Cum schimbă lumea un război în Coreea

Pe 5 martie, Kim Jon Un a avut o întâlnire cu oficiali ai Coreei de Sud FOTO: Wikimedia Commons
Pe 5 martie, Kim Jon Un a avut o întâlnire cu oficiali ai Coreei de Sud FOTO: Wikimedia Commons

Liderul Coreei de Nord, Kim Jong Un, a început să reapară în public, după o pauză de aproape două luni. Zilele trecute a fost în vizită la un orfelinat.

Din primele informații aflate pe surse, făcute publice de organizația de disidenți North Korea Intellectuals Solidarity, reiese că dictatorul de la Phenian ar avea probleme de sănătate. Acesta ar fi suferit o operație la glezne, suferă de gută și diabet.

Însă amenințările care vin de la Phenian sunt în continuare analizate cu mare atenție.

Conflictul dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord este privit cu foarte mare interes pentru că la fiecare reacție a celor două state apar și alte poziții ale marilor puteri, de câteva ori orientate în direcții ușor diferite.

Peste toate amenințările lui Kim Jong-un și reacțiile diplomaților și strategilor militari există o întrebare clară, pe care și-o pune toată lumea: Ar putea exista un război între Coreea de Nord și Coreea de Sud?

Analiștii cred că nimeni nu are interesul ca Phenianul să arunce bombele nucleare. „China e în fruntea acestor țări. Opinia este că dacă Phenianul va ajunge în punctul în care să apese butonul roșu și să folosească bombele nucleare, cu siguranță va interveni China.

În general, toată lumea este de acord, China ține în spate regimul de la Phenian pentru că are nevoie de un atu în jocurile de politică externă. Dar pe de altă parte, China nu este un jucător nechibzuit, nu va da drumul din lesă Coreei de Nord în condițiile în care are interese economice importante în Coreea de Sud.

De asemenea, sunt într-o relație economică extraordinar de strânsă cu Statele Unite. De asemenea, nu aș vedea nici Rusia să lase Coreea de Nord de capul ei și să nu intervină. Analiștii spun că e o situație de uzură, însă care riscă să mai dureze ceva vreme”, e de părere Carmen Gavrilă, specialist în politică externă la Radio România Actualități, unul dintre jurnaliștii români care au fost în Coreea de Sud.

Cât de importantă este economia Coreei de Sud? „Imediat după primele rachete pe care le-ar trimite Coreea de Nord ar fi afectate fluxurile de mărfuri între China, Coreea de Sud și Japonia, care sunt foarte mari. China nu își permite să-și afecteze propria industrie, e dependentă de exporturi. Pentru China, Coreea de Nord e doar un pion pe tabla de șah pentru a obține alte avantaje în alte părți.

Coreea de Sud e cel mai mare producător de nave oceanice, prin Hyundai Heavy Industries, Samsung Heavy Industries Co, Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co si STX Shipbuilding & Offshore Co. Au POSCCO, al treilea producător mondial de oțel din lume. Mai există și Hyundai, care nu înseamnă doar industrie auto, ci și televizoare, electrocasnice sau chiar oțel.

Să nu uităm de Samsung și LG, doi dintre cei mai puternici producători de electronice din lume. În concluzie, nimeni nu-și permite un atac asupra Coreei de Sud pentru că efectele ar fi dăunătoare asupra economiei mondiale”, a explicat jurnalistul economic Daniel Ionașcu, redactor la Adevărul.

Cu toții am văzut imagini filmate sau fotografii în care apar nord-coreeni extrem de entuziasmați în fața liderilor de la Phenian. Am văzut și oameni plângând în hohote, distruși de durere după moartea fostului lider nord-coreean, Kim Jong-il. „Toate aceste imagini sunt orchestrate. Pe de altă parte, majoritatea populației de acolo nu știe altceva pentru că oamenii de acolo sunt completamente izolați de restul lumii. Nu există internet, nu există nicio cale de comunicare, telefoanele sunt restricționate.

Evident, sunt oameni care sub imperiul foamei realizează că nu e totul OK. Însă propaganda funcționează foarte bine, tot ce e rău se întâmplă din vina americanilor și a sud-coreenilor. Mulți dintre oameni sunt pur și simplu spălați pe creier de toată propaganda și pur și simplu nu știu ce se întâmplă în restul lumii.

Orice regim din acesta poate împinge foametea până la un anumit punct, apoi lumea s-ar putea să le sară în cap. Nord-coreenii sunt foarte bine controlați și funcționează niște reguli terifiante: copii care-și denunță părinții, copii care sunt învățați că nu există mamă, nu există tată, există partidul și șeful statului.
Deja generațiile celor care au prins perioada de dinaintea instaurării regimului comunist de la Phenian și dinaintea războiului s-au cam dus. Acum sunt generații noi, care nu știu altceva decât acest sistem”, mai spune Carmen Gavrilă de la Radio România Actualități.

Arsenal militar
Arsenal militar

Istorie. Cum s-au separat cele două state coreene

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Japonia a reușit să treacă Coreea în sfera sa de influență, până atunci fiind controlată de China. În 1910, după războaiele cu rușii și chinezii, japonezii reușesc să-și anexeze Coreea.
În anul 1945, după ce Japonia a fost înfrântă în cel de-al Doilea Război Mondial, armatele Uniunii Sovietice și Statelor Unite au ocupat fiecare câte jumătate din teritoriul coreean, împărțit de-a lungul paralelei 38.
În următoarea perioadă ar fi urmat unificarea celor două teritorii, însă insuccesul organizării alegerilor libere în 1948 a început să crească tensiunile între cele două regiuni. Mai mult, Nordul a instaurat un guvern comunist.

Pe 25 iunie 1950 situația a degenerat în război după ce Coreea de Nord a invadat teritoriul Coreei de Sud. Războiul a durat până pe 27 iulie 1953. În acest conflict, Coreea de Sud a primit ajutorul Statelor Unite. În absența unei voci disidente din Uniunea Sovietică, SUA și 19 țări adoptă o rezoluție a Consiliului de securitate al ONU prin care se autorizează intervenția militară în Coreea. A participat o forță militară internațională de 314.000 de militari, iar aproape 90% erau americani.

Țările ONU au reușit să împingă nord-coreenii dincolo de paralele 38, ceea ce a determinat Republica Populară Chineză să intre în război de partea Coreei de Nord. În acest conflict, Uniunea Sovietică a sprijinit cu armament atât chinezii, cât și armata nord-coreeană.

Războiul s-a încheiat printr-un armistițiu. S-a stabilit granița între cele două Coreei și a fost creată o zonă demilitarizată lată de 4 kilometri. De atunci și până în prezent nu s-a semnat niciun acord de pace între cele două țări și a existat doar acest armistițiu. Din punct de vedere al actelor, Coreea de Nord și Coreea de Sud sunt în continuare în război, doar încetat focul.

Cronologie. Istoria recentă a conflictului dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud

12 octombrie 2009. Coreea de Nord lansează cinci rachete cu rază scurtă de acțiune pe coasta estică a țării, acest lucru după ce pe 23 august a avut loc prima întâlnire a președintelui sud-coreean Lee Myung-bak cu oficialii nord-coreeni.

3 noiembrie 2009. Phenianul declară că va relua procesarea combustibilului nuclear în scopuri militare.

10 noiembrie 2009. Schimb de focuri între nave militare nord-coreene și sud-coreene.

27 ianuarie 2010. Schimb de focuri în zona graniței martime din Marea Galbenă.

26 martie 2010. Corveta militară sud-coreeană Cheonan este scufundată și mor 46 de marinari. Presupusa torpilă ar fi fost din partea nord-coreenilor, însă aceștia au negat.

23 noiembrie 2010. Coreea de Nord bombardează insula Yeonpyeong din Coreea de Sud. Mor trei oameni și alți 17 sunt răniți. Phenianul își justifică atacul evocând o ripostă la manevrele Seulului. Coreea de Sud nu reacționează militar. Această zonă, frontiera maritimă între cele două state, a mai fost teatrul unor confruntări, inclusiv sângeroase, în anii 1999, 2002 și 2009.

24 noiembrie 2010. SUA şi Coreea de Sud inițiază manevre militare navale comune. Decizia preşedintelui american şi a liderului sud-coreean a venit după bombardarea unei insule sud-coreene de către Coreea de Nord.

13 ianuarie 2012. Coreea de Nord testează trei tachete balistice cu rază scurtă de acțiune. Testele au menirea de a arăta că totul funcționează după tranziția de la Phenian, instalarea la putere a lui Kim Jong-un în locul tatălui său, Kim Jong-il.

20 februarie 2012. Coreea de Sud a începe o serie de manvere militare, cu tiruri de artilerie, în apropiere de granița militarizată cu Coreea de Nord. Phenianul cataloghează exercițiile militare drept o provocare și o declarație de război.

24 iulie 2012. Coreea de Nord mobilizează aproximativ 50 de elicoptere în apropierea frontierei sale martime pe care o dispută cu Coreea de Sud, o zonă în care cele două țări vecine își consolidează prezența militară de mai multe săptămâni. Sunt doar simple mișcări militare de intimidare.

12 decembrie 2012. Coreea de Nord declară că a lansat o rachetă pentru a pune pe orbită un satelit civil de observare terestră. Comunitatea internațională acuză Phenianul și spune că de fapt ar fi vorba de testarea unei rachete balistice cu rază lungă de acțiune.

22 ianuarie 2013. SUA, Coreea de Sud și Japonia, cu acordul Chinei, propun Consiliului de Securitate al ONU să voteze o rezoluție ce impune sancțiuni extinse împotriva Phenianului.

1 februarie 2013. Potrivit unor surse citate de presa din Coreea de Sud, Kim Jong-un, liderul de la Phenian, ar fi instaurat legea marțială și a ordonat armatei să se pregătească de un eventual război. Cotidianul sud-coreean Joong Ang Ilbo relatează că s-ar fi luat aceste măsuri întrucât Coreea de Nord pregătește un nou test nuclear.

12 februarie. Coreea de Nord anunță că a efectuat cu succes un nou test nuclear.

13 februarie 2013. Marile puteri reacționează după testul nuclear al Phenianului. Coreea de Sud și Statele Unite cer sancțiuni de ordin economic și o rezoluție prin care Coreea de Nord să nu mai poată dezvolta arme nucleare și rachete balistice. De asemenea, șeful diplomației Rusiei la Consiliul de Securitate al ONU, Serghei Lavrov, declară că Phenianul trebuie să înceteze programul nuclear și să redevină parte a tratatului de neproliferare nucleară.

15 februarie 2013. La câteva zile după efectuarea celui de-al treilea test nuclear, Phenianul anunță un nou experiment atomic dacă SUA nu va accepta negocieri directe cu Coreea de Nord și dacă nu renunță la politica de schimbare a regimului de la Phenian.

28 februarie 2013. Statele Unite şi Coreea de Sud au anunţat joi manevre comune, timp de două luni, pe mare, la sol şi în aer, care se vor desfăşura timp de două luni, în contextul unei intensificări a tensiunilor în peninsula coreeană. În același timp, Phenianul şi-a anunţat intenţia de întrerupe „telefonul roşu”, instalat în satul Panmunjom, situat pe linia de demarcaţie.

7 martie 2013. Consiliul de Securitate ONU a adoptat noi sancțiuni împotriva Coreei de Nord. Rezoluția prevede supravegherea atentă a diplomaților nord-coreeni și extinde lista entităților vizate de sancțiuni financiare.

8 martie 2013. Ca răspuns la noile sancțiuni ONU, Phenianul amenință cu un „atac nuclear de proporții” fără a preciza ținta.

9 martie 2013. Beijingul face apel „la calm și reținere și toate părțile să se abțină de la orice acțiune care ar putea agrava tensiunile”.

27 martie 2013. Phenianul anunță că armata sa a întrerupt linia telefonică de urgență cu armata sud-coreeană, la câteva zile după ce a suspendat și „telefonul roșu” între cele două guverne și a amenințat rivalul și pe aliatul american cu un atac nuclear.

29 martie 2013. Liderul nord-coreean Kim Jon-un a dat ordin să se facă pregătiri pentru atacuri cu rachete împotriva continentului american și a bazelor americane din Pacific și din Coreea de Sud. În eventualitatea unei provocări „temerare” a americanilor, forţele nord-coreene „vor lovi fără milă continentul american, bazele militare din Pacific, inclusiv Hawai şi Guam, şi cele din Coreea de Sud”, a declara liderul conform agenţiei de presă oficiale Korean Central News Agency.

30 martie 2013. Coreea de Nord anunță că e în stare de război.

31 martie 2013. Coreea de Sud anunță desfăşurarea în luna aprilie a unor exerciţii militare combinate cu Marina americană, în vederea testării capacităţii operaţionale tactice şi terestre.

1 aprilie 2013. Președintele Coreei de Sud, Park Geun-Hye, a transmis armatei țării sale să „răspundă prin forță” în cazul unui atac militar al Coreei de Nord. SUA a anunțat că va continua manevrele militare anuale comune cu armata din Coreea de Sud. După desfășurarea de bombardiere B-52 și B-2, la aceste operațiuni vor participa și două avioane de vânătoare invizibile F-22. Potrivit The Washington Post, care citează experți militari, Coreea de Nord și-ar fi șters cu mare meticulozitate urmele testului nuclear din luna februarie. Potrivit acestora, instituțiile americane și cele sud-coreene nu au reușit să detecteze gaze radioactive, ceea ce ar indica faptul că reprezentanții de la Phenian au îngropat foarte adânc în pământ dispozitivul folosit la teste.

2 aprilie 2013. Parlamentul Coreei de Nord a aprobat un plan care prevede consolidarea arsenalului nuclear. Proiectul aprobat reprezintă o inițiativă a Partidului Muncitoresc care prevede „îmbunătățirea calitativă a capacităților atomice și sporirea arsenalului nuclear”. De asemenea, a fost anunțat că va porni un reactor nuclear oprit în 2007 și va relua procesul de îmbogățire a uraniului în scopuri militare.