări despre cum mă simt și dacă suportul familiei îmi lipsește. Nu înțelege, draga de ea, că fiecare are problemele lui și nu se pot ocupa de mamă.

La telefon le-am spus că sunt la spital, că s-ar putea să am un cancer în stare avansată și mi-au răspuns: stai acolo, aici în spitale e jale. Cum vor putea, vor veni să mă vadă. Când mă simt rău după citostatice, mă uit la celelate din salon. Boala nu iartă și nu ține cont de vârstă. Chiar dacă nu înțeleg bine italiana, suferința și durerea n-au nevoie de cuvinte. Mulțumesc Domnului că nu este bolnav unul dintre fiii mei.”

Aici trec pe la mine asistenții medicali români, îmi mai aduc hainele spălate, fructe și mai stau de vorbă cu mine. Mai vine și o bătrânică pe care am îngrijit-o doi ani. Ea îmi citește rugăciuni și îmi repetă că trebuie să fiu tare ca să mă fac bine. Uneori îmi place să o cred!”

Recomandările editorilor GreatNews:
Două bebelușe dansatoare au cucerit internetul
Un lac unic în țară, destinația perfectă pentru vacanță
Scrisoarea unei mame bolnave către Ioan Rus: „Fetele mele mi-au cumpărat fiecare minut de viață cu bani munciți în străinătate”
Salvatorii și cei salvați, față în față. Copiii născuți prematur i-au reîntâlnit pe cei care le-au dat o nouă șansă
Experiment social, cu final neașteptat. Reacția oamenilor care văd o fetiță pierdută

 

 

Dan Arsenie
Jurnalist GreatNews, Dan Arsenie lucrează în presa centrală din 2007 şi a scris pentru publicaţii ca Evenimentul Zilei, realitatea.net şi Yahoo News România. Scrie cu pasiune reportaje şi portrete jurnalistice şi acordă o atenţie ridicată promovării oamenilor frumoşi şi a locurilor frumoase din România.