Pădurile din zonele protejate din România încă sunt afectate de tăieri ilegale, iar de multe ori chiar sistemul defectuos de administrare a pădurilor este cel care îi face pe unii dintre localnici să vadă interdicția de tăiere a lemului ca pe un dușman.

În România, suprafețele împădurite din parcurile naturale și din cele naționale au proprietari extrem de variați: de la școli și biserici, la persoane private, primării sau administrații de parc. Potrivit legii, chiar dacă proprietarii dețin păduri în zonele protejate (în care tăierea lemnului în scop comercial este interzisă), ei tot sunt obligați să plătească paza pădurii și administrarea ei (menținerea drumurilor în stare bună, scoaterea copacilor doborâți de furtuni etc). Proprietarii trebuie să acopere aceste cheltuieli, însă nu pot obține niciun venit de pe urma pădurilor pe care le au în proprietate.

Din păcate, în unele cazuri această situație duce la tăieri ilegale de copaci, deoarece comunitățile locale „privesc aceste restricții ca pe ceva ce nu ar trebuie să fie acolo”, a explicat pentru GreatNews Alexandra Pușcaș, manager de proiect WWF – România.

Prin filmul „Bun de la natură” lansat la sfârșitul săptămânii trecute, organizația de mediu WWF România propune introducerea unui sistem de plăți compensatorii prin care proprietarii de păduri din zonele protejate să primească o sumă de bani de la stat menită să îi ajute să își acopere cheltuielile pe care le au cu îngrijirea pădurii pe care o dețin.

Nu doar proprietarii individuali au această problemă, ci și comunele care sunt proprietare de păduri. Având bugete mici, astfel de localități nu își permit uneori să acopere cheltuielile generate de administrarea pădurii.

Sistemul plăților compensatorii pleacă de la ideea că cei care beneficiază de natură, de ape sau de păduri virgine (adică noi toți) trebuie să îi recompenseze pe cei care asigură generarea acestor servicii (proprietarii de păduri protejate).

„Oamenii se plâng că plătesc bani și nu pot să beneficieze de ceea ce au în proprietate”

La ora actuală, Codul Silvic prevede posibilitatea acordării unor plăți compensatorii, dar nu există o obligativitate în acest sens.

„Acum nu se oferă niciun fel de plăți compensatorii, pentru nimeni, indiferent de forma de proprietate. Omul are drept de proprietate, dar nu poate să facă nimic pe proprietatea lui. Proprietarul trebuie să plătească paza și administrarea acelei bucăți din interiorul parcului natural”, arată Pușcaș.

„Oamenii se plâng că plătesc bani și nu pot să beneficieze de ceea ce au în proprietate. Cele mai multe tăieri au avut loc în zonele unde sunt proprietari privați”, continuă ea.

Alături de experți din mediul universitar și de la Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului, specialiștii WWF România au realizat un proiect pilot în această arie protejată cu scopul de a evalua pierderile economice suportate de proprietari și de a dezvolta o schemă de compensare corectă a acestora. Metodologia realizată poate fi aplicată la nivel național.

Parcul Natural Munții Maramureșului are 133.000 de hectare, împărțite în 3 tipuri de zone:

1. Zona de protecție integrală, dedicată cercetărilor științifice – 17.000 de hectare;

2. Zona de management durabil, unde sunt permise activități tradiționale de cules de afine, ciuperci etc. Aici copacii se taie doar pentru protecția pădurii, nu pentru producție (în scop comercial) – 75.000 de hectare;

3. Zona de dezvoltare durabilă, unde se poate tăia lemn pentru producție și se poate face turism (zonă cu pensiuni etc) – 39.000 de hectare.

„În alte țări, toate parcurile naționale și naturale sunt în proprietatea statului”

Potrivit calculelor, ar fi nevoie de aproximativ 100 de milioane de euro la nivel național, care să fie distribuiți spre proprietarii de păduri protejate.

Pe termen lung însă, recomandarea WWF România este ca parcurile naturale și cele naționale să fie cumpărate de către stat, iar proprietarii să primească un preț corect pentru pădurile lor.

„În alte țări, toate parcurile naționale și naturale sunt în proprietatea statului”, mai arată Pușcaș.

Filmul „Bun de la natură” a fost realizat în cadrul proiectului Solidaron, care își propune să îmbunătățească cadrul legislativ din România privind protecția pădurilor. Proiectul este implementat de WWF România în parteneriat cu R.N.P. Romsilva – Administrația Parcului Natural Munții Maramureșului, Universitatea București – Centrul de Cercetare în Ecologie Sistemică și Sustenabilitate și Universitatea Ștefan cel Mare Suceava – Facultatea de Silvicultură.

Proiectul este finanțat cu suma de aproximativ 450.000 de euro printr-un grant acordat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia (granturile SEE).

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Recomandările editorilor GreatNews:

Prima țară din lume care interzice complet despăduririle
De la tăieri ilegale la responsabilitate. Cum ne protejăm pădurile în viitorii 5 ani
Apocalipsa copacilor. 220 de mii de camioane au ieșit din păduri anul acesta

 

Jurnalist GreatNews, lucrez în presa centrală din 2008 și am scris pentru publicații precum Yahoo News România, ziarul „Evenimentul Zilei”, site-ul turism.evz.ro sau revista „National Geographic România”. Scriu cu plăcere reportaje și portrete pe care le ilustrez adesea cu fotografii și cred că baza meseriei de jurnalist stă în munca de teren și în discuțiile cu oamenii. Mă interesează în special temele sociale, drepturile omului, egalitatea de șanse, diversitatea culturală și domenii precum știința și turismul.