Ca-n basme: Câinii maidanezi care au învăţat să zboare. Din România în Suedia

image1bt

Trei câini ai străzii: Scooby, Vilma şi Orbit. O suedeză, Lotta. Sunt personajele din cea mai frumoasă poveste despre soarta unor câini maidanezi din România. Reală şi rară.

Suntem în 2007. Pe aeroportul Arlanda, la vreo 37 de kilometri de capitală suedeză Stockholm, o femeie între vârste aşteaptă pe cineva. E noiembrie, groaznic de frig, dar suedeza Lotta a venit din timp să îl întâmpine la coborârea din avion pe cel care avea să devină un nou membru al familiei sale. Cu câteva luni înainte de sosirea în Suedia, oaspetele Lottei era pe străzile din Călăraşi.

Din avion coboară un animal lăţos, nu mai mare decât o vulpe. Chiar l-ai putea confunda cu o vânătoare de găini, dacă portocaliul blănii n-ar fi întrerupt de albul de la gât şi burtă. E examinat de veterinar, vaccinat, castrat. Lotta a plătit vreo 5.000 de coroane suedeze pentru a-l aduce pe Scooby din România. Adică vreo 570 de euro. În România, rare sunt familiile care l-ar fi primit pe Scooby gratis.

Câinele arată bine, numai ochii au ceva trist. A stat într-o cuşcă pe timpul transportului, dar uite că drumul s-a încheiat cu bine. A ieşit de la înghesuială şi a ajuns direct în braţele noii sale familii. La câteva zeci de minute de mers cu maşina de aeroport, pe Lotta, dar şi pe câine, îi aştepta o locuinţă călduroasă.

Scooby, primul suflet salvat

Lotta îl văzuse până atunci doar în poze. „Căutam de mult un câine, prin anunţuri, găsisem şi mulţi câini de rasă. Însă nu găseam un câine care să se potrivească firii mele. Aproape că renunţasem la ideea de a avea un câine atunci când, din întâmplare, l-am găsit pe Scooby. Din 2007 se afla într-un adăpost din Călăraşi, creat de organizaţia Save The Dogs.

Era un căţeluş când a fost adus acolo, a avut destul de mult noroc. Apoi am citit enorm despre situaţia câinilor străzii în România. În scurt timp, mi-am dat seama că Scooby era un câine care nu avusese niciodată parte de ataşament”. Cei 570 de euro nu i s-au părut cine ştie ce cheltuială, mai ales că suma a inclus transportul din România. Ar fi plătit aceiaşi bani pentru un câine din Suedia; dacă ar fi vrut unul de rasă, ar fi trebuit să scoată din buzunar de trei ori mai mulţi bani.

Vilma încă se teme de oamenii care ţin beţe în mâini

Lotta a mers însă mai departe cu dragostea pentru câinii români. Văzând că Scooby a “crescut ca o floare”, suedeza s-a gândit că e timpul pentru un nou câine din România. A ales-o pe Vilma. Povestea ei: a fost găsită la Cernavodă, nemâncată de zile întregi, iar în pântec purta căţei morţi. Din nou pe aeroportul din Arlanda, Lotta aştepta emoţionată, ştiind deja povestea tristă a câinelui. “Stătea în cuşca de transport, părea atât de mică, slabă şi speriată, încât am simţit un imens nod în gât şi atunci mi-am şi i-am zis: inimioară, eşti acasă acum şi nu va trebui să îţi mai faci griji pentru nimic”.

Au trecut vreo doi ani de când Vilma a ajuns lângă Lotta şi Scooby. Însă anii de rai suedez nu pot şterge toate urmele celor şapte ani de coşmar din România. Vilma încă se teme de unii oameni, de copiii care ţin ceva în mână, de biciclete şi beţe. Deoarece s-a oferit să crească un câine cu deficienţe (cum era Vilma la momentul adopţiei), Lotta a plătit pentru căţea un preţ mai mic (385 de euro) decât pentru Scooby (570 euro).

“Mi-aş umple casa cu câinii din România. I-aş salva pe toţi”, spune Lottorbitmica. Cu doi câini deja în casă, suedeza a decis că mai este loc pentru unul. În 2010, lui Scooby şi Vilmei li se alătura Orbit (foto dreapta), un câine de talie mică, aproape orb, din Medgidia. Fusese ridicat de pe străzi de voluntarii de la Save the Dogs, la sesizarea unor copii de şcoală, înduioşaţi de imaginea unui căţel care schelălăia într-o scară de bloc.

Orbit, un orb fericit

În luna mai 2010, Lotta îl aştepta pe Orbit la Arlanda, deja obişnuită cu „peisajul”. În lunile ce au urmat, suedeza s-a convins că „este ceva magic cu aceşti câini din România, cum se transformă, dar cred că aceasta se întâmplă deoarece ei realizează că au primit o a doua şansă la viaţă”.

Orbit a făcut 11 ani anul acesta, a avut parte de o petrecere cu tort. E răsfăţatul casei: e liber să fugărească pisicile (iar ele îl fentează uşor, deoarece e orb), toată lumea se amuză atunci când el scoate „sunete ciudate” atunci când doreşte să iasă afară.

Vilma, Scooby şi Orbit au canapelele lor şi nimeni nu îi lasă mai mult de cinci ore singuri. Când Lotta e la muncă, fie copiii ei, fie soţul se ocupă de animale. Rare sunt zilele în care nu merg la plimbare.

Prin câini, Lotta a ajuns să afle mai multe despre România. Nu s-a mărginit la cataloga ţara noastră drept „locul acela în care oamenii bat animalele”. Din păcate, acesta e un adevăr, dar, spune Lotta, România este o ţară grozavă, „fantastică pentru călătorii”. Însă suedeza nu va ajunge prea curând pe pământ românesc. „Aş vrea să vin, dar nu astăzi. Aş fi nespus de tristă să văd şi să mă întâlnesc cu oameni care îşi biciuiesc caii şi îşi lovesc câinii cu picioarele. Şi cred că soţul meu ar înnebuni să mă vadă venind acasă cu sute de câini pe care aş vrea să îi salvez şi să îi iau acasă, cu mine”.

cainirai

SCHIMBARE DE PEISAJ. Vilma, Scooby şi micuţul Orbit au scăpat osul din gură de uimire atunci când au ajuns în Suedia. Faţă de străzile din România, în care erau bătuţi de alţi câini sau de oameni, schimbarea a fost una uluitoare.

ASOCIAŢIA

1.500 de câini ”transferaţi” în Suedia

Ştiind că de una singură nu poate salva toţi maidanezii din România, Lotta s-a gândit imediat la o asociaţie. În martie 2010 a pus bazele DogRescue. Din Suedia, vin periodic bani pentru salvarea câinilor străzii din România, sume administrate de o asociaţie care lucrează la Cernavodă şi Medgidia, Save the Dogs. O parte din bani merge spre castrarea câinilor, deoarece donatorii din Suedia consideră că aceasta este soluţia etică pentru problema câinilor comunitari, nu eutanasierea. Luaţi în grijă de veterinar şi întreţinuţi de oameni special instruiţi din România, unii dintre câini iau apoi drumul străinătăţii.

În Suedia au ajuns, în ultimii ani, 1.500-2.000 de câini din România. Tot în aceşti an, 57 de câini ai străzii din România şi-au găsit noi proprietari în ţara lor. Astfel, a fost mai uşor ca iubitorii de animale să găsească familii doritoare de câini în Suedia decât în România.

Astfel, cele trei vizite ale Lottei pe aeroportul din Arlanda nu au fost un eveniment insolit în Suedia. “Când un câine din adăposturile din România e dorit de cineva din Suedia, o persoană de la DogRescue vine în România. Această persoană va însoţi câinele în timpul zborului spre Suedia. La aeroport, noii proprietari sunt mereu nerăbdători. Când sosesc câinii şi ies din cuşti, emoţia e greu de descris. O nouă viaţă începe!”.

CHESTIONAR

Suedezul care vrea câine trebuie să şi-l dorească din tot sufletul

Un om care vrea să adopte un câine în Suedia trebuie să îndeplinească o sumedenie de condiţii. În cererea de adopţie trebuie să incluzi date despre mărimea familiei tale, despre copii, despre cum locuieşti (casă, apartament), trebuie să menţionezi câte ore vei lăsa câinele de unul singur din cauza locului de muncă, sau dacă ai şansa de a lua câinele la serviciu ori de a-l lăsa în îngrijirea unui alt membru al familiei sau la un prieten.

De asemenea, doritorul e întrebat cum va proceda în concedii. Va lua câinele cu el? Mai mult, omul este înştiinţat în privinţa costurilor de îngrijire – banii de medicamente, vaccinuri, mâncare dar şi plata veterinarului constituie sume destul de mari – şi a faptului că a avea un astfel de animal este un angajament pe termen lung, care implică şi alţi membri ai familiei.

Apoi, doritorii află ce câine li s-ar potrivi. De exemplu, dacă doritorul vrea un câine foarte mare, dar are o locuinţă micuţă (o garsonieră, de pildă), persoana e sfătuită să se orienteze spre un câine de talie medie sau mică. Consilierii află, din răspunsurile doritorului, dacă i s-ar potrivi un câine plin de viaţă sau, dimpotrivă, un pic mai ruşinos.

”Atunci când se convine asupra câinelui potrivit, acesta e identificat şi pregătit în România. În acest timp, familia suedeză e instruită despre cum ar trebui să se ocupe de câine, care, din cauza trecutului său, este destul de temător şi va avea nevoie de mult ataşament pentru a avea din nou încredere în oameni”, explică Lotta.

LEGISLAŢIE

Reguli pentru o ţară fără maidanezi

  • În Suedia, toţi câinii sunt înregistraţi la Biroul de Agricultură. La ureche, fiecare câine are, prin intermediul unui cip sau al unui soi de tatuaj, un număr de identificare. Interesant este că, la înregistrare, câinele are un proprietar. Dacă un suedez vrea să îi dea unui prieten un căţeluş, trebuie să treacă pe la Birou pentru a declara noul proprietar.

  • Suedezii au o lege care prevede că un câine nu trebuie lăsat singur în casă mai mult de cinci ore. După promulgarea acestei legi, suedezii au venit cu diverse metode pentru a o respecta. Unii au făcut presiuni la firmele pentru care lucrează, iar unele companii au creat spaţii speciale pentru îngrijirea animalelor. Angajatul vine la muncă împreună cu câinele, îl lasă în spaţiul special creat pentru animal şi vine şi îl vizitează în pauze. Cei care nu au găsit înţelegere la locul de muncă au la dispoziţie centrele de zi pentru câini. Contra cost, câinii sunt ţinuţi aici precum copiii de grădiniţă. Comparaţia nu e deplasată, e posibil să îţi duci câinele la un centru cu program prelungit, de pildă.

  • Există şi câini care lucrează. De exemplu cei de poliţie sau cei folosiţi de firmele de securitate. Dar, în nordul Suediei, sunt proprietari de câini care folosesc animalele la vânătoare de elani. Şi pentru ei există legi. Deşi sunt ţinuţi în captivitate, adăposturile pentru aceşti câini trebuie să fie foarte încăpătoare, iar cuştile în care aceştia dorm să fie neapărat izolate termic. Aceleaşi condiţii se aplică proprietarilor de câini pentru sanie (celebrii Husky, dar nu numai).

  • Legea suedeză de protecţia a animalelor interzice legarea câinelui în spaţii închise. Atunci când este ţinut afară, câinele nu trebuie ţinut legat mai mult de două ore. În acest timp, proprietarul trebuie să se asigure că animalul nu este rănit. Căţeii mai mici de şase luni pot fi legaţi doar ocazional, în anumite situaţii prevăzute în lege (înainte de un concurs, de o expoziţie sau de antrenament, de pildă). Aceştia nu pot fi ţinuţi în cuşti. Cel puţin doi pereţi ai cuştii trebuie să fie în permanenţă acoperiţi, iar câinele ţinut în cuşcă trebuie scos la plimbare la fiecare două ore.

  • Suedia nu are câini abandonaţi deoarece proprietarii care îşi lasă câinii pe străzi sunt sever pedepsiţi, cu amenzi uriaşe (mii de euro). Dar sunt locuri unde poţi lăsa animalul dacă nu mai poţi avea grijă de el. De exemplu, dacă un suedez află că suferă de o boală şi trebuie să meargă des la tratament, îşi duce câinele la un adăpost. Acolo ajung şi câinii pe care poliţiştii îi iau de la persoane ca toxicomanii, care nu sunt considerate apte pentru a avea un animal de companie. Tot la adăpost ajung câini ai căror proprietari au murit sau cei care fug de acasă. Aceste adăposturi poartă numele de Hundstallet, iar unul este în apropiere de capitala Stockholm. În 2009, responsabilii centrului au găsit noi familii pentru 182 de câini din adăpost. Suedezii au însă probleme cu pisicile maidaneze. “Este un aspect la care ar trebui să lucrăm mai mult”, spune Lotta.

  • Suedezii pedepsesc actele de cruzime împotriva animalelor cu până la doi ani de închisoare. Această pedeapsă maximă nu a fost acordată încă, deşi au fost câteva cazuri de cruzime care au făcut furori în presa naţională. De exemplu, un jocheu şi un antrenor de cai au fost amendaţi după ce inspectorii au constatat că loveau prea tare caii cu biciul. Au fost de asemenea câteva cazuri în care inspectorii au găsit cai şi vite înfometate. Această inspecţie a animalelor are loc în fiecare an. O problemă încă nerezolvată este cea a câinilor de lupte, din rase ca Pitbull şi Amstaff.

Aceste condiţii SF pentru România sunt parte a normalităţii în Suedia, explică Lotta Isacson. “Suedezii sunt oameni care iubesc mişcarea, iar ieşirile cu câinii sunt foarte dese. Când merg în vacanţe, de cele mai multe ori suedezii îşi iau animalele de companie cu ei”.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te invităm să te alături, cu un simplu Like, comunităţii de cititori de ştiri pozitive de pe pagina noastră de Facebook.

Jurnalist GreatNews, Dan Arsenie lucrează în presa centrală din 2007 şi a scris pentru publicaţii ca Evenimentul Zilei, realitatea.net şi Yahoo News România. Scrie cu pasiune reportaje şi portrete jurnalistice şi acordă o atenţie ridicată promovării oamenilor frumoşi şi a locurilor frumoase din România.