Când era mică, mama sa o poreclise „extra”, de la „extraterestru”.
„În copilărie, având vederea așa ciudată, aveam diverse preocupări anapoda. Jucam, de exemplu, tenis pe întuneric. Eu atunci vizualizam mingea aia galbenă. Pentru mine era un contrast”, povestește Emina.
Pe timpul zilei, mingea ar fi lovit-o „fără probleme”: ar fi văzut-o prea târziu ca să mai aibă timp să reacționeze.
În vârstă de 46 de ani, Emina Socolescu suferă de atrofia nervului optic, o boală degenerativă progresivă care poate duce la orbire. În ultimii 6-7 ani pierderea de vedere s-a accentuat atât de mult, încât a fost nevoită să renunțe la meseria de farmacistă și să se pensioneze.
Însă nu aceasta este singura sa problemă. Emina suferă și de surditate – fără implantul cohlear pe care a reușit să și-l facă în urmă cu câțiva ani nu ar putea să audă nimic.
De fapt, afecțiunea Eminei poartă numele de surdocecitate (o combinație rară de deficiențe de văz și de auz). Oficial, în România sunt doar 77 de persoane cu surdocecitate. Însă la nivel mondial prevalența este de 0,04% din populație. Deci, la o populație de 20 de milioane, în România ar trebui să fie în jur de 8.000 de persoane cu surdocecitate.
Din cauza legislației neclare, cele mai multe dintre ele se declară ca având un singur handicap (văz sau auz). Statul român nici măcar nu are niște criterii clare pentru definirea surdocecității.
Dincolo de toată încurcătura legislativă, viața cu surdocecitate în România nu este deloc una ușoară. Pericole sunt la tot pasul, de la groapa din asfalt pe care nu ai văzut-o, la semafoarele fără semnalizare sonoră sau la scările care nu au o bandă colorată pentru delimitare. Într-un mare oraș precum Bucureștiul, un om cu surdocecitate se simte strivit, uitat, insignifiant.
Chiar și pentru un om fără dizabilități, o vizită la un ghișeu al statului pentru plata unei taxe sau pentru depunerea unui dosar este un prilej de stres, temeri și nesiguranță. Când nici nu vezi, nici nu auzi cum trebuie, experiența de la ghișeu se poate transforma foarte ușor într-un chin, iar uneori într-o umilință.
Însă în ciuda problemelor de sănătate, a obstacolelor și a reacțiilor agresive de care a avut parte, Emina rămâne un om optimist, care vrea să vadă partea frumoasă a celor din jur. Și, chiar dacă își va pierde vreodată vederea complet, știe ce are de făcut: nu se va da bătută.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
