George Badea, directorul școlii gimnaziale „Tudor Vladimirescu” din Târgoviște, și-a dat demisia din funcție după ce a fost criticat de susținători ai PSD pentru un mesaj anti-Dragnea pe care l-a distribuit pe pagina sa de Facebook.
Mesajul nu îi aparținea, ci era un pamflet scris de jurnalistul Sorin Avram, care a murit în februarie 2018, la varsta de 54 de ani, din cauza unor complicații pulmonare. Pamfletul cuprindea și cuvinte vulgare, iar cei care l-au criticat pe directorul de școală au spus că nu este potrivit ca un cadru didactic să distribuie astfel de mesaje.
„Eu înțeleg că avem opinii, dar să postezi așa ceva, ca director de școală, adresându-te elevilor, înseamnă să te descalifici ca dascăl și ca om”, a scris pe Facebook Cristian Stan, primarul orașului Târgoviște.
În urma criticilor primite, profesorul George Badea a șters mesasjul și a decis să își dea demisia din funcția de director.
„Când am distribuit pamfletul regretatului Sorin Avram nu mi-am imaginat impactul pe care îl va avea gestul meu. Textul circulă din februarie 2017 în mediul online și eu însumi l-am mai distribuit. L-am redescoperit într-un moment de insomnie și m-a fermecat din punct de vedere estetic (a propos, de estetica urâtului vor fi auzit cei care m-au blamat atât?). Recunosc că mesajul textului rezonează și cu concepțiile mele de viață. Vreau să trăiesc în țara mea alături de copiii și nepoții mei. Vreau să știu că aceia care ne conduc sunt în slujba noastră și nu noi în slujba lor!”, și-a explicat gestul George Badea.
„Să ne luăm țara înapoi. Sper ca toți aceia care nu au votat din diverse motive, o vor face! Niciun sacrificiu nu este prea mare pentru exercitarea acestui drept. Chiar dacă vor da o lege electorală care să îngrădească dreptul la vot al diasporei, veniți acasă. Cred că s-ar bucura puterea să aibă vizite cât mai dese din partea dumneavoastră! Nu avem cu cine vota? Găsim! Ne dezamăgesc cei pe care i-am votat? Nu-i nimic, după 4 ani îi dăm jos! Decizia demisiei nu a fost luată cu gândul la adversarii politici, care sunt sigur că nu vor găsi nicio satisfacție în ea, ci a fost luată cu gândul la elevii mei. Elevii trebuie să învețe lecția demnității, care presupune în egală măsură să recunoști și să îți asumi atunci când greșești, dar și să iei atitudine atunci când țara este guvernată de analfabeți funcțional sau de infractori”, a mai spus George Badea.
„Așadar, chiar dacă nu voi mai ocupa funcția de director de școală, îmi voi exprima public în continuare dezacordul cu această putere coruptă, și cu altele viitoare dacă ar încerca să aplice aceleași metode. De asemenea îi invit pe toți părinții să ia atitudine și să își învețe copiii să ia atitudine atunci când vor fi adulți, pentru că într-o țară condusă de corupție și analfabetism funcțional ei nu au viitor. Protestul de stradă nonviolent sau pamfletul sunt metode legale și morale pe care cetățenii le au la îndemână pentru a se exprima. Sigur că exprimarea vulgară nu este de dorit într-o societate civilizată, așa cum nu este de dorit nici ca abuzurile puterii să creeze atâta tensiune în societate încât aceasta să recurgă la metode de comunicare vulgare, sau, în cazuri și mai extreme, la violență”, a mai precizat fostul director George Badea.
Iată și pamfletul scris de Sorin Avram:
Domnu’ Dragnea, nu fi trist
Mo….tii ma-tii de m…ist!
Inca de la primul cuvant al operei analizate, autorul anonim isi dezvaluie relatia privilegiata pe care o are cu personajul. Este o relatie de respect, dar nu un respect glacial, protocolar, care ar fi cerut formularea “Domnule Dragnea”, si nici un respect slugarnic, de tip Radu Tudor sau Mihai Gadea, care imbraca forma “Domnule Presedinte Dragnea”. “Domnu’ Dragnea” denota un respect cald, apropiat, asemanator cu cel pe care il au oamenii fata de administratorul de bloc: domnu’ Gogu.
Opera continua cu un indemn la optimism, stiut fiind ca orice politician de succes este aproape obligat sa declare, si cand e si cand nu e cazul, ca el este un optimist incurabil. Fin cunoscator al personajului, autorul sesizeaza o fisura in optimismul de beton al lui “domnu’ Dragnea” si incearca sa-l aduca pe calea cea buna. Expresia “nu fi trist” pastraza tonul cald, neprotocolar, altminteri ar fi trebuit sa spuna “nu fiti trist”.
Versul al doilea al operei ne trimite la radacinile cele mai adanci ale sufletului romanesc. Este cunoscut faptul ca, in anumite zone ale tarii (Oltenia, Teleorman), cultul mortilor face parte din fibra nationala, folclorul fiind plin de forme artistice dedicate, mergand pana la credintele in moroi si descrieri precise a modului cum sa scapam de ei: tarusul infipt in inima dezhumatului. Dar atentie: nu este vorba de orice morti, ci doar de cei din imediata proximitate a personajului, cei materni. Nu putem sa intelegem de ce persoanele decedate pe linie paterna au fost eliminate din text. Probabil anumite conflicte familiale legate de mosteniri sau impartirea pamantului – cum se intalnesc atatea in lumea satului romanesc si care au fost, de altfel, ilustrate si in operele culte (romanul Ion, de Liviu Rebreanu, de exemplu) – au dus la aceasta optiune a autorului.
Referirile la cultul mortilor reprezinta subtilitatea suprema a operei, stiut fiind faptul ca stransa legatura a personajului principal cu persoanele decedate trece dincolo de cultura sau traditii, avand si o consacrare juridica, prin doi ani cu suspendare. Din pacate, finalul operei reprezinta o scadere valorica fata de restul textului. Expresia folosita – si pe care nu o putem reproduce aici – este total lipsita de subtilitate, chiar vulgara. Daca si-ar fi luat un mic ragaz pentru meditatie, autorul ar fi putut afla ca exista si alte formule, eufemistice, precum “Duie Mragnea” sau “Duck Fragnea”. Dar probabil ca n-a gasit alta rima.
Șef de instituție publică, despre Diaspora: „Cerșetori, hoți și curve”
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
