Mai multe personalități ale ultimelor secole s-au plâns de zgomotul mult prea mare din jurul lor, iar specialiștii au ajuns la concluzia că sensibilitatea crescută față de sunete ar putea fi un indiciu al creativității unor personalități de geniu.
Charles Darwin, Franz Kafka, Anton Cehov și Marcel Proust au acuzat în repetate rânduri o dificultate în filtrarea zgomotelor, așa că recurgeau la metode inedite pentru a atenua zgomotele din jur.
Scriitorul francez Marcel Proust a rămas în istorie nu doar pentru talentul său la scris, ci şi pentru faptul că purta foarte des dopuri de urechi şi pentru că şi-a căptuşit dormitorul cu dopuri de plută pentru a bloca astfel zgomotele din exterior în orele în care scria.
Franz Kafka le-a spus apropiaților: „Am nevoie de singurătate pentru a scrie. Nu ca un pustnic – pentru că nu ar fi suficient – ci ca un om mort”.
Un studiu american realizat la Universitatea Northwestern din statul Illinois crede că această incapacitate de a bloca informațiile senzoriale din exterior ar putea fi un semn că acea persoană posedă un simț al creativității deosebit.
100 de persoane au fost monitozitate pentru a se descoperi o asociere puternică între creativitate și incapacitatea de a bloca stimulii auditivi irelevanți, iar într-o serie de teste, voluntarii au oferit soluţii pentru diverse scenarii ce le-au fost prezentate, iar provocarea principală a acelor teste a constat în găsirea cât mai multor soluţii originale.
Psihologii americani au avut astfel ocazia să poată măsura nivelul de „reprezentare creativă a lumii reale” pentru fiecare participant, citează Daily Mail studiul publicat în revista Neuropsychologia.
Voluntarilor care prezentau acea incapacitate la zgomotele din jur le-a fost mai uşor să gândească creativ, putând să analizeze o serie mai largă de elemente în acelaşi timp.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.