Cu toții am văzut măcar o dată în viaţă, prin casele bunicilor, minunate piese de gravură, însă puțini ne-am sinchisit să aflăm mai multe despre acest meșteșug. Întâlnind un singur om, mi-am dat seama că aceasta este o minunată artă.
Redescoperirea pasiunii
Soţ, tată a doi copii frumoşi, fost alpinist şi actual gravor, Szocs Attila trăieşte în Cluj-Napoca dintotdeauna. E un om simplu, pregătit să prezinte oricui tainele gravurii, meşteşug de mult timp uitat. Gravează inele, medalioane, mărţişoare, brăţări, medalii şi chiar piese de motocicletă, pentru a-şi mai face reclamă.
Moşteneşte talentul artistic de la bunicul său, iar să graveze a învăţat în urmă cu mult timp de la un vecin, Vasile Mureşan, de la care s-a ales nu numai cu o meserie, ci şi cu lecţii de viaţă. E darnic, aşa că vrea să ofere generaţiei de azi o nouă viziune. Speră că va reuşi să îşi deschidă o şcoală de gravură, iar prima elevă va fi poate chiar fetiţa lui. Dar până să ajungă acolo, vrea să stăpânească cu desăvârşire această artă!
De la hobby la full time job
E unul din cei puținii gravori din ţară şi se bucură de raritatea meseriei sale. A ales să se desprindă de alpinism deoarece preţuieşte mai mult timpul petrecut alături de familie. Lucrează de dimineaţa până seara, la ora 19, când merge să le citească copiilor o poveste. Atelierul lui e micuţ, chiar sub sala de alpinism Gravity (Strada Frunzişului 88), însă e îngrijit şi preţios. A fost construit din fonduri europene în urmă cu mai bine de un an, fiind utilat cu toate aparatele pe care gravorul și le-a dorit.
Deşi Attila e la început de drum şi nu are prea mulţi clienţi, crede că această artă va reînvia curând. Iniţial grava pe inele şi brăţări cu dalta şi ciocanul, iar acestea erau dăruite sau vândute prietenilor. În momentul în care a început să se perfecţioneze, a început să graveze cu un aparat specific (o daltă ce zgârie materialul prin vibraţii), însă tot manual. Soţia lui a început să vândă la lucru brăţări, medalioane, însă nu e îndeajuns pentru a se promova.
”E greu să ieşi pe piaţă azi, când totul este făcut de maşinării”
”Poate că unii oameni şi-ar dori lucrări gravate manual, însă nu ştiu încă de existenţa acestui meşteşug; e greu să ieşi pe piaţă azi, când totul este făcut de maşinării, când tehnologia avansează continuu. Dar cred că ceea ce a fost cândva apreciat, va deveni din nou, peste câţiva ani, la fel ca moda!”, spune el.
Gravura era cândva o artă preţioasă, numai că, odată cu trecerea anilor, a murit încet-încet. Poți urmări întreaga evoluţie a atelierului său, dar şi creaţiile lui Szocs Attila pe pagina de Facebook Colţul de Gravură.
Robert Nica urmează cursurile de jurnalism ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. Articolul său despre acest meșteșug uitat face parte dintr-o campanie prin care greatnews.ro le oferă studenților șansa de a-și publica textele jurnalistice pe un site urmărit de un public larg și divers.
Puteți citi și articolul unei alte studente, Alexandra Pleșan Popel, despre doi frați bucătari care au dat Londra pentru a avea succes acasă la ei, în România.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
