În aprilie 2015, Telescopul Spațial Hubble a împlinit 25 de ani de când a fost lansat pe orbita Pământului pentru a studia Universul. În toți acești ani, telescopul a realizat fotografii uimitoare cu galaxiile, stelele, nebuloasele sau exploziile din cosmos și a încântat milioane de oameni din întreaga lume.
Pentru a marca cei 25 de ani de existență ai Telescopului Spațial Hubble, revista „National Geographic” l-a invitat pe Zoltan Levay, șeful echipei de imagistică de la Institutul Științific al Telescopului Spațial, să alcătuiască un clasament cu fotografiile sale preferate realizate de Hubble.
Telescopul Spațial Hubble a fost lansat pe orbita joasă a Pământului pe 24 aprilie 1990, fiind denumit după astronomul Edwin Hubble. Deoarece se află pe orbită dincolo de atmosfera Pământului, Hubble poate să realizeze fotografii la rezoluție extrem de mare fără ca imaginile să fie afectate de distorsiunile pe care le-ar fi produs atmosfera. Oglinda sa are un diametru de 2,4 metri.
De-a lungul timpului, Hubble a realizat câteva dintre cele mai detaliate imagini făcute vreodată în lumină vizibilă. Multe dintre observațiile telescopului au dus la descoperiri revoluționare în astrofizică, precum determinarea exactă a ratei de expansiune a Universului.
Telescopul Spațial Hubble are patru instrumente principale care observă Universul în lumină ultravioletă, vizibilă și infraroșie. Telescopul a fost construit de NASA, în colaborare cu Agenția Spațială Europeană, și este operat de Institutul Științific al Telescopului Spațial. Cântărește peste 11 tone și se află la 551 – 555 de kilometri distanță de Pământ, orbitând în jurul acestuia cu o viteză de 7.160 de metri/secundă.
Se estimează că telescopul ar putea funcționa până în anul 2020. Succesorul său va fi Telescopul Spațial James Webb, programat să fie lansat în anul 2018.
10. Nebuloasa „Tarantula”. În trecut, s-a crezut că acest obiect luminos era o stea, însă în anul 1751 astronomul francez Nicolas Louis de Lacaille i-a observat structura de nebuloasă. O nebuloasă este un nor interstelar de praf, hidrogen, heliu și alte gaze. Adesea, nebuloasele sunt regiuni unde iau naștere stele, iar Tarantula este chiar o astfel de nebuloasă. Se află la o distanță de 160.000 de ani lumină de Pământ, în galaxia Marele Nor al lui Magellan.
Foto: NASA / ESA / E. Sabbi / ESA / STScI / R. O’Connell / University of Virginia / The Wide Field Camera 3 Science Oversight Committee
9. Nebuloasa “Cap de cal”. Aflată la 1.500 de ani lumină distanță de Pământ, nebuloasa „Cap de cal” este una dintre cele mai ușor de identificat nebuloase datorită formei luate de norul de praf și de gaze, care seamănă cu un cap de cal atunci când este privit dinspre Terra.
Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA)
8. Arp 273 este un grup de două galaxii care interacționează gravitațional una cu cealaltă, aflate la 300 de milioane de ani lumină distanță de Pământ, în direcția constelației Andromeda. Galaxia mai mare, numită galaxia spirală UGC 1810, este de aproximativ 5 ori mai mare decât galaxia mai mică, denumită UGC 1813. Deoarece se află la o distanță de numai zeci de mii de ani lumină una de alta, cele două galaxii se influențează gravitațional reciproc. De exemplu, galaxia mai mare este distorsionată într-o formă de trandafir de forța gravitațională a galaxiei mai mici, care în această poză este vizibilă sub galaxia mai mare. Oamenii de știință spun că, la un moment dat, cele două galaxii vor fuziona.
Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA)
7. Într-o încercare de a afla adevărata vârstă a stelelor din galaxia Andromeda, vecina Căii Lactee, astronomii au folosit o cameră specială a Telescopului Spațial Hubble. Fotografia rezultată, cu o expunere de peste 3 zile, este cea mai profundă expunere în lumină vizibilă realizată vreodată. Imaginea finală a surprins nu doar galaxia Andromeda (M31), ci și Universul îndepărtat. Oamenii de știință au aflat că stelele din galaxia Andromeda au vârste mai variate decât cele din Calea Lactee. În imagine se văd stele din galaxia Andromeda, chiar și un roi globular de stele foarte luminos (în dreapta, jos), în timp ce în depărtare sunt vizibile mii de galaxii, mult mai îndepărtate decât M31.
Foto: T. M. Brown (STScI) et al., ESA, NASA
6. Nebuloasa „Fluture”, numită și NGC 6302, este o nebuloasă planetară bipolară, aflată în direcția constelației Scorpionului. O nebuloasă planetară este un tip de nebuloasă alcătuită dintr-un nor strălucitor de gaze ionizate ejectate de o stea gigantă roșie bătrână care se află la finalul vieții, norul de gaze aflându-se în expansiune.
Steaua centrală a nebuloasei „Fluture” este una dintre cele mai fierbinți stele din galaxia noastră, având la suprafață o temperatură de peste 200.000 de Kelvin. Este o pitică albă și are 0,64 mase solare. Inițial, ea era mult mai mare (o gigantă roșie), dar o bună parte din masa acesteia a fost ejectată în timpul evenimentului care a creat și nebuloasa planetară, formând o structură bipolară, asemănătoare unei clepsidre sau aripilor unui fluture.
Foto: NASA, ESA and the Hubble SM4 ERO Team
5. SNR 0509-67.5 reprezintă rămășițele unei supernove (exploziei unei stele) din Marele Nor al lui Magellan, o galaxie aflată la 160.000 de ani lumină distanță de galaxia Calea Lactee. Oamenii de știință cred că supernova s-a produs în urmă cu 400 de ani. În urma sa a rămas acest inel roșu de dimensiuni uriașe, care se întinde pe o distanță de 23 de ani lumină.
Foto: NASA, ESA, and the Hubble Heritage Team (STScI/AURA) / J. Hughes (Rutgers University)
4. V838 Monocerotis este o stea roșie variabilă aflată în direcția constelației Monoceros, la aproximativ 20.000 de ani lumină distanță de Soare. A fost observată în anul 2002 în timpul unei explozii majore. Motivul erupției este în continuare incert, însă au fost formulate mai multe ipoteze: o explozie legată de procesele care însoțesc moartea unei stele, o ciocnire a unui sistem binar de stele (un sistem stelar alcătuit din două stele care orbitează în jurul centrului comun de masă) sau înghițirea de către V838 a unor planete uriașe. Rămășițele evenimentului cosmic evoluează rapid. Până în 2009, raza stelei a mai scăzut, deși materia aruncată continuă să se afle în expansiune.
Foto: NASA, ESA, H.E. Bond (STScI) and The Hubble Heritage Team (STScI/AURA)
3. Galaxia Sombrero este o galaxie spirală aflată în direcția constelației Fecioara, la 28 de milioane de ani lumină distanță de Pământ. Galaxia are un diametru de aproximativ 50.000 de ani lumină. Sombrero are un nucleu luminos, iar în această imagine realizată de Telescopul Spațial Hubble ea este văzută din profil, motiv pentru care seamănă cu o pălărie.
Foto: NASA/ESA and The Hubble Heritage Team (STScI/AURA)
2. Nebuloasa „Carina” este o nebuloasă strălucitoare aflată la aproximativ 7.500 de ani lumină distanță de Pământ, în direcția constelației Carina. Eta Carinae, cea mai energetică stea din nebuloasă, a fost una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer în prima jumătate a secolului al XIX-lea, dar apoi și-a pierdut foarte mult din strălucire. Keyhole Nebula, o regiune din nebuloasa „Carina”, vizibilă aici în stânga centrului imaginii, adăpostește câteva dintre cele mai masive stele cunoscute. Nebuloasa „Carina” se întinde pe 300 de ani lumină. Imaginea reprodusă aici este cea mai detaliată fotografie realizată vreodată cu nebuloasa „Carina”, fiind compusă din 48 de imagini de rezoluție înaltă.
Foto: NASA, ESA, N. Smith (U. California, Berkeley) et al., and The Hubble Heritage Team (STScI/AURA)
1. NGC 1300 este o galaxie spirală aflată la aproximativ 69 de milioane de ani lumină distanță de noi. În această imagine foarte detaliată realizată de Hubble se observă nu doar spirala care alcătuiește galaxia, ci și o structura de spirală aflată chiar în centrul galaxiei.
Foto: NASA, ESA, and The Hubble Heritage Team STScI/AURA)
Surse: NASA, Astronomy Picture of the Day, Wikipedia
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Recomandările editorilor GreatNews:
O fetiță de cinci ani, bolnavă de leucemie, are nevoie de o minune
Cea mai frumoasă supriză a unui tătic pentru fetița lui, transformată într-o poveste de succes
Șase studenți îi ajută pe bătrânii dintr-un azil să se simtă iar tineri
