Cornel Manaz este un tânăr antreprenor, în vârstă de 27 de ani, care poate deveni un model pentru cei care au lipsă de încredere în ei. A fost abandonat de mamă la naștere, iar despre tatăl său nu știe nimic. Le-a povestit jurnaliștilor de la Monitorul de Suceava că atunci când s-a înscris la facultate puțini au știut că e orfan și nu pentru că i-a fost rușine, ci pentru că a vrut să reușească prin „ceea ce poate, nu printr-un statut de caz social”.
Până la 12 ani a trecut prin două orfelinate. Mergea pe la oamenii din apropiere și îi ajuta prin curte la diverse treburi gospodărești pentru a mânca ceva mai bine. La 12 ani a învățat să facă chirpici și ajutat-o pe o asistentă să-și facă o casă. I-a devenit ca o soră mai mare. Zece ani mai târziu, din întâmplare, a avut parte de o întâlnire emoționantă cu ea, în Italia, într-o vacanță.
Viața a început să i se schimbe după Revoluție, după ce doi voluntari, familia Ibi și Olaf Lippold din Germania, au venit la orfelinat și l-au plăcut atât de mult pe Cornel încât au locuit împreună o perioadă.
Însă când era în clasa a VIII-a, stagiul voluntarilor s-a încheiat. „Despărțirea de ei a fost cel mai greu lucru cu care m-am confruntat în viață. Am învățat că lumea vine și pleacă în viața ta și asta te învață să iei decizii”, a povestit Cornel pentru reporterii de la Monitorul de Suceava.
Proiectul lui Cornel: „Ajută-i să zâmbească!”
În timpul liceului a început să se implice în diverse proiecte sociale pe care tot el le-a demarat. Așa a apărut, de exemplu, campania „Ajută-i să zâmbească”, care sprijinea copiii cu dizabilități din Siret. În clasa lui i-a încurajat pe colegi să doneze câte un leu pentru a le cumpăra dulciuri, apoi campania s-a extins în tot liceul, apoi în tot orașul, iar proiectul există și acum.
După liceu a intrat la Facultatea de Științe Economice, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în ultimul an și-a făcut o firmă de amenajări interioare. Un an mai târziu a văzut o firmă a unui concern austriac cunoscut într-o parcare din Suceava. A mers la ei și i-a întrebat dacă nu vor un colaborator în România. I-au spus că nu, însă le-a lăsat cartea de vizită, iar după aproximativ un an s-au răzgândit și l-au sunat.
„Aveam 1.500 de euro strânşi. Am căutat o maşină potrivită în Germania, am găsit un Mercedes Vito care costa 10.000 de euro. L-am sunat pe neamţ, i-am spus că am un avans de 1.500 şi am nevoie să cumpăr maşina asta. L-am întrebat dacă mă creditează un an. Dacă îmi merge bine, plătesc maşina, dacă nu, i-o restitui şi pierd banii de avans şi ce reuşesc să-i mai plătesc lunar. A zis ok şi am făcut târgul. Am achitat maşina şi am folosit-o până anul trecut, când am donat-o unei familii cu şapte copii”, a mai povestit Cornel.
Acum e căsătorit, are o firmă cu opt angajați, iar firma sa are o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro. „Mi-a dat Dumnezeu mai mult decât am meritat. Sunt motivat să-i ajut pe cei care nu stau într-un colţ şi-şi plâng de milă. Pe oameni trebuie să-i ajuţi să se dezvolte pentru că dacă doar îi hrăneşti, stagnează. Un an îi sprijin, dar pe urmă vreau să văd contribuţia lor pentru a-şi face viaţa mai bună”, e de părere Cornel.
SURSA: Monitorul de Suceava
FOTO: David Levitz/Flickr
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un Like, comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook.