Cele mai vechi localități de munte din România păstrează urme de locuire din timpul dacilor sau al romanilor și au fost în antichitate importante centre militare, economice sau balneare.
În acest articol, vă prezentăm câteva dintre aceste localități de munte care merită să fie vizitate atât pentru istoria lor bogată, cât și pentru peisajele foarte frumoase.
1. Satul Roșia Montană, reședință a comunei cu același nume din județul Alba, în Munții Apuseni, este una dintre cele mai vechi localități de munte din România, care păstrează urme de locuire și de exploatare minieră vechi de 2.000 de ani.
Roșia Montană este răspândită pe versanții văii Roșiei, de unde și-a luat și numele: apa are o culoare roșiatică din cauza conținutului ridicat de oxizi de fier. Situată la o altitudine de aproximativ 800 de metri, în Roșia Montană se îmbină culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase înalte.
Roșia Montană era cunoscută în antichitate sub numele de Alburnus Maior, primul document în care a fost menționat acest nume fiind o tabliță din ceară ce datează din 6 februarie 131 d.Hr.
Localitatea Alburnus Maior a fost înființată de către romani, în timpul domniei împăratului Traian, ca oraș minier cu coloniști din Iliria.
Pe Dealul Cetății, care se află la aproximativ o jumătate de oră de mers din centrul comunei, s-au găsit 25 de tăblițe cerate care atestă existența locuitorilor în această zonă. Cea mai importantă este placa numărul XVIII, singura pe care este trecută data 6 ianuarie 131 d.Hr. și denumirea de „Alburnus Maior”. Tăblița cerată a fost descoperită în anul 1854 și în prezent este expusă în Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatări miniere.
Tot pe Dealul Cetății arheologii au descoperit galeriile și puțurile din fostele mine romane, locuințe, morminte, unelte pentru minerit și multe inscripții în limba greacă și latină.
Dincolo de obiectivele turistice istorice, vizitatorii care ajung în Roșia Montană pot admira și peisajul superb, care de-a lungul timpului a fost modelat de activitățile de minerit, lacurile artificiale numite „tăuri” fiind un astfel de exemplu. Aceste lacuri au fost create inițial pentru a folosi activității miniere, iar astăzi au devenit obiective turistice. În Roșia Montană există peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna), rezultate în urma activității miniere.
Peisajul Roșiei Montane este completat de două formațiuni geologice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 de metri, iar Piatra Despicată se află între Dealul Cârnic și Dealul Cetății.
2. Comuna Orăștioara de Sus, din județul Hunedoara, are în componență 8 sate – Orăștioara de Sus (reședință), Bucium, Costești, Costești-Deal, Grădiștea de Munte, Ludeștii de Jos, Ludeștii de Sus și Ocolișu Mic, iar multe dintre ele poartă urmele locuirii dacice. Aici, în Munții Orăștiei, se aflau cele mai importante cetăți dacice, inclusiv capitala Sarmizegetusa Regia.
Pe teritoriul de astăzi al comunei Orăștioara de Sus se regăsesc cetățile dacice care alcătuiau sistemul defensiv al statului condus de Decebal (rege al Daciei între anii 87-106). Toate cele 6 fortărețe dacice din Munții Orăștiei – Sarmizegetusa, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Costești-Cetățuie, Căpâlna și Bănița – au fost incluse pe lista monumentelor din Patrimoniul Mondial UNESCO. În anul 106, după înfrângerea dacilor, romanii au distrus cetățile și i-au mutat pe locuitori de aici, cetățile fiind abandonate.
În Sarmizegetusa Regia, situată la o altitudine de 1.200 de metri, pe raza teritorială a satului Grădiștea de Munte din județul Hunedoara, turiștii pot vedea zidurile cetății, drumurile pavate sau zona sacră, unde se află celebrele sanctuare circulare.
3. Băile Herculane. Orașul de astăzi din județul Caraș-Severin, situat pe Valea Cernei, în Munții Mehedinți, are o istorie foarte veche. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Hr., în vremea împăratului roman Traian. Numele stațiunii vine de la Hercules, fiul lui Zeus (Jupiter în mitologia romană), considerat patron al izvoarelor termale. Romanii au construit aici temple, băi, monumente și statui închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia.
Stațiunea Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) este atestată documentar din anul 153 d.Hr., după cum reiese dintr-o tabulă votivă descoperită aici.
După retragerea administrației și a armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, băile și-au pierdut mult din strălucire, însă păstrarea numelui sugerează că a existat o continuitate a folosirii apelor termale de la Băile Herculane. Din timpul romanilor s-au păstrat numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive dedicate zeilor în semn de mulțumire pentru vindecare.
Surse: wikipedia.org, comuna-orastioaradesus.ro.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
Top 5 reduceri senzaționale la televizoare de la eMag
Topul marilor surprize. Cea mai bună cazare din Mamaia, Costinești și Eforie Nord
Zona Tăcută. Locul unde telefoanele mobile sunt interzise
