Ce s-ar face Clujul fără ”U”?

Aproape 15.000 de oameni au privit liniștiți, sâmbătă seară, din înaltele tribune ale Cluj Arena cum Universitatea a pierdut la pas (0-3) meciul din Liga 1 cu liderul Steaua București.

Sunt multe cuvintele mari care orbitează în jurul unei singure vocale – ”U” – la Cluj. Cuvinte precum onoare și respect (motto-ul echipei) sau tradiție și sentiment sunt menționate în abundență de entuziaștii fani ai ”șepcilor roșii”, care au fost întodeauna foarte creativi și categorici în relația cu echipa lor, afișând mesaje precum vechiul ”Mamă te iubesc, dar nu ca pe U” sau actualul ”Viața asta țin cu U”.

Universitatea Cluj joacă fotbal de 95 de ani, fiind, după vecina CFR, cea mai veche echipă din Liga 1, dar, în ciuda experienței bogate, nu pare să fi învățat prea multe despre realitățile fotbalului.

Clujul nu este deloc un oraș sărac, însă ”U” n-a fost niciodată o echipă bogată. În prezent, clubul este în insolvență, jucătorii sunt neplătiți, iar cantonamentele și deplasările sunt achitate din banii suporterilor, care, în timpul partidei, au strâns 18.000 de lei din donații, în mici pungi de plastic alb-negre.

În ciuda vicisitudinilor, ”U” luptă pentru cauze lăudabile. Lovitura de start a partidei cu Steaua a fost dată de Tibi, un tânăr de 18 ani al cărui dorință de a apăra cândva poarta ”alb-negrilor” a fost frântă de un diagnostic necruțător: cancer la ficat.

”Nu spera niciodată să ajungă în faza asta pe teren. Visul lui de a deveni portar s-a dus acum doi ani, iar noi am învățat să prețuim mai mult fiecare zi. Mi-a spus că jucătorii i se par foarte mari pe teren, iar mingea foarte grea. A fost copleșit, dar a primit cel mai frumos cadou”, a spus, pentru ”Actual de Cluj”, mama băiatului.

Tibi și-a îndeplinit visul de a da o pasă pe Cluj Arena, îmbrăcat în tricoul alb negru al celor de la ”U” (Daniel Rus)
Tibi și-a îndeplinit visul de a da o pasă pe Cluj Arena, îmbrăcat în tricoul alb negru al celor de la ”U” (Daniel Rus)

Chiar și așa, emoțiile au ieșit cu greu la suprafață pe Cluj Arena, splendidul stadion așezat pe malul Someșului. În lipsa fanilor Stelei, care și-au continuat protestul față de noua imagine a clubului, ardelenii s-au grupat în tribune la fel cum o făceau odată pe băncile de lemn ale bătrânului ”Ion Moina”. Ultrașii clujeni s-au străduit să afișeze numeroase bannere către o peluză goală, de unde știau că nu vor primi niciun răspuns.

Doar neputința jucătorilor și deciziile haotice ale arbitrului Marius Avram au stârnit mici comentarii acide în tribune. Multe voci au acuzat lipsa combativității, în timp ce alții au dat vina pe absența valorii. În general, partida s-a disputat într-o atmosferă stoică, cuviincioasă și rigidă, fiind resuscitată doar de frumoasele cântece ale galeriei. ”Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi ”U”?” a fost unul dintre șlagărele serii, însă pentru mulți spectatori s-a dovedit a fi o întrebare retorică.

Ultimul fluier a venit ca o ușurare pentru cei rămași pe stadion, mulți părăsindu-și prematur scaunele închiriate pentru o noapte în schimbul unor sume destul de mari, pentru a scurta călătoria prin traficul congestionat al orașului. La final, galeria și-a îmbărbătat favoriții, care n-au făcut deloc un meci grozav și, mai grav, în urma eșecului, au coborât sub linia roșie a clasamentului, în zona retrogradării. ”Suntem mândri de voi”, le-au strigat minute în șir fanii. ”Gândește-te cum am fi fost dacă îi băteam”, i-a șoptit un tată fiului său în timp ce se îndreptau spre ieșire.

”U” este atât echipa naivilor romantici, cât și a cinicilor incurabili. Este formația care a retrogradat de cele mai multe ori din Liga 1, însă, spre deosebire de Steaua, cel mai de succes nume din fotbalul românesc – redus în ultima vreme la patru consoane fără nicio însemnătate (FCSB) -, nu și-a abandonat niciodată identitatea.

Cele două echipe se vor mai întâlni o dată până la finalul sezonului, în finala Cupei României, unde ”șepcile roșii” n-au mai ajuns de o jumătate de secol. Atunci, în 1965, după 2-1 cu Dinamo Pitești, ”U” câștiga singurul ei trofeu din istorie. O istorie curată, de care clujenii pot fi cu adevărat mândri, indiferent de rezultatul finalei de la București, din ultima zi a lunii mai, fie că va fi o izbândă istorică sau un alt eșec lamentabil.

“U” Cluj – Steaua 3-0

Au marcat: Stanciu (15, 72), Prepeliță (85)

“U” Cluj: Veselovski- Ciupe, Skvorc, Neag (Ceppelini, 73), Bambara – Muntean, Lungu – Viveiros (Calcan, 79), Costin (Castillion, 63), Mengolo – Morar.

Antrenor: Adrian Falub

Steaua: Arlauskis – Râpă, Varela, Toșca, Guilherme – Breeveld, Prepeliță – Popa (Tănase, 66), Stanciu (Bourceanu, 77), Chipciu (Neagu, 84) – Țucudean.

Antrenor: Costel Gâlcă

Arbitru: Marius Avram (București)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

Recomandările editorilor GreatNews: 

Locuri de muncă în fermele din Danemarca. Se poate merge și în cuplu
Sute de kilometri de trasee de bicicletă, amenajate peste colinele Transilvaniei
Experiment. Cum reacționează oamenii când văd copii bătuți pe stradă