Mult timp nu m-am gândit deloc la ce însemn eu pentru mine, percepția mea era raportată la ce credeau oamenii din jur despre mine. Am învățat ulterior că identitatea este un lucru mult mai mare decât validarea externă; am învățat că identitatea este un construct social, niște cuvinte care denumesc ceva. Am observat că oamenii au tendința de a se simți îndreptățiți când vine vorba de viața altor oameni. Una dintre persoanele din jurul meu se întâmplă să fi realizat lucrurile acestea de la o vârstă mult mai fragedă și să fie într-un continuu proces de experimentare și acceptare, dar și de „afirmare” în fața societății că el știe cel mai bine ce simte și că un corp nu îi dictează întreaga viață.
Fran e o persoană non binară, nu se identifică nici ca un băiat, nici ca o fată. E mai simplu decât pare, Fran își acceptă toate trăsăturile atât feminine, cât și masculine, dar nu predomină niciuna, predomină doar personalitatea sa. El vede identitatea de gen precum un mod de a alege să te exprimi (de la aparență, până la partea creativă, haine, accesorii), dar, cel mai important: felul în care se simte o persoană.
Când a început să fie curios despre viață și despre părțile mai puțin discutate din ea, a aflat ce este sexualitatea și cât de diferită poate să fie de la persoană la persoană. Ulterior, a auzit de identitate de gen și lucrurile au început să se schimbe: „nu știam de identitatea de gen, nu știam că e un lucru, învățasem că există doar bărbați și femei”. La 13 ani a realizat că îi place să se prezinte într-un mod diferit: „am observat că îmi place să mă afișez într-un mod masculin, mereu mi-a plăcut să port haine de băieți, dar doar la 13 ani am înțeles că asta mă reprezintă și să mă informez mai mult despre grupul ăsta minoritar din care fac parte”. Cât despre procesul de cercetare, Fran spune că nu s-a încheiat, mereu învață lucruri noi despre sine, e un ciclu continuu. „M-a făcut să mă simt mai bine în pielea mea, deși nu îmi plac etichetele, mă simt mult mai comod să fac parte dintr-o categorie de oameni și cumva mai safe să știu că există și alți oameni care se confruntă cu aceleași probleme ca și mine”, spune Fran.
Etichetele sunt normale într-o oarecare măsură, căci ne ajută să înțelegem unele concepte mai ușor, dar pot deveni toxice când ne ghidăm doar după acestea. „Label-urile pot ajunge să te consume, dar nu cred că ar trebui să punem așa de mult preț, cu toate că este un lucru bun să te informezi cu privire la ele și semnificația lor”, adaugă Fran. Continuându-mi discuția de la 4 dimineața din dormitorul colegei sale de cameră și gândindu-mă la pisica mea, ajungem să ne emoționăm oarecum. Fran vorbește despre cât de importanți sunt prietenii în viața sa, pentru că lor le pasă și au fost curioși să afle cum se simte și au înțeles că îl rănesc dacă nu îl respectă.
„Despre asta e, despre respect. Când vine vorba de străini sau de oameni cu care nu sunt apropiat e o situație mai fragilă…de obicei mă percep ca o fată și nu folosesc pronumele corecte”. Deși, ulterior oamenii se corectează, Fran spune că tot îl rănește puțin că ideea lor inițială e „aaa, eu vorbesc cu o fată și trebuie să mă exprim într-un anumit fel.” Uneori e dificil să treacă peste asta, dar niciodată nu îi e greu să explice oamenilor ce este și cum ar prefera să îi se adreseze.
Ajungem la momentul în care glumim și pun întrebări „cu punctul pe i”, gândindu-mă că știu ce fac, că sunt un profesionist. Îi spun teoria mea și apoi îl întreb de unde crede că provine această ezitare din partea societății și ura în unele cazuri: „mi se pare că toată ezitarea provine de la faptul că oamenii mereu cred că știința e singurul argument, când în situația asta e despre ce simți, e un construct social, nu despre ce ai în pantaloni”. Continuăm ideea și îmi spune că oamenii se gândesc mereu la biologie, ca fiind singurul răspuns logic, întrucât asta (poate) am crezut cu toții la un moment dat, că „om=anatomie” și nu este ușor de contestat. Diferența e că știința s-a ramificat mult, iar lipsa de interes a oamenilor cu privire la identitatea de gen nu ar trebui să fie o scuză.
Suntem din nou puțin mai emoționați, acum povestim despre cât de mult l-au afectat aceste interacțiuni neprietenoase cu oamenii. Îmi spune că prima dată le-a avut chiar în familie, părinții încercau să îi suprime stilul masculin sau machiajele mai diferite, mereu rochiile și rujul roșu erau cele mai bune recomandări. Pe stradă era și mai rău: „eram privit urât, oamenii mă strigau după mine”, iar la școală, colegii făceau glume, mă considerau „prea ieșit din tipar”. Din păcate așa e pe stradă pentru o bună parte din comunitatea LGBTQIA+. Discriminarea, chiar dacă de foarte multe ori este întâlnită așa, sub formă de hărțuire sau agresiune, apare și în situații oficiale, ce continuă în instanță. Ne-am amintit de cazul Oanei Dorobanțu și a tipografiei care a refuzat să printeze niște afișe împotriva violenței persoanelor lesbiene. Cazul a ajuns ulterior și la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca de altfel, o serie de alte cazuri din ultimii ani.
Starea este alta acum, nu știu dacă aș putea să îi atribui un nume: știm că există speranță, că vocile tuturor contează. Fran e pozitiv, se gândește la cât de diferit e totul când își petrece timpul cu oamenii apropriați: „când sunt cu prietenii e ca o gură de aer proaspăt, sunt doar momente fericite, e un spațiu sigur, comparativ cu ce m-am obișnuit, adică doar cu interacțiuni mai negative”.
Conversația se aproprie de final, căscăm. Vorbim de personajele din seriale care sunt non binare sau trans. Ne bucurăm că există, chiar dacă nu de foarte mult timp. De fapt, în mare parte, asta e singura reprezentare. Îmi spune că dacă ar fi existat mai multe informații despre astfel de subiecte acum câțiva ani, ar fi ajutat, l-ar fi făcut să nu mai fie atât de confuz sau/și ar fi schimbat puțin percepția mentalității generale.
Vrem să dormim, ne trezim devreme, mai avem treabă. Am ajuns la o concluzie, o soluție există, simplă, generală și cel mai probabil eficientă: „dacă le oferi oamenilor șansa de a se informa, crește și șansa de a fi preluată; chiar dacă nu într-un mod pozitiv, subiectul e acolo, există undeva în mintea lor”. Reprezentarea trebuie să existe pentru a se opri și stigmatul împotriva persoanelor non binare.
Ne punem la somn, Fran speră că e okay, eu mă gândesc dacă e suficient, hotărâm că este.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
