Când mă gândesc la stația Sora, mă gândesc la o adevărată „soră”. Nu știu cât de mulți oameni pot să spună același lucru, dar pentru mine e cel mai special loc din Cluj-Napoca. Am observat oamenii, timpul, întregul univers de acolo și am ajuns la o concluzie: totul stă pe loc la Sora, ești în siguranță. De la coada record la shaorma gratis, până la a consuma alcool ieftin și suc cu gust de parfum lângă jandarmerie, poți realiza multe lucruri productive.
Anotimpurile, istoria, timpul
Iarna, frigul te înjunghie pe aleea plină cu reziduuri biologice lăsate de porumbei; primăvara, când „natura renaște”, nimeni nu e pe alee, poate doar un bătrân care se odihnește pe banca ruptă. Vara, în schimb, lucrurile se schimbă, vara faci parte din Sora, e a doua ta casă. Vara toată lumea știe pe toată lumea la Sora, vara nu ai griji, vara poți sta fără să plătești facturile, fără să deschizi vreo aplicație. În acele momente chiar poți vedea esența oamenilor, le poți interpreta gândurile fără a spune nimic, atunci te gândești dacă merită să te mai gândești la ceva vreodată. Toamna știi că se apropie sfârșitul, toamna când „se așterne covorul de frunze multicolore” oamenii „renasc”, puțini mai au timp și chef să vină. Toamna tu ești persoana care stă pe banca ruptă.
A existat mereu o bancă ruptă? Am fost curios să aflu istoria locului, am aflat că Sora există din 1938, se ține bine. Mereu un magazin, chiar dacă produsele diferă. Mă face să o apreciez mai mult, existența ei nu a fost pusă la îndoială, încă așteaptă să cunoască oameni. (Sunt convins că „Bătălia de la Sora” a existat cândva, dar e un secret păstrat de cele mai importante persoane, pentru că există un interes mare la mijloc…)
M-am întors la origini, foste iubite, alcool
Pentru a-mi termina procrastinarea și totodată tema, m-am întors la origini, singur. Nici 10 minute nu au trecut și m-am gândit că ar fi util să văd ce își mai amintesc prietenele mele despre Sora. Le-am întrebat entuziasmat ce cred despre Sora? și dacă e locul lor preferat? Nu cred că sunt întrebări la care se așteptau într-o seară aleatorie. Nu e vina mea, nu trebuie să ai așteptări de la nimeni, prima lecție importantă ce o înveți de la Lindsay Lohan.
Pentru Bea e doar o amintire: „nu am petrecut prea mult timp în oraș, doar când am vizitat prieteni sau am făcut câteva trip-uri de o noapte acolo”. A fost pentru prima dată acolo, atunci când a fost și pentru prima dată într-un club din Cluj. „Am intrat în Sora și am cumpărat o sticlă de vodcă și niște suc de fructe ieftin. Când am ieșit nu știam unde să ne facem «pregame-ul» (pregătirea), dar din fericire am găsit această străduță exact lângă supermarket și am fost entuziasmați că avem bănci pe care ne putem așeza”, detaliază ea. După ce și-a încheiat experiența din clubul local s-a întors la bănci, unde s-a bucurat că are cu cine să povestească, a stat până dimineață. Bea denumește locul și ca un „core memory” (o amintire de bază în acest context). „Cu această seară am început, fără să vrem, un fel de tradiție de a merge acolo fie pentru a sta și a vorbi, fie pentru a fuma o țigară, fie pentru a ne ameți înainte de club, fie pentru orice altceva atunci când eram aproape și voiam să omorâm timpul”, spune ea. Va rămâne o amintire specială, Bea gândindu-se automat la prietenii ei și la timpul petrecut vorbind și râzând isteric pe acele bănci.
Carla are altă perspectivă, nu îi oferă atât de multă încredere: „mă bucur că noaptea e cât de cât lumină, poate oferi un sentiment de siguranță, care dispare repede când strada e frecventată de persoane mai puțin okay”. Consideră că strada e utilă, pentru că face legătura între zone des frecventate de ea în drumul spre facultate. Nu are o părere exactă, o vede și cu bune și cu rele.
Nono pare să fi observat ce am observat și eu, esența străzii: „deși pentru multă lume pare un loc nesemnificativ, pentru mine este un loc destul de special; ori de câte ori trec pe lângă el îmi trezește amintiri plăcute, melancolice, îmi aduce aminte de persoane care la un moment dat mi-au fost dragi, dar care la momentul actual nu mai fac parte din viața mea”. Sora este locul perfect pentru serile de vară, când toată lumea se înțelege și pacea mondială din discursurile de miss poate fii simțită pe fiecare fir de păr de pe mână. Își aduce aminte și de momentele în care timpul o ajuta să o cunoască pe fata de care era îndrăgostită la vremea aceea: „prima noastră întâlnire, stăteam pe bancă lângă ea și povesteam tot feluri de lucruri, mă îndrăgostisem de ea”. Acum, de fiecare dată când trece pe acolo, se oprește câteva clipe și retrăiește cu drag și dor momentele petrecute acolo.
Concluzii, dileme, gânduri grele, linia 35
De ce simt nevoia să stau și să reflectez asupra nevoii de a gândi? De ce vara nu există griji? De ce Sora? Unele întrebări trebuie să rămână fără vreun răspuns clar și simplu. Cu toate astea, cred că Sora va rămâne în istoria recentă ca un loc sigur pentru toată lumea. Locul care nu face parte din nimic și toți oamenii fac parte din el. Avem nevoie de aceste locuri și momente, poate toate suvenirurile lăsate de porumbei sunt semne. Dacă toate aceste „cadouri” aduc atât de mult noroc, încât oamenii chiar pot simți ceva? În același timp, probabilitatea ca totul să devină o altă rutină, deși ne dorim să evadăm din cea în care trăim este mare, cam cât shaorma de pui cu porumb, salată verde, roșii, sos Tzatziki și maioneză cu usturoi de la Rosa.
În timp ce mănânci, ideea de a lucra în tura de noapte la Carrefour-ul de jos sună excelentă. Ești entuziasmat. Ora 5, ai venit la 22, acum e 5. Starea nu a durat o veșnicie, acum te gândești la ce te gândești de obicei: la cum, cel mai probabil, acolo vei lucra și nu pentru că ești entuziasmat, pentru că ai nevoie de bani, vrei mulți bani. A venit 35-ul, gol, în 15 minute ajungi, e și mai frig, ajungi acasă și „ziua s-a încheiat”. Te trezești după-amiază și nu mai vrei să mergi la Sora, acum e prea frig, nu prea mai vrei să faci nimic, nu îți mai pasă de când a început urbanizarea în centru, ce istorie are Sora.
Nu știu ce simte Sora, nu îi pot pune întrebări. Poate se gândește la mine și la restul oamenilor. Poate îi lipsim, poate e blocată într-o rutină. Tot ce știu e că mă așteaptă, suntem frați.
With love from Sora (și Tudor)!
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos: