Serviciul 112 pentru surdo-muți se luptă să supraviețuiască

asociatia_1_iunie_2001__00
Asociația „1 Iunie 2001” a fost premiată la Gala Societății Civile pentru proiectul „Sunt surdo-mut. Vreau să sun la 112” / Foto: Asociația „1 Iunie 2001”

Serviciul 112 pentru surdo-muți ar putea muri până la sfârșitul anului din cauza lipsei de fonduri. Ionica Tarău, președinta Asociației „1 Iunie 2001” din Buzău – organizație care luptă pentru drepturile persoanelor surdo-mute, face un apel către toți cei care ar putea ajuta asociația, astfel încât de serviciul pentru apeluri de urgență 112 să poată beneficia și cetățenii cu deficiențe de auz și vorbire.

Pentru un surdo-mut, apelul la serviciul 112 clasic este imposibil. Un singur caz este suficient pentru a înțelege situația dificilă în care se regăsesc zeci de mii de surdo-muți din România. Într-o noapte, soția bolnavă a unui a unui bătrân surdo-mut se sufoca (ea fiind, de asemenea, surdo-mută). Deoarece niciunul dintre ei nu știa să scrie, nu au putut anunța pe nimeni printr-un mesaj. Singura soluție pe care bătrânul a văzut-o a fost să se ducă la Ionica Tarău. „El a mers noaptea până la mine acasă”, a povestit Tarău pentru GreatNews. Doar așa au putut anunța Salvarea.

Astfel de situații ar putea fi evitate dacă surdo-muții din România ar beneficia de un sistem 112 conceput special pentru ei. O speranță a apărut în toamna anului trecut, când asociaţia din Buzău a semnat un protocol pe un an de zile cu Ministerul Muncii și Serviciul de Telecomunicații Speciale, prin care a fost înființat, la Buzău, serviciul de urgență 112 pentru surdo-muți.

Serviciul 112 pentru surdo-muți, în impas

Cu ajutorul unui telefon 3G, surdo-muții puteau iniția un apel video pentru a anunța o situație de urgență. Apelul era preluat de interpreți în limbajul mimico-gestual ai Asociației „1 Iunie 2001”. La rândul lor, interpreții transmiteau mai departe informațiile către Sistemul unic de urgență 112.

O mare parte din banii pentru implementarea acestui program au venit de la Asociația „1 Iunie 2001” – în 2008 Ionica Tarău a vândut o locuință, iar banii i-a investit în proiecte dedicate persoanelor surdo-mute. Alte fonduri au venit de la Ministerul Muncii, care a subvenționat parțial implementarea proiectului 112 pentru surdo-muți.

Dar serviciul 112 pentru surdo-muți a ajuns acum într-un impas, a spune Tarău, deoarece banii asociației sunt tot mai puțini, iar protocolul încheiat cu Ministerul Muncii și STS expiră în luna noiembrie. În plus, a crescut și numărul persoanelor surdo-mute care cer ajutorul organizației, mai spune ea.

„Un surdo-mut nu poate plăti un abonament din 234 de lei”

De când a fost lansat acest program, ONG-ul a distribuit 11 telefoane 3G în județele Vrancea, Buzău, Suceava, Craiova, Cluj și Satu Mare. Aparatele au ajuns la persoane cu handicap grav sau în școli speciale unde învață copii surdo-muți. Asociația a distribuit și 20 de telefoane obișnuite, prin care o urgență poate fi anunțată prin SMS, precum și zece laptop-uri ce au conexiune la internet.

Dincolo de aparatură, asociația a plătit abonamentele pentru telefoane sau a încărcat cartelele beneficiarilor când aceștia rămâneau fără credit.

„Din ajutorul acordat de stat de 234 de lei, [un surdo-mut] nu-și poate cumpăra un telefon prin care sa poată face şi apeluri video în caz de urgenţă şi nici nu poate suporta costul unui abonament”,  mai arată Tarău.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-ne un like pe pagina noastră de Facebook.