Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că angajatorul este obligat să deconteze costul ochelarilor de vedere în cazul în care angajatul trebuie să folosească un monitor. Angajatorul trebuie să îi ofere lucrătorului ochelarii de vedere de care are nevoie sau să deconteze costul acestora.
CJUE a dat această decizie după ce a primit o serie de întrebări din partea Curții de Apel Cluj, prin care instanța din România solicita lămuriri într-o speță.
Mai exact, este vorba despre un proces între T.J. și Inspectoratul General pentru Imigrări din România, care este angajatorul său.
Angajat în cadrul Inspectoratului General, la Serviciul pentru Imigrări al județului Cluj, T.J. își desfășoară activitatea lucrând la monitor.
Potrivit angajatului, lucrul la monitor și alți factori de risc, precum lumina „vizibilă discontinuă”, absența luminii naturale și suprasolicitarea neuropsihică, au determinat o deteriorare puternică a vederii sale. Prin urmare, ar fi trebuit, la recomandarea unui medic specialist, să schimbe ochelarii de vedere pentru a corecta scăderea acuității sale vizuale.
Deoarece sistemul național de asigurări de sănătate român nu prevedea rambursarea sumei de 2.629 de lei (aproximativ 530 de euro), reprezentând contravaloarea costului ochelarilor de vedere (costul lentilelor, al ramei și al manoperei), T.J. a solicitat Inspectoratului General să îi ramburseze suma respectivă.
Însă cererea a fost respinsă.
Ulterior, T.J. a sesizat dat în judecată inspectoratul la Tribunal Cluj, însă a pierdut. El a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Cluj.
Curtea de Apel Cluj a considerat că, pentru a soluționa litigiul aflat pe rolul său, are nevoie de explicații de la Curtea de Justiției a Uniunii Europene.
Mai exact, Curtea de Apel Cluj a cerut interpretarea noțiunii de „aparate de corecție speciale”, care figurează la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270.
Potrivit articolului 9 din directiva menționată, intitulat „Protecția ochilor și vederii lucrătorilor”:
„(1) Lucrătorii au dreptul la un test corespunzător al ochilor și vederii, efectuat de către o persoană având calificarea necesară:
– înaintea începerii lucrului la monitor;
– la intervale regulate după aceea;
– dacă simt dificultăți vizuale care s-ar putea datora lucrului la monitor.
(2) Lucrătorii au dreptul la un examen oftalmologic dacă rezultatele testului menționat la alineatul (1) indică necesitatea acestuia.
(3) Dacă rezultatele testului menționat la alineatul (1) sau ale examenului menționat la alineatul (2) indică necesitatea acestui lucru și dacă nu pot fi folosite aparate de corecție normale, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție aparate de corecție speciale, specifice lucrului în cauză.
(4) Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol nu pot, în nici un caz, să implice lucrătorii în suportarea unor cheltuieli financiare suplimentare.
(5) Protecția ochilor și vederii lucrătorilor poate fi prevăzută ca parte a sistemului sanitar național.”
Astfel, Curtea de Justiției a Uniunii Europene a decis că „aparatele de corecție speciale”, prevăzute de această dispoziție, includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților vizuale care au legătură cu o activitate ce implică un echipament cu monitor.
Pe de altă parte, aceste „aparate de corecție speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional.
De asemenea, CJUE a decis că „obligația de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariul lucrătorului.”
Foto: Claudio_Scott / pixabay.com
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos: