Mândrul castel înălțat pe creasta stâncoasă a muntelui, pădurile din împrejurimi sau micul sat care se desfășoară pitoresc la poalele înălțimilor sunt toate îmbibate de personalitatea regelui bavarez Ludovic al II-lea. Singuratic, izolat mai mereu într-o lume a fanteziei pe care și-o crease pentru a fugi de urâta realitate, tânărul monarh nu ar fi dorit niciodată ca reședința sa să ajungă să fie vizitată anual de peste un milion de oameni.
Vara, nu mai puțin de 6.000 de turiști trec zilnic prin fostul dormitor al piosului rege, fapt care l-ar fi îngrozit cu siguranță dacă ar fi putut privi în viitor.
Prin urmare, iarna este un sezon minunat pentru a vizita castelul: vei scăpa de aglomerația din lunile iunie-august și te vei putea delecta cu un ceai cald în timp ce trăsurica trasă de cai vânjoși te va purta spre vârf. Asta numai dacă nu vrei să parcurgi drumul pe jos: urcușul nu e cine știe ce, dar va dura aproximativ 40 de minute.
Pentru a vizita castelul trebuie să treci mai întâi prin satul Hohenschwangau. Deși are numai 1.000 de locuitori, satul arată mai degrabă a oraș turistic în toată regula, localitatea fiind dominată de parcări spațioase, restaurante, pensiuni, hoteluri și magazine care vând de toate, de la suveniruri imprimate cu figura regelui la cârnați bavarezi aburinzi.
Regele romantic evadat într-un trecut imaginar
La scurt timp după ce a ajuns pe tronul Bavariei, Ludovic al II-lea (1845-1886) și-a început grandioasele proiecte arhitecturale care aveau să-i aducă disprețul contemporanilor. Dezamăgit de realitatea în care nu era decât un monarh constituțional, cu puterea îngrădită de Parlament și de legi, visătorul rege s-a refugiat într-o lume ideală, aceea a Evului Mediu creștin în care cavalerii credincioși căutau Sfântul Graal, iar domnițele ascultau fermecate cântecele trubadurilor.
Mai toate camerele castelului au pereții pictați cu personaje din operele lui Richard Wagner, compozitorul folosindu-se și el de legendele germane în creațiile sale. De altfel, castelul întrupa și entuziasmul regelui pentru operele lui Wagner, căruia i-a și dedicat edificiul.
Totuși, spre deosebire de castelele reale, Neuschwanstein nu avea fortificații, element crucial pentru un castel medieval nobiliar. Așadar, Evul Mediu din castel era doar o iluzie. Și nu doar din pricina fortificațiilor.
În spatele aparenței medievale a castelului se afla cea mai nouă tehnologie a secolului al XIX-lea, menită să-i asigure monarhului tot confortul: încălzire centrală cu aer cald, apă curentă la fiecare etaj, toalete unde se putea trage apa printr-un sistem modern, inclusiv telefon și un lift care aducea mâncarea din bucătărie în sala în care monarhul lua cina.
Datorii de 14 milioane de mărci
Contrar a ceea ce se crede în mod curent, Ludovic nu a băgat mâna în tezaurul statului pentru a-și construi reședința fantezistă, ci a plătit totul din propria avere și din uriașele sume de bani împrumutate de la diferiți creditori.
Planurile inițiale cuprindeau o reședință de dimensiuni mici, însă Ludovic le-a respins și le-a înlocuit prin schițe tot mai complexe, totul culminând cu un mare castel care ar fi trebuit să aibă 200 de camere. Regele insista ca fiecare schiță să fie aprobată de el: controlul său a mers atât de departe încât palatul a fost privit de unii drept creația monarhului mai degrabă decât a arhitecților implicați. Pe măsură ce construcția avansa, pretențiile regelui erau tot mai mari, la fel și cheltuielile.
Spre sfârșitul vieții a ajuns să își petreacă tot mai mult timp în munți, departe de capitala Munchen, sau în lumea operelor și a pieselor de teatru puse în scenă pentru un public alcătuit dintr-un singur spectator: el însuși.
Neuschwanstein nu era singurul său proiect măreț, ci a fost urmat de construirea altor palate. Chiar și atunci când datoriile sale au ajuns la 14 milioane de mărci, Ludovic insista pentru continuarea lor. La un moment dat a și amenințat că se va sinucide în cazul în care creditorii săi îi vor lua castelele.
Finalul tragic: e declarat nebun și arestat chiar în castel
În primăvara anului 1886, Ludovic a cerut un credit din partea Parlamentului, care l-a refuzat. Peste câteva luni, guvernul bavarez a decis să îl depună pe regele de numai 40 de ani: adunarea l-a declarat nebun și incapabil de a se mai afla în fruntea statului. Arestat chiar în dormitorul său din Neuschwanstein pe 12 iunie, Ludovic a fost internat în Palatul Berg, sub supravegherea psihiatrului von Gudden.
A doua zi, pe 13 iunie, Ludovic și psihiatrul au murit în condiții misterioase, fiind descoperiți înecați în apa puțin adâncă de la malul lacului Starnberg. Tânărul rege nu apucase să locuiască decât 172 de zile în iubitul său castel.
Datorită poziției sale izolate, castelul a supraviețuit celor două războaie mondiale, chiar dacă era cât pe ce să fie distrus de naziști. Până în 1944 a fost folosit ca depozit pentru operele de artă furate din Franța, iar în primăvara anului 1945, trupele SS au luat în calcul aruncarea în aer a castelului pentru a nu-l lăsa să cadă în mâinile inamicilor. Din fericire, planul nu a mai fost pus în aplicare.
Informații utile
Din motive de securitate, dar și din cauza fluxului foarte mare de turiști, castelul poate fi vizitat doar în grupuri de câteva zeci de persoane, în cadrul unor tururi cu ghid ce durează aproximativ 35 de minute. Prețul unui bilet pentru adulți este de 12 euro. Există și tururi speciale care se concentrează pe diferite subiecte. În interiorul palatului nu ai voie să faci fotografii.
S-ar putea să fii dezamăgit de numărul mic de săli pe care îl vei vizita, însă la moartea lui Ludovic doar 15 camere erau terminate. Castelul este și acum gol în mare parte, numeroase săli și încăperi nefiind mobilate.
Pentru a nu aștepta ore bune la coadă la casa de bilete din sat, fă-ți rezervarea în avans pe site-ul oficial al satului Hohenschwangau. Astfel poți alege ziua și ora exactă la care îl vei vizita. Dacă nu vrei să urci pe jos până la palat, poți lua o trăsură (9 euro dus-întors) sau un autobuz (acesta circulă numai dacă nu există zăpadă sau polei, iar prețul este de 2,6 euro dus-întors).
Peste 60 de milioane de oameni au vizitat castelul de la deschiderea sa pentru public în anul morții regelui și până astăzi. Pe termen lung, Neuschwanstein s-a dovedit a fi o mină de aur pentru statul german și nu o gaură neagră.
FOTO: Softeis/Wikimedia Commons
Site-uri utile:
www.neuschwanstein.de/index.htm
www.hohenschwangau.de/index.php
Aici găsești mai multe informații despre Neuschwanstein, inclusiv despre hotelurile și restaurantele din zonă.
Dacă folosești des Instagram, poți găsi o mulțime de lucruri interesante postate de GreatNews pe contul nostru, accesibil la linkul de mai jos:
