Centrala de la Fukushima, după cutremurul urmat de tsunami
În timp ce un cercetător român se pregătea să prezinte rezultatele unui sistem de supraveghere și estimare a riscului în cazul unui accident nuclear, avea loc dezastrul de la centrala nucleară Fukushima.
La 11 martie 2011, un cutremur cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter a provocat un tsunami. Valul uriaș a afectat centrala nucleară Fukushima, iar mai multe echipamente au cedat. Echipele de intervenție au încercat să evite eliberarea de material radioactiv în atmosferă, dar nu au reușit.
În acest timp, la Măgurele (oraș din apropierea Bucureștiului), o echipă de cercetători de la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” și-a propus să testeze sistemul nou creat pentru a încerca să prevadă pașii pe care îi vor face japonezii și a calcula nivelul de radiație din aer.
Folosind informațiile puse la dispoziție de guvernul nipon și de surse media credibile, sistemul a fost capabil să evalueze dispersia atmosferică și depunerile și să estimeze riscurile sanitare ale expunerii la radiații. În plus, cercetătorii de la Măgurele au prevăzut corect câteva dintre operațiunile pe care japonezii, sprijiniți de americani, au fost nevoiți să le întreprindă.
Astfel, într-unul dintre buletinele zilnice de analiză, în care cercetătorii lansau și câteva prognoze, s-a menționat că este foarte posibil să se intervină cu elicoptere cu apă. Asta s-a și întâmplat în zilele de după publicarea buletinului.
O altă reușită a sistemului a fost estimarea corectă a zonei de evacuare a populației. Sistemul a indicat mai întâi o suprafață întinsă pe 20 de kilometri în jurul centralei, în primele zile după cutremur. Apoi, tot corect, a prevăzut extinderea distanței la 30 km în jurul centralei.
Dimensiunea accidentului – cel mai mare accident nuclear de după dezastrul de la Cernobîl, din 26 aprilie 1986 – au fost estimate corect, așa cum aveau să arate analizele post-accident ala Guvernului nipon.
Cum funcționează sistemul
El poartă numele de Rodos, iar sistemul este unul pan-european de analiza și asistare informatică a răspunsului la crize radiologice de mediu și sanitare, la Măgurele a fost primul deținător al licenței
RODOS și a avut ocazia să testeze acest instrument odată cu nefericitul accident nuclear de la Fukushima.
Sistemul analizează riscul și prezice evenimentele de după accident luând în considerarea mai întâi tipul de reactor (de exemplu, la Cernavodă, noi avem reactoare CANDU, de tip canadian, în timp ce la Fukushima reactoarele
erau de tip BWR (Boiling Water Reactors), cu principiu de funcționare asemănător, vulgarizând puțin, cu al unei oale sub presiune). Apoi, parametrii de radiații, dar și alți indicatori, arată sistemului cât de mari sunt riscurile de radiații.
Tipul radiațiilor și nivelul lor, asociate cu factori meteo ca viteza vântului sau precipitațiile indică, la rându-le, suprafața pe care populație trebuie evacuată.
Sistemul se va dovedi de mare ajutor la un eventual alt accident nuclear, în cazul în care lumea va mai avea parte de astfel de catastrofe. Măsurile elaborate de cercetători cu ajutorul sistemului pot preveni decese și îmbolnăviri în rândul populației și, de asemenea, pot limita efectele catastrofei asupra mediului.
Rezultatele sistemului și mai multe detalii despre acesta găsiți AICI.
Dacă articolul ţi-a fost de ajutor, dă-ne un LIKE pe pagina noastră de Facebook
