Căutătorii de asteroizi vor să urce România pe cer, între Marte şi Jupiter

asteroid
Doi cercetători români plecaţi în diaspora au vrut să dea ceva înapoi ţării lor şi au propus nume româneşti pentru 12 dintre asteroizii descoperiţi de ei şi de şapte tineri inimoşi într-o seară senină din 2008. Primul nume care a urcat pe cer este cel al astronomului Matei Alexescu. Însă, printre propuneri, se află şi asteroidul România.

Între 11 şi 14 martie 2008, Ovidiu Văduvescu şi Mirel Bîrlan deveneau primii români descoperitori de asteroizi. În trei nopţi petrecute într-un observator astronomic din Chile, cei doi nu descopereau unul sau două corpuri cereşti, ci câteva sute de asteroizi. Datele preluate de ei cu ajutorul telescopului au fost trimise unui grup de şapte studenţi şi astronomi amatori români, care au anunţat că echipa tocmai descoperiseră zeci de asteroizi.

Cum, în lumea astronomilor, descoperitorii au şansa de a alege nume asteroizilor identificaţi, la 1 decembrie 2008 au fost propuse 12 nume româneşti pentru tot atâtea obiecte cereşti. „Am propus numele unor astronomi dispăruţi care au lăsat ceva de valoare în astronomia românească, plus numele ţării noastre natale, România!”, ne spune Ovidiu Văduvescu, fost astronom în Chile, acum astronom în La Palma, Canare.

Un an mai târziu – procesul durează deoarece asteroizii descoperiţi trebuie reobservaţi an la rând – Uniunea Astronomică Internaţională (IAU) cerea echipei din România primele două nume la care s-au gândit pentru corpurile descoperite de ei. În 2011, o scrisoare de la IAU îi informa pe cei nouă români descoperitori de asteroizi că unul dintre obiecte tocmai a primit nume românesc. Numele lui Matei Alexescu.

„Azi visez la stele pentru că am dormit cu cartea lui la căpătâi”

Nume puţin cunoscut în România, Matei Alexescu şi-a dedicat cariera  popularizării astronomiei în ţara noastră. Datorită lui, tinerii astronomi din ultimii ani ai comunismului au avut prilejul de a înţelege tainele unei ştiinţe de care se vorbea extrem de puţin în ţara noastră. „Prin cărţile scrise de Matei în anii grei ai comunismului, între care şi „Laboratorul Astrofizicianului Amator”, acesta a dechis ochii multor tineri către ştiinţă, unii dintre aceştia devennd profesionişti, alţii serioşi astronomi amatori, iar alţi studenţi au îmbrăţişat ştiinţele exacte”, schiţează Ovidiu Văduvescz un scurt portret al lui Matei Alexescu, dispărut dintre noi în 1993.

alexescu
Matei Alexescu

Nici nu se putea nimeri un nume mai potrivit pentru primul asteroid descoperit de români. Pe forumuri, vestea a fost întâmpinată cu entuziasm. „Dacă azi visez la stele este pentru că în adolescenţă dormeam cu cartea lui, „Să facem observaţii astronomice”, la căpătâi”, este mesajul emoţionat postat de un pasionat de astronomie din Cluj pe astronomy.ro.

Asteroidul Alexescu se află în Centura Principală de asteroizi dintre Marte şi Jupiter, acolo unde se află şi asteroidul ce poartă numele unuia dintre descoperitori, cercetătorul român Mirel Bîrlan, de la Institutul de Mecanică Cerească şi Calculul Efemeridelor din Paris. Propunerea ca asteroidul să poarte numele lui Bîrlan a venit din partea unui astronom străin care i-a condus teza de doctorat.

„Centura Principală este un loc unde obiectele încă păstrează informaţia primordială, de la formarea Sistemului solar”, explică Bîrlan. Tot aici găsim şi mica Românie de pe cer, asteroizi botezaţi: 9493 Enescu, 9494 Donici, 9495 Eminescu, 9253 Oberth, 9403 Sănduleac, 2331 Pârvulescu, 4268 Grebenikov, 6429 Brâncuşi, 12498 Dragesco. Şi Bîrlan are un număr – 10.034. Ca şi recentul asteroid Alexescu – 263.516.

Cine a fost Matei Alexescu

Contribuţia lui Matei Alexescu în astronomie este marcată printr-un necrolog publicat în 1994 în Jurnalul Asociaţiei Astronomice Britanice. Născut în 1929, Alexescu a demonstrat o pasiune imensă pentru astronomie de la o vârstă fragedă. A absolvit facultatea de matematică din Bucureşti în 1950 şi a fost angajat rapid în recent înfiinţatul Observator Astronomic Popular, care găzduia un planetariu şi un telescop Zeiss de 15 centimetri.

Datorită activităţii sale, a devenit rapid director (în 1957, la vârsta de 28 de ani). În perioada comunistă, Alexescu a făcut numeroase telescope, şlefuind părţile optice şi construind părţile mecanice de unul singur.

Primul instrument prin care astronomii români priveau Soarele

A făcut, printre altele, primul coronograf pe care l-am avut în România. Coronograful este un instrument astronomic, un telescop destinat cercetării coroanei solare. 

Pe parcursul anilor 70, Alexescu şi-a trimis observaţiile în străinătate, pschita_luna_alexescuentru analize, confirmări. Societatea Astronomice Franceză a fost prima care a apreciat şi recunscut atentele observaţii ale lui Alexescu asupra planetelor Marte şi Jupiter, oferindu-i românului Prix Henry Rey în 1974. Lucrările sale – care s-au concentrat pe cele două planete, dar şi pe Soare şi Lună – au fost cunoscute şi în Germania şi Japonia. În dreapta aveţi o schiţă atent lucrată a unui crater de pe Lună, realizată de Alexescu la 31 august 1952.

În 1979 a părăsit Bucureştiul pentru Bacău, unde a lucrat la muzeul de Ştiinţe Naturale. Aici şi-a continuat activitatea şi a reuşit chiar să înfiinţeze un Observator Astronomic şi în acest oraş. Tot aici a construit şi a folosit pentru observaţiile proprii un telescop de 20 de centimentri, destul de bun pentru acele vremuri. Pe lângă cele 16 cărţi despre astronomie, Alexescu a lăsat în urmă şi un atlas lunar, în manuscris. Matei Alexescu a murit însă în 1993, de cancer.

Pe lângă Ovidiu Văduvescu şi Mirel Bîrlan, din echipa de astronomi români care a descoperit sute de asteroizi în martie 2008 au mai făcut parte astronomii amatori Alex Tudorică, Ruxandra Toma, Cătălin Vancea, Dan Vidican şi Costel Oprişeanu, astronomul popularizator Adrian Şonka şi un astronom al Institutului Astronomic al Academiei Române, Dr. Alin Nedelcu.