Steaua București și-a înregistrat noua emblemă la OSIM. Echipa ”roș-albastră” nu este nici pe departe prima care își modifică radical simbolistica și nici singura care o face în urma unor constrângeri.
Campioana României a ajuns la cea de-a șaptea stemă, nefiind însă pe primul loc la instabilitatea heraldică. Mai mult, câteva echipe de mare tradiție ale Europei și-au schimbat numele și culorile fără voia lor.
Real Madrid, cea mai titrată echipă europeană, și-a primit titlul Real în 1920, când a intrat sub protectoratul Regelui Alfonso al XIII-lea.
A fost momentul când sigla clubului a fost împodobită și cu coroana pe care o poartă și azi. Dunga diagonală violet a fost adăugată în 1931 pentru a marca apartenența de regiunea Castilia, moment în care a fost eliminată și coroana, odată cu dizolvarea monarhiei din Spania.
Forma actuală a emblemei a fost introdusă pentru prima oară în 1941.
Cele două mari echipe din Milano au făcut și ele modificări considerabile ale emblemei. AC Milan, echipa mai veche, a început să joace cu steagul orașului pe piept, o cruce roșie pe fond alb, iar apoi au adoptat o variantă a siglei foarte asemănătoare cu cea de azi.
Începutul erei Berlusconi a adus cu ea și modificarea emblemei. În prima parte a anilor ’80, AC Milan avea ca stemă un diavol stilizat, inspirat de porecla echipei.
Inter Milano a avut numeroase embleme, extrem de diferite. Primul design, care se regăsește și în stema actuală, a fost creat în 1908. Numele Internazionale era incomod pentru regimul fascist, astfel că în 1928 echipa a fost redenumită Ambrosiana, după Sfântul Ambrozie – patronul orașului. Tot atunci, echipa și-a schimbat radical echipamentul, renunțând la negru și albastru în favoarea crucii roșii pe fond alb, după steagul orașului. Abia după Al Doilea Război Mondial, Inter a revenit la imaginea originară.
Inter a avut o vreme drept stemă un șarpe, de asemenea un simbol al orașului.
Bayern Munchen, cea mai puternică echipă din Germania, a avut numeroase schimbări radicale ale identității. La formare, clubul bavarez avea culorile alb și albastru, iar echipamentul de joc era compus din tricouri albe și șorturi negre. A urmat o trecere la șorturi roșii, apoi o combinație de roșu, alb și albastru, culori care au fost alternate de echipa din Munchen până în prezent.
În anii ’80 și chiar ’90, Bayern a îmbrăcat, doar în deplasările de la Kaiserslautern, în galben și albastru, culorile Braziliei, din superstiție.
Stemele au fost și ele schimbate de-a lungul vremurilor, însă aspectul actual, cu discul roșu care cuprinde steagul Bavariei are deja o istorie de 45 de ani.
Liverpool a schimbat aspectul emblemei de mai multe ori în bogata istorie a clubului, însă cormoranul a fost mereu elementul central. Motto-ul ”You’ll never walk alone” a fost adăugat în 1992, când gruparea de pe Anfield Road a împlinit un secol de existență.
FC Barcelona are aproximativ aceeași emblemă din 1910, când s-a renunțat la stema originală, care cuprindea o coroană, liliacul Aragonului și două crengi: una de palmier și una de dafin, dar și drapelul Cataloniei.
Culorile echipei au fost împrumutate de la gruparea elvețiană FC Basel, care a fost fondat tot de Joan Gamper, ”tatăl” echipei FC Barcelona.
Ajax Amsterdam a avut patru embleme în istoria. Primele două arătau câte un jucător al echipei în acțiune, a treia l-a inclus pe eroul legendar grec care dă numele formației olandeze, iar cea actuală, este o copie minimalistă a acesteia.
Actuala figură miticului ”lăncier” este formată din 11 linii, care îi simbolizează pe cei 11 jucători. Ajax a evoluat inițial într-un echipament complet negru, iar apoi a trecut la un echipament cu dungi verticale albe și roșii. În 1911, gruparea din Amsterdam a fost obligată să-și schimbe echipamentul pentru că era identic cu cel al Spartei Rotterdam, o echipă mai veche.
Rezultatul a fost adoptarea actualui echipament, care este unul dintre cele mai ușor de recunoscut din fotbal: complet alb, cu o dungă roșie verticală trasă în mijlocul tricourilor.
Celtic Glasgow a alternat crucea celtică și trifoiul cu patru foi pe emblemă, în timp ce Manchester United și-a schimbat în istorie atât denumirea (n.r. – a fost fondată ca Newton Heath), cât și culorile și stema.
Benfica Lisabona și-a modificat și ea stema de câteva ori, însă a efectuat doar retușuri, vulturul, motto-ul și culorile fiind aceleași de la fondarea echipei în 1904.
Juventus a schimbat și ea de mai multe ori emblema, în special în anii ’60. Taurul a fost prezent pe toate stemele începând cu 1971, până atunci emblema având o zebră, inculsă datorită echipamentului vărgat în alb și negru al ”Bătrânei doamne”.
Juventus a evoluat în primii ani de existență în tricouri roz, însă apoi a împrumutat un rând de echipament de la formația engleză Notts County și l-a păstrat până în prezent.
Olympique Marseille și-a modificat și ea emblema, dar diferențele față de stema din 1986 sunt minore. Același lucru este valabil și pentru FC Porto. Nottingham Forest, o altă campioană a Europei, a jucat cu emblema orașului pe piept până în 1974, când au ajuns la actualul logo.
Stema germanilor de la Borussia Dortmund a rezistat aproape neschimbată de la fondarea clubului în 1909, excepție făcând o perioadă de două sezoane, în anii ’70, când literele BVB au fost înlocuite cu capul unui leu.
Feyenoord Rotterdam a avut mai multe nume decât embleme în istorie. A început sub denumirea Wilhelmina, a devenit apoi Hillesluise, apoi Celeritas, înainte să se stabilizeze la actualul nume. Clubul olandez a avut doar două steme, cea actuală având deja peste o jumătate de secol vechime.
Chelsea Londra a avut patru embleme, prima prezentând un veteran al Armatei Britanice, care a atras și porecla echipei: ”Pensionarii”. Leul a fost adoptat abia în 1953, iar stema actuală a fost realizată în 2005, cu ocazia centenarului grupării de pe Stamford Bridge.
Și PSV Eindhoven și-a schimbat de mai multe ori emblema, însă modelul pe care este bazat logoul acutal datează din 1937. Steaua Roșie Belgrad, o altă campioană faimoasă a Europei, joacă în alb și roșu de la înființare, însă a avut mici alterații ale emblemei, care cuprindea, în perioada iugoslavă și o nuanță de albastru.
Singura echipă care a cucerit Cupa Campionilor Europeni sau Liga Campionilor și nu și-a schimbat emblema sau echipamentul este SV Hamburg.
Echipa germană are un logo simplu, fără înscrisuri, bazat pe un steag de semnalizare martim, compus din culorile negru, alb și albastru, însă evoluează în șorturi roșii, culoarea orașului liber și hanseatic pe care îl reprezintă. SV Hamburg este singura echipă care a evoluat în toate edițiile Bundesligii. Se pare că secretul unei steme durabile stă în simplitate, iar gruparea din Hamburg mai are două trăsături: este conservatoare și bogată. De aici și porecla echipei – ”dinozaurii”.
